Berceanu isi pune mustata de Mitrea (de Liviu Avram)

Primul gest al lui Radu Berceanu, odata instalat in fruntea Ministerului Transporturilor, a avut darul de a-mi ridica o sprinceana. El l-a demis pe directorul Aeroportului Baneasa pe motiv ca a incheiat un contract de reabilitare a pistei pe care el, ministrul, il gaseste dezavantajos.

Contractul s-a incheiat pe final de domnie, in ultima saptamina a mandatului lui Miron Mitrea, si poate tocmai de aceea gestul lui Berceanu s-a bucurat, cel putin pina la proba contrara, de o oarecare prezumtie de adevar. Berceanu parea a-si incepe mandatul la Transporturi sub bune auspicii: un ministru ferm, dispus sa dea cu barda acolo unde vedea sau simtea afaceri sulfuroase. L-a tinut citeva zile.

Cu totul altfel a pus Radu Berceanu problema cind a fost chestionat asupra licitatiei de reabilitare a autostrazii Bucuresti-Pitesti, cistigata de prietenul presedintelui Basescu, Dan Besciu, in detrimentul unei firme austriece.

Nici aici lucrurile nu sint pe deplin limpezite, inca nu stim cit au gresit austriecii, daca au gresit, sau cit au fost ajutati, eventual, sa greseasca de catre partenerul roman care le-a fost recomandat. O anume remarca a ministrului merita insa luata in seama cu toata seriozitatea.

El a declarat ca autoritatea contractanta care organizeaza licitatia poate pune in caietul de sarcini orice conditie vrea, iar participantii sint liberi sa accepte sau nu acele conditii. La experienta pe care o are in politica, dar si in administratie, domnul Berceanu ar trebui sa stie ca simpla organizare a unei licitatii nu e deloc o garantie ca un contract a fost atribuit in mod corect.

Si ca in ultimii 16 ani metodele de trucare a unei licitatii au devenit tot mai sofisticate.

Ii reamintim o bijuterie in acest sens, lucrata migalos de acelasi Dan Besciu pe vremea cind era prieten cu Miron Mitrea, iar acesta din urma era ministru. Este vorba despre licitatia de incredintare a serviciilor de taximetrie de la Aeroportul Otopeni.

Autoritatea contractanta, Aeroportul, a pus in caietul de sarcini ce conditii a vrut, de parca s-ar fi sfatuit de pe atunci cu domnul Berceanu: taxiurile sa fie toate gri metalizat, sa aiba portbagaj de minimum 600 de litri, iar flotila sa nu numere mai putin de 60 de masini.

Numai ca la acel moment, domnul Besciu avea deja cumparate exact 60 de Peugeot Partner, printre putinele masini cu un portbagaj atit de mare, toate vopsite in gri metalizat. Licitatia a fost, in cele din urma, o gluma: nimeni altcineva nu a putut concura si, ramas singur, Dan Besciu a fixat tariful la cit a vrut el.

In pofida scandalului de presa izbucnit atunci, in care era prezentat, cu subiect si predicat, mecanismul crimei, Miron Mitrea nu a facut nici un gest ca sa vada cum au stat de fapt lucrurile.

E de observat ca, la licitatia privind autostrada, austriecii au fost eliminati in faza evaluarii ofertei tehnice, astfel incit in faza finala si cea mai interesanta – evaluarea ofertei financiare -, Dan Besciu a ramas din nou singur si a pus pretul la cit a vrut el, dublu fata de austrieci.

Nici Radu Berceanu, asemenea predecesorului sau, nu da semne ca vrea sa stie cum au stat de fapt lucrurile.

Sigur, ne putem multumi doar cu atit: sa-i lasam pe ei sa-si rafineze tehnicile de trucare a licitatiilor, iar noi sa facem o pasiune din a le dibui si a le explica celor care pun de fapt banul, si anume contribuabilii, in speranta ca viitorul guvern pregateste deja niste catuse. Marea problema e ca de anul viitor intram in Uniunea Europeana si incep sa vina banii aceia multi, de la Bruxelles.

Si s-ar putea ca acei bani sa fie foarte tematori sa intre in tara daca stiu ca vor gasi aici, in locul unor proceduri limpezi si transparente, doar o foarte bogata oferta de smecherie romaneasca. Prin urmare, domnul Berceanu ar trebui sa precizeze ce-a fost declaratia asta a sa: o naivitate sau o directiva pe minister?