Criza economica mondiala, o sansa pentru Romania

Stiu ca suna ciudat, dar hai sa vedem argumentele.

Romania nu este un jucator important pe piata bursiera mondiala. Bursa noastra este minuscula, cu efecte minore, in cazul caderii in continuare a burselor mondiale.

Romania nu este in zona euro. La o adica poate jongla cu cursul de schimb, astfel incat sa mentina, cat de cat, echilibrele monetare si fiscale.

Romania are un grad mic de indatorare. De aceea si CDS-ul Romaniei (Credit default swap) este doar de 245, 8 ţări europene o depăşesc ca risc, anume Grecia, Portugalia, Irlanda, Ucraina, Spania, Islanda, Croaţia şi Ungaria. La care s-a adaugat de curand si Italia.

Suprafata arabila a României – 9,427 milioane ha – reprezinta 64% din suprafata agricola a Romaniei care se ridica la 14,722 milioane ha, 23 la suta din suprafata arabila a tarilor central si esteuropene si 12,6 la suta din suprafata arabila a tarilor UE. La care se adauga pasunile de la deal si munte, ideale pentru hrana naturala si sanatoasa a animalelor. Dar ponderea agriculturii in PIB este doar 10-11%. Desi in rural traieste 40% din populatia Romaniei.

Se aud opinii ca Romania ar putea hrani, cu potentialul pe care il are, 80 de milioane de suflete.

Forta de munca semicalificata, din rural, circa 3-4 milioane de persoane apte de munca, fac doar agricultura de subzistenta, multumindu-se cu ajutorul minim garantat pentru tigari si bautura, iar mancarea din batatura. Dar cu experienta in crescut animale si exploatatii agricole medii si mici. Putem conta, insa, in ipoteza unor investitii masive, la revenirea in tara a fortei de munca emigrate, care a invatat deja ce inseamna pretentiile patronilor, contra unor venituri consistente. Se poate investi inclusiv in realizarea unor unitati de prelucrarea materiei prime, resurse umane si materiale ieftine exista mai mult decat suficiente si atractive.

In fine, oportunitatile de turism sunt imense. De exemplu, Muntii Apuseni, la doua ore de Viena, sunt inca salbatici si neinvadati de “binefacerile” civilizatiei. La care se adauga litoralul romanesc, cu plaje si mare curate, lacuri adiacente, inca neexploatate. Ii lipseste doar o autostrada costiera. Plus statiuni balneo-climaterice renumite prin efecte terapeutice. Statiunea Olanesti este exemplul la indemana.

Dunarea, reprezinta o cale de transport ieftina, pana in inima Europei, folosita si in perioada cand Romania era granarul Europei.

Tot la plusuri putem trece si stabilitatea politica, de bine de rau actuala coalitie functioneaza, iar pana la alegerile prezidentiale din 2014 nu se intrevad schimbari majore in stabilitatea politica.

Ce ne lipseste: bani, tehnologie, management performant si piete de desfacere.

Bile negre: calificarea precara a fortei de munca, emigrarea elitelor, lipsa infrastructurii, in special rutiera, sisteme de sanatate si educatie precare, coruptia si ineficienta administratiei, in special locale, lipsa unui proiect national care sa uneasca fortele politice si populatia.

Romania si Polonia ar putea contribui decisiv la hranirea Europei

In cazul unei prabusiri a economiilor europene, Romania si Polonia ar putea prelua o parte din sarcina hranirii celor 700 milioane de locuitori ai Europei. La concurenta cu Rusia. Dar castiga cel care ofera cel mai bun pret, cum s-a si intamplat zilele trecute la licitatiile pentru vanzarea de grau in Egipt.

In adevar, de la orice se poate face economie, nu si de la mancare. In cazul in care economiile europene ar colapsa, ar suferi si fermierii din tarile afectate. Fara credite, fara resurse financiare, activitatea lor ar fi extrem de dificila. Situatie de care ar putea profita si Romania.

Ce are de facut puterea politica din Romania?

Sa incurajeze cu orice pret investitiile straine prin:

• Concesionarea marilor lucrari de infrastructura, in special rutiera si de irigatii. Cred ca se vor gasi amatori, care sa primeasca spre constructie, intretinere si exploatare autostrazi si sisteme mari de irigatii. Eventual folosind caderea gravitationala, pentru care relieful nostru este oportun. Cu reduceri de fiscalitate si recuperarea investitiei din taxe impuse pe autostrazi si sisteme de irigatii.
• Acordarea gratuita a unor terenuri si alte active, impreuna cu scutiri de taxe si impozite.
• Infiintarea unui singur oficiu care sa constituie interfata statului roman cu mari investitori, cu peste 100 milioane euro investitii. Ca sa nu fie plimbati, jecmaniti, furati ca in codru, de functionari din clientela de partid.
• Privatizarea ultimelor active ale economiei comuniste, care constituie pietre de moara agatate de piciorul economiei. Managementul privat reprezinta o frectie la un picior de lemn, managerii asculta de patronii care-i salarizeaza, adica de stat. Si n-am facut nimic. Pierdem timpul.
• Concesionarea sistemului sanitar si de invatamant superior. Statul asigura, ca minima solidaritate sociala, vouchere sanitare si educationale, atat cat ii permite bugetul. Si burse sociale si credite garantate pentru educatia superioara. In rest, fiecare isi foloseste propriile resurse, statul iesind din postura de intermediar financiar (prost si furacios), dintre furnizorii si beneficiarii de servicii medicale si educationale, ce se pot afla in contract direct. Oricum beneficiarii au de castigat, impunandu-si pretentiile si interesele, ca platitori directi ai serviciilor primite.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro