Caracatita Rompetrol pe filiera Basescu-Ponta-Patriciu-Doi si un Sfert

Episodul 1: februarie 1990 – Zorii democratiei si de unde vine DGIPI (alias UM 0215)

Pe langa implicarea in ciuruirea cuplului Ceausescu, Gelu Voican Voiculescu a ramas in istorie si a blagoslovit Romania cu reorganizarea vechii Directii a IV-a a Securitatii (a doua directie a IV-a, pe scurt “02IV”), adica cea de Contraspionaj Militar. Indicativul 02IV a fost transformat pentru o bizara continuitate in 0215 si a supravietuit pana foarte aproape de zilele noastre. Intre timp, daca serviciul a inceput, conform EVZ (vezi articolul ) cu 275 de cadre dintre care 178 din vechea Securitate Bucuresti, Vasile Blaga declara in 2010 pentru Romania Libera ca “DGIPI (n.a. adica UM0215 cu alta palarie) a facut politie politica in unele cazuri” . De asemenea, daca nu imi joaca feste memoria tot el afirma la un moment dat ca acest serviciu ar avea 6.000 de lucratori, insa afirmatia nu a mai fost repetata niciodata si nu o regasesc nicaieri. Serban Pop, seful DGIPI in 2010, intrebat daca unitatea are ca ordin de marime mii de lucratori sau zeci de mii raspunde “mii”. Parlamentari, de pilda, tara are sute.

.

Episodul 2: De ce e important DGIPI?

Care e motivul pentru care politicieni, jurnalisti si reprezentanti ai sistemului se bat pe aceasta unitate? Regasesc de pilda un interesant interviu aici, in care jurnalistul intreaba “daca exista moguli periculosi” si i se raspunde ca “nu e de competenta noastra si noi nu ne bagam”. Teoretic, DGIPI este un serviciu de informatii care ar trebui sa se preocupe de culegerea de informatii din Politie, Jandarmerie si celelalte structure ale Ministerului de Interne. Practic, se pomeneste de DGIPI in legatura cu Omar Hayssam, cu jocuri politice, cu schimbari de guverne – inclusiv schimbari cheie de Ministri ai Internelor.

Instructiv este doar traseul directorului acestui serviciu, domnul Virgil Ardelean (poreclit “Vulpea”). A ajuns seful structurii deja din 1998, in timpul Guvernarii Constantinescu. Nu l-a miscat nimeni, ba chiar in 2001 a obtinut prin OUG atributii sporite pentru serviciul de informatii. In 2006, urmare a fugii lui Omar Hayssam este pastrat pe pozitie, desi Fulga (SIE) si Radu Timofte (SRI) zboara. Abia in mai 2007 i se accepta demisia (vezi stire aici ), insa in 2009 revine la sefia DGIPI. Carevasazica, revine in timp ce Romania, schimba patru guverne, in timp ce unele partide mor si altele renasc. In 2009, au fost patru ministri de interne intr-un an, iar trei dintre ei (astazi atotputernicul domn Dragnea, dar si domnul Nica si domnul Oprea) au cazut din cauza problemelor si disputelor asupra DGIPI – vezi aici o ancheta a Ziarului Financiar.

Chiar atunci cand a lipsit, in 2008, fostul sau purtator de cuvant, Gelu Oltean a fost directorul de cabinet a inlocuitorului Petre Albu (vezi detalii), iar din 2012 domnul Oltean este seful acestui structuri, in timp ce domnul Ardelean este membru (vezi aici http://www.pdpr.ro/membri-pdpr) al Patronatului Detectivilor Particulari din Romania, detinatorul urmatoarelor coordonate afisate pe site. Pentru ca nu ma tin bracinarii sa spun mai multe in acest moment, profit de ocazie si rog colegii de la Contributors.ro sa lase sa treaca urmatorul scurt calup publicitar: daca aveti nevoie de un detective particular, il puteti suna pe dl Ardelean direct.

