Ciorba, fotbalul si companiile de stat romanesti

Ati lua des masa intr-un restaurant in care proprietarul intra zilnic peste Chef-ul cu 3 stele Michelin, ca sa-i spuna ce legume trebuie puse intr-o ciorba sau cata sare se pune pe friptura? Sau, v-ati duce ca antrenor la o echipa de fotbal la care patronul iti fixeaza el ce jucatori intra pe teren si care sunt exercitiile fizice care trebuie facute? Probabil ca nu. In ambele cazuri, daca ai angajat un specialist, il lasi sa isi indeplineasca rolul cat mai bine. Treaba ta ca proprietar e sa te bucuri la sfarsitul anului de rodul muncii lor. De ce ar functiona altfel lucrurile si in marile corporatii? Si ma gandesc aici in primul rand la intreprinderile de stat romanesti.

Avem actionari, consilii de supraveghere, directori executivi, directori financiari, presedinti executivi si vicepresedinti – fiecare cu rolul si locul lui intr-o companie. Atunci cand ierarhiile se scurtcircuiteaza, apar de regula necazurile, traduse prin performante scazute.

Guvernanta corporativa clarifica rolul fiecaruia, pornind de la ideea ca separarea intre proprietar si echipa de management e esentiala pentru bunastarea si dezvoltarea sanatoasa a unei firme.

Ca sa simplificam lucrurile, actionarii sunt proprietarii unei companii si ei se bucura prin urmare de succesul companiei – fie sub forma dividendelor incasate la finalul anului, fie prin cresterea valorii actiunilor firmei. Desigur, in situatia contrara, atunci cand compania iese pe minus, actionarii vor fi cei afectati in mod negativ si pot pierde bani.

Asadar, proprietarii nu trebuie sa fie familiarizati cu tot ce inseamna gestionarea companiei, ei nefiind implicati in functionarea zilnica a acelei afaceri. De aceea exista ierarhia corporativa pe doua niveluri.

Pe primul nivel sta Consiliul de Administratie sau de Supraveghere. Membrii acestui Consiliu sunt alesi in mod direct de catre actionari ca reprezentanti ai lor, avand rolul de a stabili politici legate de directia businessului si de a lua decizii cu privire la problemele importante ale companiei.

Pe cel de-al doilea nivel exista conducerea executiva – oameni angajati de membrii Consiliului de Administratie si care conduc practic activitatea zilnica a companiei. Ei sunt, „bucatarii” sau „antrenorii” din exemplele de mai sus. Ei sunt cei care isi asuma riscurile si incearca sa isi atinga tintele fixate care le si pot aduce bonusul la final de an. La randul lor, actionarii doresc sa evite riscurile inutile.Tocmai de aceea Consiliul de Administratie actioneaza ca un tampon pentru a monitoriza ce face conducerea companiei si a maximiza valoarea investitiei actionarilor

Indiferent de numarul de membri, in mod ideal, Consiliul de Administratie ar trebui sa reprezinte atat interesele companiei, cat si ale actionarilor. Membrii executivi pot include oameni precum CEO (chief executive officer), CFO (chief financial officer), sau orice alta persoana care lucreaza pentru companie. O alta categorie de membri ai Consiliului se refera la persoane alese pe plan extern si considerate independente de companie, dar cu o experienta profesionala relevanta si cu capacitati strategice puternice.

Partea proasta e ca aceasta structura, verificata si ras-verificata in tarile cu economii sanatoase, nu prea functioneaza in Romania cum ar trebui, desi avem o lege privind guvernanta corporativa in companiile de stat.

La noi, proprietarul restaurantului intra peste bucatar sa-i spuna cum trebuie facuta ciorba (desi clientii stramba din nas cand o gustia si refuza sa mai intre a doua oara). Ba mai mult, tine mortis sa cumpere sute de kilograme de morcovi de la un furnizor pe care il stie doar el, desi costul e dublu fata de piata si calitatea indoielnica. Iar pretul achizitiei cu dedicatie de la acest furnizor preferat (pentru cu totul alte motive decat calitatea produselor sale) se va regasi in nota de plata a clientilor.

Sau proprietarul sare peste antrenor si-si face echipa cu 11 aparatori pentru ca asa vrea el (dar si pentru ca nimeni nu-l poate impiedica). Generic spus, cel mai adesea, Consiliul de Administratie este „sarit” in mod profund neprofesional, de catre Stat, daca are chef de pilda sa faca o investitie care serveste alte interese decat bunastarea generala a companiei. Mai mult decat atat, exista situatii in care acelasi proprietar – Statul – face presiuni asupra membrilor Consiliului de Administratie, pentru a-i determina sa actioneze conform vointei sale.

De aceea, este cu atat mai important ca membrii Consiliilor numiti de stat sa fie oameni bine pregatiti, care inteleg in detaliu consecintele actiunilor lor. Un membru neprofesionist, care nu are competentele de business si cunostintele necesare privind sectorul de activitate al companiei nu este in masura sa contribuie in vreun fel la strategia companiei. Astfel de membrii sunt fiind cel mai usor de „sarit” din structura guvernantei corporative sau, si mai rau, actioneaza in numele unor terti care le-au facilitat accesul la pozitiile din Consiliu.

Multe dintre aceste interferente ale statului in calitate de actionar se fac informal – prin apeluri telefonice sau in intalniri private. Situatii de acest tip ar trebui sa inceteze cat mai curand, daca dorim sa avem in Romania companii de stat performante si industrii competitive. Exemplele sunt multiple si variaza de companii mai mici pana la cele mai mari precum Hidroelectrica.

Lasati chef-ilor recunoscuti pentru calitatile lor prepararea ciorbelor si antrenorilor cu experienta alegerea echipei care trebuie sa castige competitia! Asta daca nu vreti ca afacerea sa ajunga rapid falimentara…