Cat de importante sunt retelele sociale in revoltele populare – analiza Stratfor

​Rolul retelelor sociale precum Facebook sau Twitter in miscarile de protest sau in revolutii a atras o atentie deosebita din partea presei in ultimii ani si a produs o impresie generala ca aceste retele usureaza organizarea unor actiuni care sa schimbe regimul intr-o tara sau alta. Dar media sociale nu pot declansa singure revolutii si pot la fel de bine sa-i ajute pe organizatorii miscarilor de protest si pe cei care sunt tinta protestelor, arata o analiza Stratfor, ce porneste de la influenta comunicarii online in cazul protestelor din Egipt.

Potrivit analizei realizate de Marko Papic si Sean Noonan, in prezent se presupune ca social media slabesc sprijinul pentru regimuri autoritare, chiar si in Iran sau Myanmar. Pana si Barack Obama, in recentul sau interviu pe YouTube, a comparat participarea la retele sociale cu drepturi fundamentale precum cel la libera exprimare.

Dar, arata Stratfor, social media nu pot sa provoace, singure, revolutii, iar in revoltele din Tunisia si Egipt rolul lor nu a fost cu mult diferit de cel al casetelor inregistrate cu discursurile ayatolahului Khomeini in revolutia din Iran, in 1979. Media sociale sunt instrumente care permit grupurilor revolutionare sa diminueze costuri precum cele de organizare a protestelor sau de recrutare. Insa ele au atat avantaje, cat si dezavantaje, iar eficienta lor depinde de capacitatea liderilor de a le folosi si de cat de accesibile sunt pentru cei ce le pot folosi, sustine Stratfor.

Cum au fost folosite retelele sociale in protestele din ultimii ani:

• In Tunisia si Egipt, a crescut gradul de utilizare a Facebook si Twitter in organizarea, comunicarea si declansarea campaniilor de nesupunere civica si a actiunilor de strada.
• In „Revolutia Verde” din Iran, din 2009, evenimentele au putut fi urmarite de presa occidentala prin intermediul YouTube sau Twitter.
• Revoltele din Republica Moldova, din 2009, s-au numit „Revolutia Twitter” deoarece aceasta retea a fost folosita de participantii la demonstratii.
• Pentru observatorii straini, indeosebi pentru media, aceste retele au fost foarte utile pentru a urmari evenimentele si pentru a strange informatii in timp real.

Ce pot face si ce nu pot face retelele sociale, potrivit analizei Stratfor:

• O revolutie presupune mult mai multe lucruri decat cele care se vad pe Internet – presupune organizare, finantare si sprijin popular. Social media ofera avantaje in diseminarea mesajelor rapid si in randul unui numar mare de oameni, dar sunt vulnerabile la tacticile guvernului impotriva protestelor.
• Retelele sociale le permit organizatorilor, la costuri foarte mici, sa implice un numar mare de oameni intr-o miscare de protest, dar nu le permit neaparat sa-i determine pe acesti oameni – de multe ori, ascunsi in anonimatul permis de unele retele – sa iasa in strada.
• Internetul permite unui grup revolutionar sa-si raspandeasca nu doar mesajul ideologic, ci si programul de pregatire si planul operational. Chemarea la protest, la un moment dat, poate fi facuta in cateva secunde si nu mai e neaparat nevoie sa pregatesti din timp o demonstratie pentru o data anume.
• O miscare ce-si reduce costurile organizationale si de comunicatii folosind retelele sociale poate depinde mai putin de finantare externa si poate, astfel, sa creeze impresia ca este o miscare fara sprijin extern si cu un numar mare de sustinatori la nivel local. Pe pagina sa de Facebook, gruparea egipteana Miscarea 6 Aprilie a sustinut ca la un protest din 28 ianuarie au participat aproape 90.000 de oameni, insa, potrivit estimarilor Stratfor, numarul participantilor a fost mult mai mic.
• Stratfor arata ca aceasta miscare este formata din egipteni care au acces la Internet, in conditiile in care, potrivit unor estimari din 2009, doar 15,4% din populatia Egiptului are acces la Internet – mai mult decat majoritatea tarilor africane, dar mai putin decat majoritatea tarilor din Orientul Mijlociu. Iar pentru a avea succes, o miscare revolutionara trebuie sa atinga segmente diferite ale populatiei precum muncitorii, pensionarii sau taranii, care este putin probabil sa aiba acces la Internet in majoritatea tarilor in curs de dezvoltare.
• Organizatorii protestelor trebuie sa dovedeasca ingeniozitate pentru a contracara tacticile disruptive ale autoritatilor, asa cum s-a intamplat in Egipt, unde, dupa ce a fost taiat complet accesul la Internet, protestatarii au apelat la „vechile” faxuri, telefoane si materiale tiparite pentru a comunica.

Cum sunt sau pot fi combatute retelele sociale in caz de revolte, potrivit Stratfor:

• Autoritatile pot avea acces la mesajele postate pe Facebook, de exemplu, inclusiv la cele protejate sau private, iar retelele sociale pot deveni astfel un instrument de colectare a informatiilor sensibile legate de organizarea unor proteste.
• Cand organizatorii unor proteste se bazeaza prea mult pe social media pentru a-si disemina mesajele, activitatile lor pot suferi profund in momentul in care un regim taie complet accesul la Internet, cum s-a intamplat in Egipt.
• Guvernele si serviciile secrete pot monitoriza foarte usor retelele sociale pentru a afla informatii de ultima ora despre utilizatorii urmariti, de exemplu prin profilele lor de Facebook, ce ofera imagini, lista de contacte, informatii despre unde se afla acestia. In Egipt, aproape 40 de lideri ai Miscarii 6 Aprilie au fost arestati la inceputul protestelor, iar acest lucru poate sa fi fost facilitat de monitorizarea activitatilor lor pe Internet, indeosebi pe Facebook.
• Paginile web ale unor miscari de protest pot fi inchise complet de autoritati – lucru care s-a petrecut adesea in Iran sau China. In iulie 2009, China a taiat complet accesul la Internet in intreaga regiune autonoma Xinjiang, in urma revoltelor etnicilor uiguri, deoarece website-urile interzise acestora puteau fi accesate folosind adrese IP din afara tarii
• Pe de alta parte, social media pot fi folosite de regimurile contestate in propriul avantaj, dezinformand, speriindu-i pe protestatari sau ademenindu-i sa protesteze intr-un anume loc, unde fortele de interventie pot sa-i astepte.
• In SUA, oficialitatile care monitorizau protestele anti-OMC sau anti-G8, de exemplu, au putut afla din timp unde urmau sa se stranga demonstrantii pentru a trimite acolo forte de politie.

Stratfor observa in analiza sa ca blocarea accesului la Internet nu a redus nicicum numarul de participanti la protestele din Egipt. Un mediu nou, cu propriile avantaje si dezavantaje, retelele sociale nu declanseaza miscari de protest, ci doar permit membrilor acestora sa comunice mai usor. Climatul general trebuie sa fie propice pentru o revolutie (probleme economice grave, coruptie sau oprimare), iar populatia sa fie motivata la scara larga sa se mobilizeze. „Exista grupuri Facebook, clipuri YouTube sau mesaje pe Twitter in legatura cu orice, dar nu inseamna automat ca sunt populare. Un neonazist care posteaza mesaje pe Internet din beciul casei parintesti din Illinois nu va declansa o revolutie in SUA, indiferent de cat scrie si ce spune”, insista Stratfor.

• Citeste analiza completa a Stratfor despre retele sociale ca instrumente de protest