Cind arestam Consiliul Local? (de Liviu Avram)

Dumitru Sechelariu e liber. Si precis ca nu intelege de ce a trebuit sa stea in arest preventiv, din moment ce e convins ca a comis crima perfecta. Pe undeva, el are dreptate: statul se dovedeste incapabil sa lupte cu ceea ce se numeste „aparenta de legalitate“.

Dramoleta lui Sechelariu isi are cauzele intr-o afacere nestingherita de procurori vreme de patru-cinci ani: schimburile de terenuri in urma carora protipendada locala, cu primarul in frunte, s-a instapinit pe cele mai bune zone centrale din Bacau, in schimbul carora municipalitatea a primit pirloage pe la periferie. Iata, in mare, care era tehnologia.

Un stab, un smecher, un client politic punea ochii pe un teren central, aflat in proprietatea Primariei. Primul pas: cumpara pe la periferie un teren de la niste amarasteni care, cind nu erau santajati si hartuiti chiar de primar, erau, oricum, bucurosi de ceva gologani luati pe un teren altminteri fara perspectiva.

Al doilea pas: smecherul cerea Primariei schimbarea terenului proaspat cumparat cu cel pe care pusese ochii. Legea spunea ca schimburile de terenuri intre municipalitate si persoane fizice se fac „pe baza de expertiza insusita de Consiliul Local“ – fara sa precizeze cine executa si, mai ales, cine plateste expertiza.

S-a gasit, asadar, un expert particular care, platit de smecher, facea al treilea pas: din jocul indicilor si al coeficientilor, expertiza demonstra, intotdeauna, ca terenul periferic este un pic mai valoros decit cel din centru – adica, aparent, municipalitatea iesea in cistig.

Pasul patru era depunerea documentatiei la Primarie si redactarea proiectului de hotarire prin care se aproba schimbul. Ultimul pas insemna aprobarea proiectului de catre consilierii locali, convinsi, intotdeauna, ca schimbul este „oportun si benefic pentru comunitate“. Si erau convinsi atit prin directive de partid, cit si prin „indulgente“ primite, individual, de la acelasi primar.

Cine va avea rabdarea sa cerceteze speta va constata ca o buna parte din buticareala autorizata a orasului este detinuta de fosti consilieri din perioada mandatelor Sechelariu. Odata aprobat de Consiliu, schimbul de terenuri devenea sarcina de serviciu pentru primar.

In urma unor asemenea sarcini de serviciu, indeplinite constiincios, a ajuns Sechelariu sa inhate opt hectare din ceea ce fusese odinioara proprietatea orasului pe care l-a pastorit doua mandate.

Geniul lui Sechelariu merita sa fie apreciat. El a valorificat o oportunitate pe care i-a dat-o un cadru legal fragil si incoerent. In ideea descentralizarii si a autonomiei locale, legea privind proprietatea publica spune ca este nevoie de o hotarire de guvern pentru a trece un activ din domeniul public al statului in domeniul public al unei localitati.

Se schimba doar proprietarul, dar regimul juridic ramine acelasi: bunul respectiv nu poate fi tranzactionat. In schimb, e suficienta o simpla hotarire de consiliu local pentru a transfera acelasi activ in proprietatea privata a localitatii, moment din care acesta poate fi tranzactionat, inclusiv cu persoane fizice.

Cum anume? Legea administratiei publice spune ca tranzactiile cu proprietatea privata a localitatii se aproba de consiliul local, dar legea de organizare a Curtii de Conturi interzice controlorilor financiari sa examineze si sa sanctioneze „deciziile de oportunitate“ ale consiliilor locale.

Asa stind lucrurile, a fost o simpla chestiune de imaginatie pentru unul ca Sechelariu sa transforme un act de vointa personala – „Vreau acest teren!“ – intr-o decizie de oportunitate a Consiliului Local si sa-i confere acesteia o aparenta de legalitate.

A avut nevoie, pe linga executanti marunti, doar de consilieri locali corupti, partasi la interesele primarului si convinsi ca nimeni nu-i poate sanctiona.

Fiind limpede ca momentul juridic in care s-a produs raptul a fost cel in care consilierii au ridicat mina, daca nu survin modificari legislative care sa apere proprietatea publica in situatii de cirdasie perfecta intre primar si consilieri, poate doar arestarea unui intreg consiliu local ar putea preveni fapte precum cele petrecute la Bacau.

Dar numai la Bacau? Dupa arestarea lui Sechelariu, primarul Constantei, Radu Mazare, declara ca simte ca i se pregateste si lui ceva. Nu era o ghiceala in stele. Mazare stie foarte bine ca „tehnologia“ de la Bacau a mers ceas si la Constanta.