Bogdan Glavan: Evazionistul- un dusman si tradator, fata de tara si popor! Un raspuns pentru Cristian Socol.

Cristian Socol le raspunde celor care l-au criticat (pe el si pe Ioana Petrescu) pentru ca indeamna insistent publicul sa isi achite obligatiile fiscale. O face furnizand inca un motiv de condamnare a evaziunii/ externalitatile negative pe care cei care nu platesc impozite le impun societatii, scrie profesorul de economie Bogdan Glavan pe blogul lui.

„Suntem parteneri corecti cu contribuabilii corecti. Oricum, se observa in ultima perioada o recrudescenta majora a celor afectati de pierdere de renta din afacerile cu insolventa, optimizare fiscala, afaceri cu statul s.a. Este un semn bun. Vom continua sa luptam pentru ca toti contribuabilii sa-si plateasca impozitele si taxele. Vom continua sa luptam pentru ca firmele corecte din Romania sa nu mai fie sufocate de presiunea fiscala creata de cei care nu-si platesc impozitele si taxele (sublinierea mea). Din reducerea risipei in cheltuielile publice (inclusiv in investitiile publice), imbunatatirea colectarii si reducerea evaziunii vom asigura si sustenabilitate pentru cheltuielile bugetare rigide si spatiul fiscal pentru masuri de relaxare fiscala. Pana atunci, suntem stransi de chingile – si aici sunt total de acord cu domnul avocat – masurilor antieconomice, lipsei de viziune si de coruptie luate in anii din urma”, scrie Cristian Socol.

Voi aborda argumentul externalitatilor la urma, dupa cateva observatii preliminare.

In primul rand, cred ca un decident politic istet ar trebui sa urmareasca intarirea coeziunii societatii, nu dezbinarea ei. Nu e mare filozofie, cred ca toata lumea accepta faptul ca o societate in razboi cu ea insasi nu are nici o sansa sa se dezvolte. „Disolutia statului” aproape a intrat in dictionarul analizei politice din Romania, la fel cum „Sa moara capra vecinului” defineste unul din cele mai banale dar condamnabile comportamente dambovitene. Eu zic asa: daca ne-am nascut cu „Miorita” atunci aceasta nu inseamna ca ar trebui automat sa punem in practica comportamentele descrise in balada. Sa renuntam asadar la politica vanatorii de vrajitoare, la instigarea unei parti a societatii impotriva celeilalte. Asta au facut comunistii cand au acuzat burghezia ca submineaza economia sau cand ii acuzau de tradare nationala pe cei care fugeau din „lagar”. S-a intamplat si dupa Revolutie. Acum ce facem, descoperim dusmanul de clasa in omul care evita sa plateasca impozite?! Parerea mea este ca discursul politic trebuie asezat la alt nivel, iar Cristian Socol poate contribui la modernizarea lui.

In al doilea rand, o mare parte din cheltuielile bugetare ￢rigide￢ nu sunt deloc sustenabile. Eu nu vad unde este sustenabilitatea sistemului public de pensii ￢ o problema comuna multor state. Si nu inteleg ce este meritoriu in sustenabilitatea unui sistem de la care recuperezi o fractie din suma enorma cu care cotizezi pe parcursul vietii. Cred ca sustenabilitatea unei institutii trebuie definita prin efectul pe care il are asupra bunastarii societatii. Orice institutie care risipeste banii dauneaza societatii, pierderile inseamna resurse consumate aiurea in dispret fata de nevoile oamenilor; este valabil pentru o firma, este la fel de valabil pentru stat. Faptul ca oamenii politici insista in mentinerea unor politici falimentare, din motive de rentabilitate politica pe termen scurt sau pur si simplu din ignoranta nu inseamna ca aceste politici sunt mai putin nocive. Si Hitler credea, pana la sfarsit, ca razboiul poate fi castigat. Sistemul public de pensii este in razboi cu bunastarea societatii si sta sa sucombe si in tarile bogate. Publicul realizeaza acest fapt, ar trebui sa-l afle si politicienii si sper ca Cristian Socol le va transmite.

