Cea mai ieftină metodă de încălzire a locuinței

Începând cu acest an, gazele naturale sunt considerate a fi combustibil cu rol important în planul european pentru tranziția verde. Ce înseamnă acest lucru? Existența pe termen lung a rețelelor locale de gaze naturale și, implicit, a echipamentelor individuale și colective de încălzire a locuințelor care consumă acest combustibil, respectiv retehnologizarea capacităților industriale bazate pe consumul de cărbune, care vor funcționa cu grupuri energetice pe gaze naturale.

În ciuda scumpirilor din ultimele luni, gazele naturale rămân, cel puțin în cazul locuințelor individuale, soluția cea mai ieftină și mai comodă pentru alimentarea echipamentului destinat încălzirii locuinței, indiferent că ne referim la centralele termice individuale sau cele de mare putere (de scară, bloc sau cvartal). Cel mai mare avantaj al utilizării acestor echipamente îl reprezintă automatizarea completă a funcționării, precum și lipsa intervențiilor beneficiarului pe partea de mentenanță și întreținere. Practic, doar personalul tehnic de specialitate intervine, o dată la doi ani, pe partea de verificare a echipamentului iar accesoriile de termostatare asigură funcționarea optimă și permanentă a centralei termice, fără intervenția sau supravegherea beneficiarului.

În cazul instalațiilor termice care sunt conectate la centrale termice individuale pe gaze naturale, pentru un spațiu locuibil de maxim 100-120 mp investiția inițială presupune o sumă între 2500 și 4500 lei alocată achiziției unei centrale de 24 kw, la care se adaugă eventualul cost al instalației interioare și proiectelor aferente. Datorită evoluției tehnologice, noile tipuri de centrale “în condensare” asigură un consum de gaze redus cu până la 30-35%, în comparație cu un echipament de tip vechi, datorită atât randamentului de ardere, care este unul aproape perfect (peste 99%), generat de amestecul controlat de gaze și oxigen, cât și recuperării căldurii latente din gazele arse, acestea fiind recirculate înainte de evacuarea în atmosferă. Deși factorii principali care influențează nivelul facturii sunt temperatura solicitată (setată pe termostat) și calitatea izolației spațiului locuibil, cheltuielile cu facturile de gaze nu ar trebui să depășească 5000 de lei pentru un sezon de patru luni de iarnă.

Din păcate, în realitate România are mai puțin de jumătate din gospodării conectate la rețelele de gaze naturale, astfel că aceste calcule trebuie refăcute pentru cei mai puțin norocoși, care nu au șansa de a beneficia de un branșament la conducta de gaze.

Nivelul reper de 5000 lei alocați încălzirii pentru sezonul de iarnă mai poate fi atins doar în cazul locuințelor foarte bine izolate, dotate cu echipamente performante de tip “pompă de căldură”. Însă costul achiziției și instalării acestora este unul foarte mare, prohibitiv pentru majoritatea populației, iar repartizarea amortizării investiției pentru intervalul de 10-15 ani de funcționare face ca aceste echipamente să fie mai puțin rentabile decât centralele pe gaze. Și în cazul pompelor de căldură, funcționarea lor este complet automatizată iar mentenanța se face doar de către personal tehnic specializat. Costurile funcționării acestora se regăsesc pe facturile de energie electrică.

În cazul consumatorilor nevoiți să-și instaleze centrale termice, șeminee sau sobe pe combustibil solid (lemne de foc, brichete sau peleți), investiția de achiziție a echipamentului destinat încălzirii centralizate este una medie (variind între 4.000 și 20.000 lei, în funcție de dotările și performanțele echipamentului), însă operațiunile de întreținere sunt frecvente și necesită implicarea permanentă a beneficiarului. Practic, acesta se transformă într-un fochist, fiind nevoit atât să alimenteze permanent combustibilul necesar arderii, autonomia variind între câteva ore și câteva zile (în cazul centralelor pe peleți), cât și să curețe permanent respectivul echipament de reziduurile rezultate în urma arderilor. Bugetul destinat consumului într-un sezon de iarnă va depăși nivelul de 5000 lei, fără a cuantifica munca fizică aferentă pregătirii și depozitării combustibilului solid, precum și întreținerea echipamentului. Reducerea TVA la 5% pentru lemnele de foc reprezintă un ajutor de stat important pentru milioanele de români nevoiți să se încălzească pe baza acestora.

În concluzie, încălzirea folosind gaze naturale reprezintă cea mai ieftină și comodă soluție, fără un concurent real pe termen scurt, iar, în lumina ultimelor decizii ale Comisiei Europene, rețelele de gaze vor mai rămâne în funcțiune mult timp de acum încolo, eventuale ajustări fiind prevăzute la nivelul de performanță al amestecului gazelor cu un anumit procent de hidrogen injectat în conducte, pentru a micșora amprenta de carbon. În acest sens, echipamentele individuale și colective de încălzire pe bază de gaze naturale vor continua să funcționeze, eventuale adaptări la noile mix-uri de gaz/hidrogen fiind ușor de realizat, fie prin cumpărarea unui nou echipament, fie, cel mai probabil, prin modificări interne realizate de către personalul specializat.

Rămâne de văzut cum va reuși statul român să recupereze întârzierile enorme de realizare a infrastructurii aferente gazelor naturale, atât din punct de vedere a extinderii rețelelor de conducte, a depozitelor subterane, cât și de activare a perimetrelor de exploatare terestre și maritime care pot asigura independența energetică a României.