Ce este de fapt un doctorat? Ponta a grait adevarul! De ce ne pasa?

Ce este de fapt un doctorat? La ce este bun? Cum putem deosebi un doctorat fraudulos de un doctorat „pe bune”? Dezbaterea publică legată de cazul Ponta mă face să cred că pentru mulţi spectatori doctoratul e o entitate nebuloasă, un document complicat, niște studii aprofundate ale unui subiect, „referate” care explică anumite aspecte mai cu precizie. De fapt, doctoratul e colecția unui număr de articole științifice explicate mai pe larg pentru ca toți pașii care au dus la rezultatele lucrărilor publicate să fie detaliați mai bine. Prin natura lor, articolele științifice sunt scrise foarte concis. De exemplu, acest articol, despre un subiect atât de larg cum e calitatea vieții în China, are o lungime de şase pagini cu tot cu referințe. În cazul acestui articol ne așteptăm ca în teza de doctorat în care va fi inclus să găsim informații mai precise despre ce sondaje de opinie s-au examinat, cum s-au analizat datele, rezultate preliminare și alte informații mai detaliate care sunt folositoare pentru cei ce lucrează în acest tip de cercetare. Pentru cei care sunt consumatorii-țintă ai revistei Proceeding of the National Academy of Sciences (PNAS) (oameni de știință, în general) rezultatul final – și anume că în ciuda creșterii de patru ori a PIB-ului Chinei percepția asupra calității vieții în China a urmat o curbă asemănătoare țărilor în tranziție din estul Europei – este prezentat convingător într-un articol de şase pagini. Așadar, nu poate exista un doctorat adevărat fără publicații științifice. Și publicațiile să fie în reviste citite de către comunitatea de cercetare. Motivul pentru care un articol în PNAS e valoros, iar unul din Analele Universităţii din Oradea (AUO) e mai puțin valoros e faptul că PNAS e citit de mii de cercetători, iar AUO e citită de puțini. Așadar, ceea ce apare în AUO va avea impact mic asupra cercetării în general. La asta se referă diverșii indici scientometrici (cum ar fi indicele Hirsch), “câți cercetători ți-au citit lucrările și le-au și citat?” Citările articolelor tale arată că rezultatele tale au fost folosite de alții în cercetarea efectuată de ei, continuându-ți într-un fel proiectul.

Doctoratul lui Jani e pe bune, al lui Ponta nu

Acum hai să facem un mic exercițiu: fostul meu profesor de fizică din liceu și-a luat doctoratul în 1997. E luat pe bune sau e doar o colecție de texte puse cap la cap ca să umple niște foi? Intrăm pe scholar.google.com, tastăm Ioan Kosztin și vedem ce iese. La poziția 2 găsim un articolscris în 1997 (coautor Tony Legett, Premiul Nobel 2003), iar la poziția 5 un articolscris în 1995. Eu sunt deja convins că doctoratul lui Jani e luat pe bune. Ca fapt divers, la poziția 1 e un articol scris cu Boldizsar Janko (a fost drăguț să joace squash cu mine pe vremuri) şi Qijin Chen care are 162 de citari! Iar acum să facem același exercițiu cu Victor Ponta că tot e subiect fierbinte. Dacă introducem Ponta VV (Victor Viorel) în scholar.google.com obținem asta.

Practic, găsim articolele unui biochimist pe nume Ponta H. Vă invit să încercați și alte combinații, cum ar fi Ponta Victor, Ponta București (ca să-i găsiţi pe cei care au publicat fiind afiliaţi cu Universitatea București) etc. Cu alte cuvinte, opera ştiințifică a lui Ponta e zero. Nu trebuie să ai acces la informații confidențiale ca să ştii că Ponta are un doctorat care nu e bazat pe cercetare ştiințifică, aşadar, un doctorat fraudulos.

Doctoratul în drept e de obicei multidisciplinar

Pe lângă o serie de afirmații hilare, Ponta a spus și un adevăr: a declarat într-o conferință de presă că „la drept e mai dificil să inventezi lucruri, spre deosebire de matematică, fizică, chimie. La drept poţi doar să scrii despre instituţii care există deja”. În afară de un detaliu esenţial, şi anume că în cercetare cel mai des descoperi nu inventezi, Ponta are dreptate când spune că în drept e mult mai dificil să faci cercetare. Deoarece legile sunt o structură construită de om, e foarte greu (dacă nu imposibil) să descoperi ceva nou legat de drept. Dreptul penal însă prezintă un laborator fantastic pentru cei care doresc să studieze cum răspund oamenii la stimuli pozitivi si negativi (în engleză se zice „how people respond to incentives”). De exemplu, Isaac Ehrlich a arătat că pedeapsa capitală descurajează asasinatele și chiar a cuantificat acest efect: fiecare execuție a dus la 8 asasinate mai puțin (conform Armchair Economist de Steven Landsburg). Legat de Curtea Penală Internaţională(CPI), întrebări de cercetare ar fi: a descurajat CPI genocidele? Dar crimele, în general? Există o corelare între aderarea la CPI și gradul de libertate cetățenească dintr-o țară? Pornind de la exemplul Isaac Ehrlich, vedem că acest gen de întrebări se abordează cu mijloacele econometriei, așadar cei care le investighează sunt economiști, nu juriști. În sistemul educaţional american, vezi pagina școlii de drept de la UC Berkeley, doctoratul în drept e interdisciplinar, exact din motivele expuse de mine mai sus. De fapt, titluri academice de genul J.D. (juris doctor) şi M.D. (medical doctor) sunt rezultatul unor școli în care înveți o profesie, cea de jurist sau medic, iar pentru cei care vor să facă cercetare există programe de J.D. Ph.D. sau M.D. Ph.D. (Ph.D. e denumirea dată doctoratului în Statele Unite). Așa se face și diferența între purii practicieni și cei interesaţi de cercetare. Asta nu înseamnă că unii ar fi mai buni decât ceilalți, ei doar fac lucruri diferite. Un J.D. Ph.D. s-ar putea să fie mai puțin îndemânatic în instrumentarea unui caz decât un J.D., care e procuror priceput. Așadar, domnul Ponta încearcă să ne convingă că a făcut cercetare într-un domeniu în care cercetarea e rară și de obicei multidisciplinară, făcută sub îndrumarea unui profesor de economie, de exemplu.

Cei care au scris dreptul la replică către Nature nu știu ce e o lucrare doctorală

Biroul de presă al Guvernului României a trimis un drept de replicăcătre Nature. Acolo se zice despre teza domnului Ponta: „The purpose of the paper was to explain to the Romanian law community the main elements pertaining to the functioning of the International Criminal Court”. În traducere ar veni că teza domnului Ponta are ca scop explicarea funcționării Curţii Penale Internaţionale (CPI) pe înțelesul comunității juridice din România. Este aceasta cercetare originală? Eu zic că nu. Lucrurile originale sunt de interes pentru toată lumea de pe glob. O lucrare de popularizare a mecanismelor funcţionării CPI poate fi publicată, însă nu poate fi baza unui titlu academic ce necesită cercetare. Ca biolog, de exemplu, una e să descrii anumite specii de animale mai puțin cunoscute la tine în țară, una e să descrii o specie nouă descoperită de tine. Când cercetători români și americani au descoperit într-o peșteră din Dobrogea specii noi ce trăiesc bine-mersi fără oxigen au publicat descoperirea în Science, revistă care alături de Nature este pe masa fiecărui cercetător din lume.

Noi, prostimea, parcurgem toate etapele, nălucile le sar

De ce contează toate astea? Pentru că frauda universitară, pe lângă faptul că înseamnă furt de la bugetul de stat pentru cercetare, care de fapt nu există, e o manifestare a fraudei în general. Nălucile (milionar-fantomă, doctor-fantomă și așa mai departe) devin afaceriști făcând contracte cu statul, reeșalonări, noi, „prostimea” (îmi vine alt cuvânt în minte p…imea, vorba lui Oprescu), trebuie să lucrăm zece-douăzeci de ani ca să punem o afacere pe picioare. Nălucile iau doctorate în timp ce fac politică, afaceri sau pur și simplu lucrează, noi, p…imea, le facem pe salarii mici, în ani mulți de muncă experimentală sau teoretică. Nălucile iau slujbe bune la stat, noi, p..imea, muncim ani buni ca să avansăm într-o multinațională. Așadar, că ești un afacerist de succes, un manager într-o multinațională, cercetător adevărat, de fapt orice om care își vede de treabă în mod cinstit, să știi că dacă nu ești în cercul celor care sar etapele în ochii nălucilor tu ești parte a p…imii, a fraierilor.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro