Banii statului sint banii nostri, bagati bine la cap!

E o exprimare banala in stirile TV sau in cele de pe site-urile de stiri, dar e foarte importanta. I-am acordat atentie abia aseara, la o stire de la ProTV despre niste urmariti penali – astia pe care-i plimba acum DNA-ul, in frunte cu Dorin Cocos. In stiri, oamenii sint acuzati de furt din „banii statului” sau, uneori, din „banii publici.” Eu cred ca, aici, e o mica eroare. Formularea este, intr-adevar, corecta, dar nu suficient de descriptiva. Cred ca televiziunile si site-urile de stiri ar putea sa faca un pic mai multa educatie daca ar schimba sintagma cu alta, scrie Alex Mihaileanu pe blogul Subiectiv.

De exemplu, cu „banii noştri” sau cu „banii plătiţi de români prin taxe şi impozite.” E adevărat, înseamnă acelaşi lucru, dar e chestie de nuanţă. Românii s-au obişnuit de prea mulţi ani ca „banii statului” să însemne „banii pe care statul îi are,” deşi statul nu munceşte pentru ei. Nu, nu sînt banii statului, sînt banii noştri.

Dăm bani statului cu bună credinţă, pentru a-i investi în bunăstarea noastră

Noi încredinţăm statului nişte bani, prin taxe şi impozite, pentru ca statul să-i investească în bunăstarea noastră. Construcţia unei autostrăzi este o investiţie pentru bunăstarea tuturor pentru că ajută la crearea de locuri de muncă, la scăderea preţurilor (de exemplu, prin micşorarea unor costuri de transport a unor produse etc.)

Alocarea unui buget mai mare Educaţiei înseamnă tot creşterea bunăstării noastre pentru că avem acces la mai multe informaţii, că învăţăm să facem singuri mai mulţi bani în loc să aşteptăm să ne dea taica-statul. Statul nu este nici mamă, nici tată. Statul nu dă de la el şi nici n-a dat vreodată, indiferent că a fost comunism sau capitalism. A dat tot de la noi. Alocarea unui buget mai mare Sănătăţii înseamnă tot bunăstarea noastră pentru că avem cadre medicale motivate şi pregătite, care nu ne vor lăsa să murim pe masa de operaţie etc.

Prea mulţi ani, românii au asociat Statul Român cu un părinte care le dă totul pe degeaba, un părinte cu un portofel ca un sac fără fund. Cînd n-avem, cerem statului. Să ne dea statul loc de muncă, să ne dea statul pensii, să ne dea statul ajutoare sociale. Sacul cu bani al statului depinde exclusiv de banii pe care îi încredinţăm noi lui ca să ne facă tot nouă un bine, presupunînd că cei care-i gestionează sînt mai inteligenţi decît noi şi au o viziune reală despre cum se poate îmbunătăţi viaţa comunităţii folosindu-se de aceşti bani ai noştri, pe care noi îi plătim.

E clar pentru toată lumea că nu e cazul şi că cei care reprezintă statul văd banii noştri ca pe o vacă de muls în propriul lor beneficiu. De aceea, e important ca omul de rînd să nu mai asocieze statul cu un părinte care l-a ţinut în braţe pînă la 20-25 de ani, ci să priceapă că banii statului sînt banii lui, bani cu care cotizează inclusiv atunci cînd se duce la WC.

Citeste continuarea pe blogul Subiectiv.ro.