Consilier din Ministerul Finanțelor: Dificultățile ANAF sunt generate de afluxul mare de date greu de procesat într-un timp scurt / Aplicaţiile existente nici măcar nu identifică problemele

Dificultăţile actuale ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală sunt generate, în parte, şi datorită unui aflux mare de informaţii şi date, greu de procesat într-un timp relativ rezonabil, furnizate prin rularea mai multor aplicaţii (diferite), fapt ce consumă resursă umană şi timp, susține Ilie Răsvan Dumitru, consilier superior la Ministerul Finanțelor, într-un material publicat în revista instituției.

“În acest sens, este de înţeles faptul că anumite probleme soluţionate în prezent de salariaţi nu mai pot fi duse la îndeplinire la fel de eficient, lipsa de performanţă fiind accentuată proporţional cu infuzia de personal slab calificat, mai ales atunci când cei mai buni funcţionari ies din sistem (se pensionează, se transferă sau părăsesc locul de muncă din alte motive), fără a mai avea timpul necesar pentru a transfera buna practică şi competenţele profesionale acumulate noii generaţii”, spune el.

În această logică, afirmă Dumitru, ştiinţele juridice şi economice, precum şi domeniul lor de manifestare în mediul financiar-fiscal (managementul, finanţele, contabilitatea, fiscalitatea, colectarea, executarea, insolvenţa etc.) sunt, în practică, realizate de oameni cu performanţe diferite care trebuie să facă faţă permanent sarcinilor nestructurate, nonliniare, dinamice şi stocastice.

“Ducerea la îndeplinire a sarcinilor de serviciu este efectuată prin luarea în considerare, simultan, atât a aspectelor cantitative, cât şi calitative a situaţiilor de facto, în care intervin inevitabil elemente precum intuiţia, experienţa şi inteligenţa, sau noţiuni în esenţă vag definite, percepute cu aproximaţie ca având consecinţe asupra comportamentului uman în interacţiunile cu mediul economic”, spune consilierul Ministerului.

• “Astfel, nivelul economico-social atins de stat, obligă inclusiv Agenţia Naţională de Administrare Fiscală să lucreze inteligent în vederea susţinerii factorilor decizionali, prin captarea cunoaşterii de la funcţionarii publici experţi în domeniile de specialitate, depozitarea acesteia într-o formă acceptată de sistemul de calcul şi interferenţa acesteia cu restul bazelor de date, prin intermediul unor programe specializate, în vederea soluţionării problemelor”.

• „Devine astfel clar de ce, atât timp cât tehnologia a ajuns la nivelul în care permite dezvoltarea unor sisteme care să înlocuiască în parte activitatea factorului uman, factorii de decizie trebuie să procedeze cât mai urgent la identificarea problemelor instituţiei, cu scopul de a indica pentru care anume deficienţe este nevoie de ajutorul sistemelor inteligente”.

Big Data trebuie să aibă o componentă de AI

Ceea ce lipseşte, sau care poate fi completat în procesul de digitalizare al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, este introducerea componentei de AI în sistemul informatic integrat reprezentat de platforma Big Data, prevăzut în PNRR, spune el.

“Astfel, se poate proiecta şi implementa un instrument bazat pe o combinaţie hardware-software, care să fie prevăzut cu capacitatea de autoînvăţare pe baza bazelor de acte/fapte introduse, interferate atât cu bazele de date ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, cât şi cu algoritmii de lucru existenţi în aplicaţiile informatice deja implementate, în vederea identificării tendinţelor comportamentale pe baza elaborării propriilor pattern-uri de risc fiscal”, potrivit lui Dumitru.

• „Dezvoltarea unui astfel de instrument informatic bazat pe AI, capabil să dezvolte o capacitate predictivă puternică şi eficientă, trebuie gândit în vederea identificării corecte şi în pondere mare, a societăţilor cu risc fiscal ridicat, care sunt angrenate în circuite comerciale frauduloase, spălare de bani, optimizări fiscale offshore, contrabandă, sau care au conexiuni cu persoane supuse sancţiunilor, cu antecedente penale, inclusiv a celor care au un istoric comun cu societăţi radiate cu creanţe nerecuperate.

Aplicațiile actuale ale ANAF nu identifică problemele

Potrivit articolului respectiv, deficienţele/neajunsurile actualelor aplicaţii informatice ale Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, inclusiv proiecţia noului sistem informatic integrat de tip Big Data, rezidă din faptul că, deşi extrag informaţii dintr-o bază de date extrem de bine populată, nu sunt configurate sau constituite în vederea dezvoltării mijloacelor necesare soluţionării problemelor, respectiv orientate în vederea susţinerii deciziilor factorilor de conducere prin emiterea

automată a unor soluţii adecvate.

• “Aplicaţiile existente nici măcar nu identifică problemele, ci generează doar nişte indicatori cu neconcordanţe sau deficienţe financiar-fiscale (date fiscale care nu sunt corelate sau prezintă indicii de fraudă), indicii care trebuie trecute prin filtrul şi analiza funcţionarilor publici experţi, în vederea identificării abaterilor fiscale sau de altă natură”.

„Diferenţa dintre aplicaţiile informatice actuale şi un instrument bazat pe inteligenţă artificială este legată de faptul că un sistem inteligent se autoperfecţionează permanent, pe baza tipologiei faptelor introduse în sistem şi a pattern-urilor identificate, extrăgând singur datele şi informaţiile din reţea, necesare procesului de rezolvare a problemelor, în vederea identificării celor mai bune soluţii”, afirmă el.

• Astfel, un sistem bazat pe AI devine din ce în ce mai eficient în emiterea unor soluţii viabile şi adecvate, cu cât accesează mai multe date şi pattern-uri introduse în sistem şi cu cât, pe baza acestora, acumulează mai multă experienţă.

• În acest sens, noul sistem Big Data al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală trebuie configurat pe baza a trei elemente principale: baze de date, tehnologii de stocare şi procesare a datelor şi analiza inteligentă a datelor.

“Colectarea datelor nu trebuie limitată doar la declaraţiile fiscale, conturile bancare, cazierele fiscale şi registre comerciale. Datele pot fi colectate şi din alte surse, precum dispozitivele IoT10, reţelele sociale, tranzacţii bancare, fişiere media, date şi informaţii deţinute de alte instituţii (SUMAL11, ANI, Portalul instanţelor, MAI, Interpol, Europol şi multe altele)”, arată el.

În prezent, Ministerul Finanţelor împreună cu Agenţia Naţională de Administrare Fiscală dispun de aproximativ 500 de aplicaţii informatice funcţionale, dezvoltate gradual pe platformele şi tehnologiile disponibile la momentul implementării lor.

• Proiectarea acestora s-a derulat treptat, concomitent cu digitalizarea aparatului birocratic, în funcţie de necesităţile instituţionale şi de alocările bugetare.

“Acestea deservesc procesele financiar-fiscale şi procesele suport ale celor două instituţii, o parte dintre ele fiind configurate pentru a permite identificarea neconcordanţelor din raportările periodice, a eventualelor situaţii de fraudare a bugetului de stat, a firmelor cu comportamente fiscale neadecvate, sau configurate pentru a emite alerte cu privire la activităţi sensibile la fraudă”, explică el.