Cartelul camioanelor, sanctionat de Comisia Europeana. Oportunitati aduse de noile reguli privind actiunea in daune

In ultimele decenii, numeroase carteluri au fost descoperite si sanctionate de autoritatile de concurenta, atat la nivel european, cat si la nivel national. Este bine cunoscut faptul ca intelegerile anticoncurentiale de tip cartel sunt interzise prin articolul 101 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene si, in Romania, prin articolul 5 din Legea concurentei nr. 21/1996. Acestea sunt cele mai grave incalcari ale concurentei si, de aceea, sunt ilegale per se. Prin definitie, cartelurile sunt acorduri intre intreprinderi concurente prin care acestea decid sa coopereze in vederea cresterii artificiale a preturilor, limitarii productiei sau impartirii pietelor, evitand astfel riscurile concurentei. Ca urmare, aceste intelegeri conduc la preturi ridicate, la o calitate inferioara a produselor sau serviciilor si la o varietate limitata a produselor, in detrimentul bunastarii consumatorilor. Conform literaturii de specialitate, bazata pe jurisprudenta, in medie, suprapreturile generate de cartelurile internationale se situeaza intre 10 si 20% din pretul de achizitie al bunurilor si produselor.

Unul dintre cartelurile cu cel mai mare impact asupra pietei sanctionate de Comisia Europeana este cel al producatorilor de camioane. In iulie 2016, Comisia Europeana a constatat ca producatorii de autocamioane MAN, Volvo/Renault, Daimler, Iveco si DAF au incalcat regulile de concurenta ale Uniunii Europene prin constituirea unui cartel pe piata camioanelor si a sanctionat companiile cu o amenda record, in valoare de 2,9 miliarde de euro. Potrivit deciziei Comisiei Europene, acesti producatori de camioane au fost, timp de 14 ani, parti ale unei intelegeri anticoncurentiale ce se referea la preturile de vanzare ale camioanelor, la stabilirea momentului introducerii noilor tehnologii de emisii si la transferul catre clienti a costurilor pentru respectivele tehnologii. Ulterior, in septembrie 2017, Comisia Europeana a sanctionat SCANIA cu o amenda de 880 milioane de euro pentru participarea la acelasi cartel.

Decizia Comisiei se refera la piata productiei de camioane de tonaj mediu (intre 6 si 16 tone) si mare (peste 16 tone). Cartelul a functionat in perioada ianuarie 1997 – ianuarie 2011, avand ca teritoriu afectat intreg Spatiul Economic European. Dupa ce MAN a aplicat la politica de clementa si a furnizat probele necesare, Comisia a efectuat inspectii inopinate la sediile tuturor intreprinderilor implicate. Desi decizia nu este definitiva, cinci dintre cei sase membri ai cartelului si-au recunoscut implicarea si au colaborat in vederea solutionarii cazului.

Cine poate cere despagubiri si ce includ acestea?

Toate persoanele fizice sau intreprinderile care au achizitionat in perioada 1997 si 2011, direct sau indirect, camioane de tonaj mediu (intre 6 si 16 tone) si mare (peste 16 tone) de la producatorii mentionati anterior pot cere despagubiri.

In Romania, piata achizitiei de camioane de tonaj mediu si mare este estimata la aproximativ 250.000 unitati in perioada 1997-2011, volumul prejudiciilor cauzate putand ajunge la sute de milioane de euro. Mentionam, de asemenea, ca producatorii membri ai cartelului sanctionat detin o cota de piata cumulata de aproximativ 90% din piata camioanelor.

Desi Romania a devenit membra a Uniunii Europene la 1 ianuarie 2007, totusi dispozitiile instituite la nivel european in materie de concurenta s-au aplicat in tara noastra si anterior acestui moment, prin intermediul art. 64 al Acordului European din 1993 care instituia o asociere intre Romania si Comunitatile Europene. Acest acord a fost semnat la 1 februarie 1993 dar a intrat in vigoare doi ani mai tarziu la 1 februarie 1995.

In consecinta, cumparatorii din Romania pot solicita compensatii pentru suprapretul platit, cat si plata dobanzilor aferente. Cu titlu de exemplu, tabelul de mai jos ilustreaza un calcul al prejudiciului pentru cazul in care o intreprindere a cumparat, in anul 2007, 50 de camioane de la unul dintre membrii cartelului, in mod indirect (de ex. de la un distribuitor sau o societate de leasing din Romania). Se prezuma in acest exemplu un suprapret de 10% din pretul mediu de achizitie de 70.000 euro/camion, acesta fiind transferat integral cumparatorilor indirecti pe lantul de distributie:

Pana cand se pot cere despagubiri si de la cine?

Avand in vedere dispozitiile Directivei referitoare la termenul de prescriptie pentru introducerea unei asemenea actiuni, mentionam ca persoanele indreptatite la despagubiri pot solicita repararea prejudiciului in termen de 5 ani. Acest termen incepe sa curga daca se indeplinesc in mod cumulativ conditiile referitoare la: incetarea practicii, cunoasterea faptului ca practica reprezinta o incalcare a concurentei, cunoasterea identitatii autorului si a producerii prejudiciului.

Desi investigatia a fost deschisa urmare cererii de clementa formulata de MAN, care a dus la imunitatea la amenda a acesteia, MAN nu este protejata impotriva cererilor de despagubiri formulate de clientii directi sau indirecti ai acesteia.

Referitor la SCANIA, aceasta nu a colaborat cu Comisia in cadrul procedurii de tranzactie incheiate cu ceilalti producatori de camioane participanti la cartel, astfel incat Comisia a continuat investigatia cu privire la SCANIA, aplicandu-i o amenda de 880 de milioane de Euro in septembrie 2017. Astfel, SCANIA este in egala masura expusa actiunilor in daune, desi in cazul ei decizia nu este inca definitiva, urmand sa fie confirmata de instantele europene.

In comunicatele de presa privind sanctionarea intreprinderilor participante la cartel, Comisia Europeana incurajeaza persoanele care au suferit un prejudiciu in urma acestei practici anticoncurentiale sa se adreseze instantelor nationale in vederea recuperarii prejudiciului.

Ordonanta de Urgenta nr. 39/2017 privind actiunile in despagubire in cazurile de incalcare a dispozitiilor legislatiei in materie de concurenta

In Romania, sarcina de a pune in aplicare dispozitiile de drept public ale Legii nr. 21/1996 („Legea concurentei”) revine Consiliului Concurentei ca autoritate administrativa autonoma. Exercitarea atributiilor conferite de lege autoritatii de concurenta poate duce la sanctionarea intreprinderilor sau a asociatiilor de intreprinderi pentru participarea sau savarsirea unor practici anticoncurentiale care restrang, impiedica sau denatureaza concurenta normala pe piata.

Potrivit Directivei 2014/104/UE, aplicarea articolelor 101 si 102 din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene („TFUE”) produce efecte directe in raporturile dintre persoane si creeaza, pentru persoanele in cauza, drepturi si obligatii a caror respectare trebuie sa fie asigurata de catre instantele nationale.

Transpunerea in legislatia nationala a Directivei 2014/104/UE s-a materializat prin Ordonanta de Urgenta nr. 39/2017 privind actiunile in despagubire in cazurile de incalcare a dispozitiilor legislatiei in materie de concurenta, care a creat cadrul intern de exercitare a dreptului la repararea integrala a prejudiciului suferit de victimele unor practici anticoncurentiale.

Astfel, art. 1 alin. (1) din Ordonanta prevede „dreptul oricarei persoane care a suferit un prejudiciu cauzat de o incalcare a legislatiei in materie de concurenta de catre o intreprindere sau o asociatie de intreprinderi de a solicita instantelor de judecata competente despagubirea integrala a prejudiciului suferit”. Prin urmare, orice persoana, indiferent daca este o persoana fizica, juridica sau o autoritate publica, are posibilitatea de a introduce o actiune in despagubire inaintea instantelor nationale pentru un prejudiciu care i-a fost cauzat de o incalcare a normelor de concurenta. De asemenea, nu prezinta relevanta daca aceasta persoana este un cumparator direct, care a achizitionat produsele obiect al incalcarii de la autorul incalcarii sau un cumparator indirect, in alte cuvinte un cumparator care a achizitionat produsele obiect al incalcarii de la un cumparator direct sau de la un alt cumparator indirect. In general, practicile anticoncurentiale au ca efect cresterea artificiala a preturilor pe care le platesc atat clientii directi, cat si clientii indirecti, de cele mai multe ori clientii directi transferand suprapretul platit partial sau integral clientilor proprii pe lantul de distributie.

Pentru cazurile in care cumparatorii indirecti solicita despagubiri in urma unui suprapret suportat urmare unei practici anticoncurentiale, este necesar ca acestia sa dovedeasca existenta transferului suprapretului asupra lor prin aratarea urmatoarelor:

a) paratul a savarsit o incalcare a legislatiei in materie de concurenta;

b) incalcarea legislatiei in materie de concurenta a avut ca rezultat un suprapret pentru cumparatorul direct al paratului si

c) a achizitionat bunurile sau serviciile care au facut obiectul incalcarii legislatiei in materie de concurenta sau a achizitionat bunuri sau servicii rezultate din integrarea in produse noi a respectivelor bunuri sau servicii.

Este important de precizat ca prin despagubire se intelege repunerea partii prejudiciate in situatia in care ar fi fost daca nu ar fi existat incalcarea. Prin urmare, despagubirea include atat repararea prejudiciului corespunzator pierderii efective suferite (damnum emergens), cat si pierderea de profit (lucrum cessans) si, bineinteles, plata dobanzilor aferente pentru perioada scursa de la data platii pretului pana la data platii despagubirii.

Prezumtia absoluta de incalcare si instanta competenta

In masura in care exista o decizie definitiva de constatare a unei incalcari a legislatiei in materie de concurenta apartinand Comisiei Europene sau Consiliului Concurentei, instanta sesizata cu o actiune in despagubiri va considera ca incalcarea este stabilita in mod irefragabil. In acest caz, sarcina probei reclamantului se va reduce in mod considerabil.

In Romania, competenta de solutionare a cererilor intemeiate pe dispozitiile Ordonantei de Urgenta nr. 39/2017 privind actiunile in despagubire apartine Tribunalului Bucuresti. Hotararea pronuntata de tribunal va putea fi atacata cu apel la Curtea de Apel Bucuresti iar cu recurs la Inalta Curte de Casatie si Justitie.

In concluzie, aplicarea concreta a dispozitiilor Ordonantei poate avea ca punct de plecare decizii definitive de sanctionare ale autoritatilor de concurenta, atat nationale, cat si europene, astfel incat sa se atinga scopul disuasiv al prevederilor legale in materie de concurenta. Normele legislative actuale privind actiunile in despagubire dau o noua perspectiva aplicarii private a legii concurentei si creeaza cadrul normativ de exercitare a dreptului persoanelor de a obtine repararea prejudiciului suferit in urma incalcarilor in materie de concurenta.

In contextul creat de Comisia Europeana prin sanctionarea cartelului producatorilor de camioane, transportatorii romani, precum si celelalte intreprinderi si persoane prejudiciate isi pot exercita astfel drepturile si pot obtine o compensatie echitabila.

Un articol semnat de Iuliana Zlatcu, Economist Senior Musliu & Asociatii, si Andreea Ioana, avocat Musliu & Asociatii