Continuare la stirea cu "taxa Google". "Si daca e atat de simplu, de ce n-ati facut-o pana acum?"

O sursă apropiată ministrului de Finanțe arată că metodele legale prin care să fie forțate multinaționalele să plătească taxe în țară pentru profiturile făcute în țară sunt relativ simple. În acest caz, se ridică întrebarea de ce guvernul nu a acționat până acum. Sursa adaugă însă că introducerea mai devreme a schimbărilor ar fi speriat companiile și i-am fi pierdut ca mari angajatori. Dar acum percepția la nivel opinie publice s-a schimbat iar lumea este de acord că trebuie să pună capăt acestui fenomen al evitării plății taxelor”.

Pasajul de mai sus este desprins știrea de luni din Guardian, care relatează despre alocuțiunea ministrului britanic de Finanțe Osborne la Conferința a Partidului Conservator – știre reluată de Hotnews, ”Ce este taxa Google?”.

Vorbim de un speech politic evident (mai sunt doar șapte luni până la alegeri), în care a revenit trimiterea la corporațiile, ”mai ales cele din tehnologie”, care nu plătesc taxe în UK pe măsura profitului pe care îl fac în UK. Nu s-au dat nume, dar sunt cuvinte cheie care duc inevitabil, orice motor de căutare ai alege, la cazul Google. A fost un caz dezbătut și în Parlament lor și, în general, opinia publică britanică e la curent cu discrepanța dintre faptul că, doar anul trecut, Google a făcut afaceri în UK de 3,4 miliarde de lire și a plătit impozit pe profit de doar 20,4 milioane de lire.

De fapt, vorba ”sursei” din știre, începem să vorbim de o opinie globală pe acestă chestiune, acestă discrepanță venituri vs.taxe plătite fiind arătată cu degetul inclusiv la noi. Se ridică întrebări, la care însă companiile răspund doar indirect (vezi și articolul Da, statul poate să facă mai mulți bani cu Google…)

Da, lumea se schimbă… Acum o săptămână, G20 – adică cei mari, SUA, UK, UE (ca entitate) etc., dar și Rusia, China, Brazilia etc.) – au aprobat, discret, primel masuri din planul de măsuri propus de OECD la un an de la lansarea celebrului BEPS. Poate că încă nu toată lumea știe că BEPS este acronimul planului prin care statele caută să împiedice erodarea bazei de impozitare și mutarea abuzivă a profiturilor. Pentru că încă se mai vorbește în termeni tehnici de forma – măsuri relevante pentruneutralizarea instrumentelor hibrid (spre exemplu, când un împrumut în interiorul unei multinaționale este tratat ca aport de capital), reducerea la maximum a abuzului în domeniul bunurilor intangibile (spre exemplu, plata unui serviciu în interiorul grupurilor multinaționale va trebui să aibă justificare-beton, ca să nu mai vorbim că va trebui să se facă doar la prețuri de piață), furnizarea către autorități a informațiilor privind impozitele plătite de toate filialele unui grup (dosarul de prețuri de transfer va fi însoțit de un model de informare cu date clare despre unde sunt localizate profiturile, vânzările, angajații și activele, unde sunt plătite și raportate taxele)… Dar, dacă vreți o traducere pe scurt, dacă s-a încheiat și epoca istorică a secretului bancar, se va încheia și modul tradițional de taxare/derulare a afacerilor la nivel global. De aceea, OECD a reamintit că e un moment istoric lansarea primelor măsuri din BEPS. Și încă n-a venit și restul!

De ce se întâmplă toate astea? Secretarul general al OECD, mexicanul Angel Gurria, a sintetizat aproape istoric: ”pentru că suntem uniți de un singur concept – cu toții avem nevoie de bani”. (vezi aici lansarea măsurilor BEPS)

E un ”concept” pe care îl resimte toată lumea. Se spune că economie se redresează, se vede că marii jucători raportează profituri în creștere, dar se întâmplă că, în lumea post-criză, deficitele nu dau înapoi. În speech-ul electroral al lui Osborne se spune că lucrurile merg bine și o să meargă și mai bine, dar, până una-alta, austeritatea continuă. Deficitul e cu 50 de miliarde peste prognoze.

Or și mai multă asusteritate este deja prea mult pentru toată lumea!

Lanțul e acum conturat – opinia publică se uită cu furie la clasa politică, (vezi și întrebarea ”mai ales dacă e așa de simplu?”) politicianul caută țapi ispășitori, cu BEPS și alte asemenea! Este un lanț care, cu cât se strânge mai mult, cu atât afectează mai rău pe toată lumea. E nevoie de o altă abordare, care însă de la mediul de afaceri trebuie să înceapă.

citeste intreg articolul