Paranteza culturala : sunt convins ca acest srl nu are nimic cu institutiile statului, ca nu are acces privilegiat, ca e vitregit…

Ba mai mult, si aici ma mut la un alt lucru, complet nelegat – incredibila poveste a unui fost slujbas al statului care a fost angajat in sectorul privat in momentul in care un om de afaceri ii rasfoia dosarul secret de peste 200 de pagini, asezonat inclusiv cu poze intime si buletine medicale in duplicat, nu doar cu stenograme – este sigur neadevarata. Omul respectiv de afaceri probabil a inventat cand a spus direct, dupa ce l-a angajat pe om si a dobandit niscaiva incredere in el, ca a platit cateva mii de dolari pentru respectivul dosar – el o fi gasit acele documente din intamplare, dintr-un noroc chior – era o coincidenta ca nu avea certificat ORNISS, ba chiar era cercetat penal, dar totusi rasfoia dosarele statului. Tot o plasmuire a imaginatiei unui alt cetatean este situatia in care un ofiter, azi DGIPI, devine maine, prin ordin al Ministrului de Interne, politist in patrulare pe strada si opreste o anumita masina – se nimereste sa fie cea care trebuie – pe principalul bulevard al Bucurestiului.

.

Episodul 3: Februarie 2001 – Privatizarea Rompetrol

Dupa achizitionarea Rafinariei Vega in 1999 (sub guvernarea CDR), Dinu Patriciu, in asociere cu un grup de investitori americani pune temelia grupului Rompetrol Group B.V. Rotterdam, cel care va semna in 2001 tranzactia cu Fondul Proprietatii de stat (sub guvernarea lui Nastase). B.V.-ul de Rotterdam va face din Olanda ani de zile un investitor de marca in Romania. Contractul de privatizare a prevazut plata a 50.517.620 de dolari pentru un numar de 25.258.810 de actiuni (69,9% din actiuni), fiecare dintre ele avand valoarea nominala totala de 631.470.250 lei. Prin contractual de privatizare din 2001 statul isi asuma obligatia suplimentara de a esalona datoriile fiscale pe o perioada de cinci ani cu o perioada de sase luni de gratie. Ca atare, pana in 2005 aceste datorii ar fi trebuit sa fie achitate integral.

.

Episodul 4: 2003 – Amanarea datoriilor catre Sfantul Asteapta (Guvernarea Nastase)

Prin Ordonanta de Urgenta data de Guvernul Nastase (celebra OUG 118/2003, care a zacut apoi ingropata timp de doi ani in Parlament) s-a aprobat transformarea creantelor istorice reprezentand 2.177.699.871 lei vechi (taxa pe valoare adaugata, accize, contributie la Fondul Special al drumurilor), dar si accesoriile acestei datorii, in obligatiune convertibila in actiuni. O astfel de operatiune, in piata privata se face cu o clauza speciala – care ar fi trebuit sa fie in favoarea statului, cel care a acordat imprumutul. Desi alti datornici la buget mai mici au fost executati fara mila, statul nu doar ca a amanat plata datoriilor, creand o favoarea uriasa companiei, dar le-a si convertit in actiuni. De obicei, insa, cel care converteste in actiuni are dreptul de a rascumpara actiunile sau de a hotari daca ramane sau nu actionar majoritar in companie – aici este pe dos. Ca atare, intepretarea legala – sustinuta de un text de lege ambiguu formulat – inseamna in practica un lucru simplu: datornicul va hotari cat isi va plati din datoria avansata cu generozitate de statul roman , iar acesta nu are mecanism de opozitie sau de a cumpara el insusi actiuni pentru a deveni majoritar, miza fiind evident controlul afacerii. De fapt, prin lege s-a dematerializat datoria. Altfel spus, statul nu mai are o datorie mare – bloc monolit – pe care fie o incaseaza toata, fie – in contravaloarea ei – devine actionar.

.

Episodul 5: decembrie 2003 – Conventia de Emisiune

Prin efectul legii, pe 5 Decembrie 2003 se incheie o Convenţia de Emisiune – adica, mai pe inteles, in contul banilor primeste niste hartii, 22.812.098 de obligaţiuni convertibile în acţiuni în valoare totală de 2.177.699.871,86 lei (art. 1) cu scadenţă la data de 30 septembrie 2010 (art. 3), cu o valoare nominală de 25 EURO. Legea impune CNVM-ului, printre altele, prin lege, listarea Rompetrol, care aduce o lichiditate sporita companiei si trece peste procedurile normale. Dinu Patriciu debuteaza furtunos la bursa. Scandalul manipularii bursei s-a inchis ani mai tarziu.

.

Episodul 6 : martie – aprilie 2005 : Parlamentul Aliantei DA aproba cu modificari Legea 118/2003

Dupa ce a zacut,datorita scandalurilor vreo doi ani prim Parlament Legea se invioreaza brusc si, dupa schimbarea puterii, trece de Parlament, cu modificari. Una din modificarile importante suna asa :

“Obligaţiunile nerăscumpărate în condiţiile art.5
sunt convertibile la data scadenţei, la opţiunea emitentului, în
acţiuni ordinare având un rang pari passu cu acţiunile ordinare
existente la data emisiunii.”

Pasareasca inseamna asa, pe scurt: statul a avut datorii de 600 de milioane de dolari. Statul le amana 7 ani, pana la Sfantul asteapta, cere si o dobanda modica pentru aceasta trebusoara. Apoi, peste 7 ani, se hotaraste tot datornicul care particica din datorie o achita – sau care din cele 22.812.098 de particele, ca datoria va amintiti ca nu e pastrata unitar. Actiunile neplatite – in contul unei eventuale viitoare datorii neplatite nu au niciun fel de rang special. In plus, se obliga CNVM-ul sa listeze Rompetrol de la data emiterii unui H.G special, ca atare se statueaza printr-o procedura guvernamentala ce ar trebui sa fie de domeniul unei hotarari a autoritatii de supraveghere a Bursei.Ca o picanterie, pentru Senat, semneaza Nicolae Vacaroiu, cel care declara recent ca „80% dintre privatizari au fost un dezastru”, iar pentru Camera Deputatilor semneaza dl Mitrea.

.

Episodul 7 – aprilie 2005: Basescu promulga Legea de amanare a datoriilor si il ajuta pe Patriciu sa devina miliardar

Desi in 2013 Basescu va intoarce Legea in Parlament, in 2005 era inceputul scurtei perioade in care PDL-ul si PNL-ul colaborau cald, la Guvernare. Nu izbucnisera inca petarde si fumigene gen scandalul celebrului biletel roz. Domnul Basescu promulga fara drept de apel legea – nu ii aduce nicio critica, nicio solicitare imperativa, este ultimul care consfiinteste o procedura legala care odata intocmita izvoraste un drept pentru societatea comerciala, drept pe care nu il va mai putea intoarce nimeni, vreodata. De asemenea, fiind parafat totul prin lege se fac derogari de la legislatia specifica de ajutor de stat, de la legislatia ordinara aplicabila pe piata de capital, fiind practic o rezolvare unica, punctuala si inatacabila pentru o datorie comerciala care atunci ar fi putut falimenta compania sau, cel putin, ar fi putut sa o aduca sub sechestrul Fiscului. Statul, in marinimia lui fara limita, nu isi asigura macar patrimonial banii de primit, printr-un sechestru si schimba postura de detinator de datorie cu cea de detinator de actiuni.

Cum stie oricine, in cazul unui sechestru bancar sau faliment, actionarii sunt ultimii care se indestuleaza. Nici o banca din lume nu ar fi acordat o astfel de inlesnire fara a avea gajata toata afacerea.

.

Episodul 8 – sept/oct 2006 : biroul meu, de Presedinte AVAS, Aviator Alexandru Serbanescu nr. 50

“Domnule presedinte, avem, avem o problema – ce dispuneti sa facem cu solicitarea avocatilor lui Dinu Patriciu cu privire la incheierea inainte de termen a contractului de privatizare? Ne tot preseaza in aceste zile!”. Eu nu stiam inca, insa eram pe finalul mandatului meu de presedinte al instutitiei, cam ultima luna.

Persoana care punea intrebarea, cu o voce conspirativa, avea functia de director in zona de urmarire contracte (nu vreau sa pomenesc aici la care dintre cei trei directori posibil implicati fac referire). Decizia care imi era pusa in brate – practic, in acel moment, un cartof incins – era de fapt daca sa se ingreuneze sau sa se netezeasca drumul lui Dinu Patriciu si tranformarea lui in intaiul miliardar al tarii. Mi-au trecut cateva ganduri rapide prin minte: Dinu Patriciu – cel cu scandalul de coruptie din 2005; orice decizie s-ar fi luat pe acest dosar urma sa fie tocata ca un patrunjel, pe toate partile, in mass-media, urmand a-mi fi legata ulterior ca o tinichea de coada, lucru deloc de dorit la inceput de cariera. Dinu Patriciu – detinatorul unei companii cu peste 600 de milioane de dolari datorie la stat.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro