Crizele în autism nu vin din senin. Lucruri care-i scot din sărite pe copiii cu acest diagnostic
Crizele în autism au întotdeauna un factor declanșator și nu spun asta din cărți, ci o spun după 15 ani de mers la braț cu autismul. Norocul meu este că David a ajuns la nivelul la care spune ce-l deranjează, ce-l scoate din minți, ce-l face să-și piardă controlul. Dar ani de zile mă trezeam cu el urlând neștiind ce are cu adevărat.
David e un adolescent absolut minunat. Da, e copilul meu și e normal să cred asta despre el. Dar același minunat, înalt de 1.90 m este, în adâncul lui, de o sensibilitate dureros de fragilă. Îl sperie lucruri pe care alții nu le bagă-n seamă, dar e curajos acolo unde eu nici nu îndrăznesc să visez.
Mintea autistă este senzațională în complexitatea sa. Încă mai cred că am lucruri de învățat despre acest diagnostic, dar fiul meu îmi este cel mai bun profesor! Uite că am ajuns să facem schimb de roluri și, cu ajutorul lui, am să vă dezvălui și vouă cum vede un autist lumea, ce-l sperie, ce-l scoate din sărite.
Crizele în autism nu apar din senin și nu trebuie să-i dai pastile „ca să-i treacă”
Tot văd adesea pe grupurile de părinți cu copii cu autism întrebarea „ce să-i dau copilului de liniștire?”. M-am băgat în seamă de câteva ori, dar mi-am dat seama că lumea îmi va sări în cap pentru sugestiile mele. Exceptând cazurile grave, în care medicul specialist chiar recomandă tratament medicamentos, nu trebuie să-i dai nimic unui copil cu autism care are o criză de nervi.
Copilul tău este totuși un copil, cu sentimente, cu frustrări. Dacă nu avea autism i-ai fi dat ceva dacă avea o criză de tantrum? Nu. L-ai fi liniștit, i-ai fi șters lacrimile, l-ai fi luat în brațe să știe că-l iubești, că nu-l judeci, că ești acolo, lângă el, chiar dacă „te-a făcut de râs în public”. Fix de asta are nevoie și copilul tău cu autism când CEVA îl scoate din sărite. Pentru că mereu e „ceva”, crizele nu apar din senin.
INTERVIURILE HotNews.ro