Consumatorul european: ce pondere are agricultura ecologica in UE?

Dupa primul meu articol privind rosiile cu gust de apa, prin care incercam sa atrag atentia asupra unui fenomen la nivelul UE si sa generez o dezbatere, am fost extrem de surprins de interesul major fata de subiectul abordat. Am constatat ca exista sanse reale de dezbatere, atata timp cat si subiectul este de interes general. Spiritul civic al cititorilor este destul de dezvoltat, iar de la nivelul discutiilor pana la actiune este doar un pas.

Discutand cu multi cititori si colegi, mi-am dat seama ca este nevoie de o dezvoltare mai ampla a acestui subiect, avand in vedere ca problema este complexa. De aceea, m-am hotarat sa mai scriu un articol in care sa incerc sa ofer cateva clarificari, date suplimentare si informatii noi. Datorita modernizarii si globalizarii din ce in ce mai extinse, in vocabularul nostru apar in fiecare zi termeni noi.

Vorbim despre mancarea si agricultura organica, agricultura traditionala sau OMG-uri. Insa adesea nu stim exact ce presupun acesti termeni. In ciuda interesului crescand al mass-media privind problemele legate de mediu, primim deseori informatii superficiale, incomplete sau chiar false. In acest fel, este foarte usor sa ne formam pareri gresite sau inexacte. Dezbaterea despre viitorul agriculturii nu este una noua.

Pentru acest domeniu a existat dintodeauna un interes ridicat al tuturor partilor implicate. Din aceasta cauza, astazi nu avem o solutie unica general acceptata. Indiferent de ce fel de agricultura vorbim, de cea organica, de cea de subzistenta, de cea intensiva sau chiar de agricultura OMG-urilor, pentru fiecare s-au adus argumente pro si contra. Pe fondul acestor dezbateri, agricultura organica castiga puternic teren, dar ramane de vazut ce surprize ne rezerva viitorul.

Agricultura organica incearca sa impace doua aspecte principale: sa respecte omul, dar si mediul inconjurator. Ea se bazeaza pe interzicerea folosirii substantelor chimice precum pesticidele, ierbicidele sau fertilizatorii chimici. Acest lucru este menit atat sa ofere consumatorului produse mai sanatoase si mai naturale, cat si sa protejeze mediul. Folosirea chimicalelor dauneaza mediului si raman in sol pentru o perioada mai indelungata.

Solutiile menite sa protejeze recolta distruge biodiversitatea, omorand toate insectele, nu numai pe cele daunatoare. In acelasi timp, pe langa avantaje, agricultura organica presupune si o serie de dezavantaje. De exemplu, randamentul productiei este, in medie, cu 20% mai mic decat cel din agricultura obisnuita. Acest lucru poate sa ne dea de gandit, luand in calcul atat cererea din ce in ce mai mare de alimente, cat si cererea alarmanta a plantelor folosite pentru biocombustibili, in dauna agriculturii traditionale.

Mai exact, avem din ce in ce mai putin spatiu pentru agricultura, iar nevoia de alimente se acutizeaza. In acelasi timp, un studiu al unor cercetatori de la Manchester Business School releva ca productia unor alimente, precum laptele, rosiile sau carnea de pui, poate fi mai poluanta decat metodele agriculturii intensive, din cauza consumului de energie ridicat si a extinderii suprafetei agricole folosite.

Conform raportului „Lumea agriculturii organice, statistici si trenduri”, editia 2007, Australia este cel mai „bio” continent dupa criteriul intinderii suprafatelor cultivate- aproximativ 11,8 milioane de hectare. Pe locul doi al clasamentului se situeaza Europa cu 6,9 milioane de ha, fiind urmata de America Latina cu 5,8 milioane. La nivelul UE, agricultura organica reprezinta 3,7% din totalul suprafetei agricole, cu toate ca, intre 1993 si 1998, s-a inregistrat o crestere de 25%.

Italia este tara europeana cu cele mai extinse suprafete cultivate ecologic: peste 1 milion de hectare, adica 20% din total UE. Este urmata de Germania, Spania, Marea Britanie si Franta. Italia are si cel mai mare numar de ferme ecologice, 31% din total UE, fiind urmata de Austria, Spania si Germania. In 2001, cheltuielile pe locuitor pentru procurarea de eco-produse au inregistrat cele mai mari valori in Danemarca – 58,08 euro.

Elvetia ocupa locul secund cu 48,74 euro, fiind urmata de Austria cu 25,01 euro, Olanda cu 19,5 euro, SUA cu 14,36 euro etc. In Romania suprafata cultivata ecologic reprezinta mai putin de 1% din suprafata totala agricola, dar aceasta cifra este in permanenta crestere. Daca in 2000 suprafata cultivata organic era de 17438 de ha, in 2006, ea a fost extinsa la 170000 de ha. Chiar daca agricultura organica este la inceput de drum in Romania, tara noastra se numara printre primii 20 exportatori la nivel mondial.

Exportam nuci, fructe de padure, ciuperci si cereale. In 2006, au fost exportate 95% din produsele organice vegetale si 20% din cele de origine animaliera. Exportul de produse ecologice a crescut de la 600 tone in 2000, la 7200 tone in 2006. In Romania, consumul de alimente organice este sub 1% si se preconizeaza ca, in urmatorii 5 ani, abia va ajunge la 2%. Aceasta cifra se explica prin pretul mai mare al acestor produse (menit sa compenseze pierderile de productie fata de agricultura conventionala).

De asemenea, trebuie luat in considerare ca avem o agricultura organica in devenire, iar magazinele „bio” sunt aproape inexistente. Dar ce sunt pana la urma alimentele organice? Alimentele ce pot fi etichetate drept organice trebuie sa fi cultivate in sol netratat cu substante sau ingrasamant chimic de cel putin trei ani si sa contina cel putin 70% ingrediente organice. Aceste alimente pot fi tratate si cu pesticide, dar concentratia acestora nu trebuie sa depaseasca pragul de 5%.

Pe eticheta unui produs ecologic sunt obligatorii urmatoarele mentiuni:

• numele si adresa producatorului sau prelucratorului;
• denumirea produsului, inclusiv metoda de productie ecologica utilizata;
• numele si marca organismului de inspectie si certificare.

Produse ecologice sunt numai acelea care au un certificat de calitate si poarta pe ambalaj sigla organismului de certificare! Nu orice produs care se vinde sub denumirea de „natural” sau „taranesc” intra in aceasta categorie.

In Romania, controlul si certificarea produselor obtinute din agricultura organica este asigurata in prezent de organisme de inspectie si certificare private. Acestea sunt aprobate de Ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale. Din cifrele prezentate mai sus, se poate observa nivelul de dezvoltare al agriculturii organice pe glob. Chiar daca aceasta forma de agricultura nu domina deocamdata pe nici un continent, se pare, ca cel putin in UE, exista un interes real fata de aceasta forma de agricultura.

De exemplu, Germania si-a fixat un obiectiv ambitios: sa realizeze o pondere de 20% a agriculturii organice din totalul de suprafete cultivate, iar Austria deja in acest moment are o pondere de 10%. Cu siguranta, si agricultura organica are atat plusuri, cat si minusuri, dar e binevenita si apreciata intentia de a lua in calcul si natura, atunci cand vorbim de agricultura in UE. Pentru romani ar putea fi o oportunitate de viitor sa punem bazele unei agriculturi cat mai ecologice, care, incetul cu incetul, sa ia locul agriculturii de subzistenta, predominanta, in acest moment, in tara noastra.

Magor Csibi este europarlamentar din partea PNL. In virsta de 27 de ani, este cel mai tanar membru al Parlamentului European. Ocupa functia de vice-presedinte al Comisiei pentru Mediu, Sanatate Publica si Siguranta Alimentara din PE.