In al treilea rand, promisiunea scaderii impozitelor dupa ce guvernul va face rost de „spatiu fiscal” este inconsistenta in timp. Ce garantie avem ca acest lucru se va intampla? Statul a promis nenumarate lucruri pe care nu le-a realizat. Desi refuza sa isi asume vreo constrangere, el insista sa tina incorsetat mediul privat. Din acest motiv avem o problema de credibilitate, iar Cristian Socol ar trebui sa le transmita politicienilor lectia lui Kydland and Prescott si sa sustina adoptarea unor reguli care sa constranga comportamentul statului in viitor. De exemplu, modificarea Constitutiei in sensul interzicerii deficitelor bugetare (cum s-a intamplat in Chile), a modificarii fiscalitatii fara referendum s.a.

In al patrulea rand, si cel mai important, Cristian Socol sustine ca evaziunea fiscala creeaza o externalitate negativa: evazionistii polueaza mediul de afaceri „corect” prin costurile fiscale pe care le aseaza pe umerii acestuia. Argumentul este in opinia mea eronat, fie si pentru faptul ca demonstreaza prea mult. Mergand pe el descoperim nenumarate situatii in care am putea identifica vinovati pentru presiunea fiscala – altii decat statul, bineinteles.

1. De exemplu, ce ar spune autorul despre cei care pleaca sa munceasca in strainatate? Oare ei nu contribuie la cresterea presiunii fiscale pe carca celor care raman aici, prin simplul fapt ca nu mai contribuie cu nimic la incasarile bugetare in vreme ce persoanele asistate social (poate inclusiv membrii familiilor lor) raman pe nota de plata a societatii?
2. Dar ce putem spune despre tinerii absolventi de liceu sau facultate cu performante deosebite care decid sa plece si sa presteze in Occident unde valoarea muncii lor este incomparabil mai mare decat in Romania? Fiindca deh, nu toti sunt atat de patrioti/norocosi ca Ioana Petrescu incat sa se intoarca de la Harvard in Romania angajati de guvern! Oare ei nu atarna o piatra de moara de gatul celor care lucreaza in tara, deoarece au beneficiat de contributia societatii atunci cand si-au efectuat studiile dar acum, cand le-a venit randul sa dea ceva inapoi, decid sa emigreze si astfel sa nu contribuie la bugetul de stat al Romaniei?
3. Si ce putem spune despre acei intreprinzatori care, desi se bucura de bunurile publice oferite de statul roman, nu muncesc si nu platesc impozite aici, ci isi infiinteaza firme in Bulgaria, Cipru, Marea Britanie sau isi stabilesc rezidenta fiscala in alta parte? Dar despre cei care aleg sa isi investeasca economiile in alte tari- comportamentul lor nu determina reducerea investitiilor in Romania (sub nivelul potential), a locurilor de munca create aici si a impozitelor platite statului?
4. Dar despre acei concetateni care pur si simplu decid ca este mai bine sa stea si sa bata mingea pe maidan sau sa piarda timpul in carciumi decat sa isi caute serios un loc de munca pentru a plati mai apoi cotizatii sistemului de asistenta sociala de pe urma caruia traiesc de fapt?

Ca sa fie consecvent, Cristian Socol ar trebui sa recunoasca prezenta externalitatilor negative in toate cazurile de mai sus si sa le condamne fara rezerve. Adica ar trebui sa sustina (1) interzicerea liberei circulatii a fortei de munca, (2) interzicerea migratiei de inteligenta, (3) interzicerea miscarii capitalului, (4) interzicerea unui stil de viata prea relaxat.

Sincer, nu cred ca Cristian Socol ar imbratisa o asemenea pozitie. Ceea ce inseamna ca atitudinea sa actuala este mai degraba conjuncturala, determinata de faptul ca vorbeste in numele unei institutii care are un interes direct atat in camuflarea poverii fiscale cat si in combaterea evaziunii.

Cometeaza pe blogul profesorului Bogdan Glavan.