Confectiile lui Mircea Horia Simionescu

MHS. Ce-o mai fi si asta? Cine stie cine este MHS, cind avem mai la indemina VSH, DVD, CNA si DNA, CNN sau BBC, ce-o mai fi si cu MHS asta? Vreo inventie de-a americanilor, sa rupa gura tirgului si sa freamate narile consumatorilor de la McDonald’s si FJK. Sau cam asa ceva. Despre cine si despre ce este vorba? MHS este un scriitor roman contemporan cu noi.

Nu a devenit un „brand“ si nu e nici foarte „trendy“. Si nici nu prea apare la televizor ca sa fie „naspa“ si „cool“, sa rupa gura tirgului si a Europei de care nu voia sa auda Catavencu, mai ieri, dar candidind, se pare, sub diferite alte nume la alegerile europarlamentare din aceste zile.

MHS este parlamentar european fara prea multa zarva, chiar daca sansele de a obtine mult ravnitul Nobel pentru poporul roman au generat o mica zavera in lumea noastra. Mai mult trancanitoare decit cititoare, de scris ce sa mai vorbim, o treaba inutila, in afara semnatului. Semnezi, ai parte, nu semnezi, te poate lua mama dracului. Sau cine anume ?

MHS traieste cumva retras si resemnat in propria opera. Cartile ii sunt camin si destin, placere si chin, voluptate si ocna liber asumate. Inventia epica si variatiunile pe diverse teme dau farmec unor naratiuni, mai lungi sau mai scurte, nu lipsite de semnificatii si profunzime. Usuratatea scrisului lui MHS este doar o aparenta. Ca si jucauseniile de tot felul.

Literatura a fost si a ramas o forma de expresie, nu doar artistica, ci existentiala. Dincolo de momentele de glorie social-administrativa, dincoace de prieteniile ce l-au legat de Radu Petrescu, Tudor Topa, Costache Olareanu, Petru Cretia si Alexandru George.

Sunt lucruri indeobste cunoscute, mai putin vehiculate azi, din pacate, cind „Nichi“ Manolescu se ocupa mai mult de fotbal si Federer&Nalbandian decit de MHSimionescu si Stefan Agopian. Sic Transit Gloria Mundi.Cam asa.

L-am cautat pe MHS ca sa-l intreb ce mai face. L-am gasit la Pietrosita. Casca gura la norii lui Cretia si se pregatea sa plece spre Bucuresti. Sa vina la Gaudeamus. Ce mai faceti ? „E bine, o sa-mi apara trei carti la „Humanitas“, zice plin de elan. Reeditari, zic eu.

Da, trei volume din „Ingeniosul bine temperat“, volume separate, „Bibliografia generala“, „Breviarul“ si „ Toxicologia“, adauga cumva bucuros ca la anul o sa-i apara si „Dictionarul onomastic“, si completind hitru o poveste cu Popescu Dumnezeu, pe cind autorul era la Biblioteca din Tirgoviste si ploile se aranjau la Bucuresti.

„O selectie din carti ima?ginare“, se rasfata MHS in orasul de bastina in timp ce „organele“ centrale solicitau cartile inexistente si un „Dinsul e de la CC… rezolva un blocaj al imaginatiei. Asa era atunci, am si uitat cum era.

„Mai ascultati mu?zica…?“, stiind bine ce meloman este MHS, „Da, multa, chiar am ascultat recent Wagner de la Bayreuth …De la mine de pe terasa se vede releul de pe Costila…“, iata cum SRR are un vajnic pindar si utilizator de retransmisii.

Imi pomeneste de un disc cu Glenn Gould pe care i l-am facut cadou cu ani in urma, si uitasem, intreb de pipa, suride, „Implinesc doar ceremonialul…“, zice, doar ulei volatile, nu e recomandabil, nu stiu ce este uleiul volatile, dar mi-l pot inchipui pe MHS sezind si pufaind alene noi pagini de literatura.

Volatile si ele, despre eternitate nici Vlahuta, nici Manolescu nu pot garanta nimic.

Aflu ca Dl Tudor Topa nu mai iese din casa, are necazuri cu picioarele acest excelent prozator, discret de multe ori, volubil agresiv in alte prilejuri, cele mai inspirate comentarii despre Mozart le-au auzit de la Dl Topa, pacat ca Mozart si Topa nu fac „rating“ precum Mihaela Radulescu si Andreea Marin.

Vorbe, telefon, anii, intimplarile vietii fiecaruia, cartile lor, ale tirgovistenilor, fabulosul „Norii“ al lui Cretia, si „Matei Iliescu „al lui Radu Petrescu, si „Puntea“ lui Topa si zburdalniciile lui Costache Olareanu risipite in atitea volume, o lume de cuvinte, idei si cele ramase nespuse intre spatiile goale dintre rinduri.

Mircea Horia Simionescu mai scoate o carte. Una noua, pe linga altele mai vechi. Se numeste „Virstele“ si este lansata de o editura, sugestiv si poate nu intimplator numita „Bibliotheca“, din Targoviste care, pe linga alte oteluri si laminate ale vechii Cetati de Scaun a Tarii Romanesti, a produs si vestita „Scoala de la Tirgoviste“.

Literati si copisti pur singe, dedicati intru totul literaturii, intr-un timp al variatelor forme de neliteratura si propaganda ideologica. Formula „scolii de la Targoviste“ a fost lansata de criticul literar Dan Culcer, un mare admirator si promotor al prozei romanesti, cumva ignorat in acesti ultimi ani de poezie si aventura mai mult politica decit epica.

Tot un fel de tetralogie, dar lipseste „Dictionarul onomastic“. O sa apara in 2008. In 2007 apare MHS la Tirgul de carte „Gaudeamus“.

Si cartile de la „Humanitas“, cu prefete si postfetele lui Dan Culcer si Rodica Iulian „ L-a citit la Europa Libera…Comentariul a fost difuzat de trei ori… De doua ori noaptea si a doua zi dimineata…“, nu este chiar simplu sa fii scriitor, scriitor roman cu atit mai putin, MHS implineste acest destin cu suprademasura.

La standul editurii „Biblitheca“ vor vorbi despre „Virstele“ cartilor lui MHS un sagace cercetator al tirgo?vistenilor precum universitarul clujean Mihai Dragolea, prozatorul Razvan Petrescu, editorul Mihai Stan si Dl Emil Stanescu, sa ma ierte, nu stiu cine este. Poate un bun prieten al lui MHS, nu ar fi de lepadat.

Iata inca un cistig al Tirgului de carte „Gaudeamus“, dincolo de cifre si vinzari, statistici si tiraje, sa ne regasim prietenii, cartile dragi, si, de ce nu, poate si pe noi insine. Asa, printre altele. Noi nu facem curatenie.

„Virstele“, zice MHS, contin texte mai vechi si altel mai recente, unele publicate prin „Viata Romaneasca“, impresii de lectura si glose in marginea artei scrisului, sa le spunem niste „Confectii“, suride MHS. Buna gaselnita cu „confectiile“. Chiar se si potriveste. „Confectiile“ lui Mircea Horia Simionescu. Scriitor. Prietenul nostru.

Articol de Bedros Horasangian

Continut oferit de bibliofagia.ro