Cum a devenit Norvegia o uriasa poveste de succes pentru masinile electrice si de ce alte tari NU ii pot urma exemplul

​Norvegia, o tara de numai 5 milioane de locuitori, este una dintre cele mai mari cinci piete mondiale pentru masinile electrice si au fost luni in care electricele au fost numarul unu la vanzari. Statul nordic a demarat acum un deceniu un experiment care a adus pe sosele peste 70.000 de masini electrice si care este dat ca exemplu pentru viitor. Insa „electrificarea” parcului auto s-a facut in Norvegia datorita unor factori speciali care nu sunt prezenti in alte tari. In articol puteti ctiti despre o situatie unica in industria auto si despre tara in care masinile pe benzina si motorina ajung sa coste cu peste 15.000 de euro mai mult din cauza taxelor.

In Norvegia s-au vandut anul trecut 26.000 de masini electrice dintr-un total de 150.000 de masini noi, ponderea fiind uimitoare, de aproape o cincime. Daca ne gandim ca in Romania nu s-au vandut nici macar 50 de masini electrice, la o piata de peste 80.000, ne putem da seama cat de departe este Norvegia.

Tara scandinava a decis acum peste zece ani sa transforme parcul auto si sa ajute in mod eficient introducerea masinilor electrice. In Oslo a inceput inca din 2008 crearea unei infrastructuri de incarcare, iar masinile electrice au inceput sa se vanda bine dupa 2010 cand au aparut si modele precum Nissan Leaf si mai tarziu Tesla.

Subventiile si diversele scutiri de taxe au facut ca masinile 100% electrice sa fie si cu peste 10-15.000 de euro mai ieftine decat pretul de lista si in acest fel, modele precum Tesla Model S, Volkswagen e-Golf sau Nissan Leaf au ajuns sa se vanda in cateva mii de exemplare/an fiecare, in timp ce in multe tari europene abia isi gasesc cateva zeci de clienti.

In afara de subventii, cumparatorii sunt scutiti si de taxa la cumparare, care poate depasi 25% din valoarea vehiculului si au o multime de gratuitati zi de zi: parcare in centrul orasului, scutiri de taxe la intrarea in tuneluri si pe ferryboat si dreptul de a merge pe banda de autouz. Intr-o tara cu autostrazi, tunele si tarife mari de parcare, aceste scutiri pot aduce, arata unele calcule, chiar si economii de peste 8.000 de euro/an.

In plus, cum nu foarte multi norvegieni trebuie sa conduca zilnic mai mult de 50 km, autonomia redusa nu constituie o problema, mai ales ca in tara exista mii de statii de incarcare, dintre care peste o mie in capitala Oslo. Chiar si asa, cei mai multi proprietari si le incarca in garajul de acasa.

La avansul masinilor electrice a contat si faptul ca benzina si motorina sunt extrem de scumpe in Norvegia (echivalentul a 1,55 euro, respectiv 1,38 euro, in coroane norvegiene). Factorul decisiv tine insa de supra-taxarea masinilor pe benzna si motorina, cele mai mari taxe fiind la masinile cele mai grele si la cele cu emsii poluante mari. Taxele sunt uriase, putand adauga 10-15.000 euro la pretul de lista al unei masini de volum si peste 25.000 euro la masini mai scumpe.

In aceste conditii, daca in restul Europei un Volkswagen e-Golf costa peste 30.000 euro, iar o versiune diesel putin peste 20.000 euro, in Norvegia se ajunge la situatia inversa. Cu acest sistem de taxare, masini scumpe precum Tesla Model S ajuns sa devina ceva mai acceptabile la pret.

Norvegia a ales aceasta cale si fiindca are o multime de rauri si de hirdocentrale, peste 98% din energia electrica fiind produsa de acestea la un cost foarte mic si intr-un mod cu adevarat curat. Avand o electricitate ieftina, Norvegia isi poate permite sa incurajeze masinile electrice mult mai mult decat tarile unde electricitatea este obtinuta din combustibili fosili, deci nu prea ecologic.

Insa in Norvegia sustinerea masinilor electrice devine tot mai controversata, mai ales ca si bugetul national a avut de pierdut prin acordarea acestor subventii atat de mari. Impact a fost si la nivel local, multe orase obtinand mai putine venituri la buget din moment ce atat de multi si-au cumparat masini electrice si s-au incadrat la numeroasele scutiri la taxe de parcare sau la intrarea in anumite zone centrale din orase.

Scepticii sunt tot mai multi si spun ca statul risipeste enorm de multi bani cu acest experiment care a continuat prea multi ani. Oamenii nu cumpara masinile electrice fiindca acestea sunt prietenoase cu mediul, ci fiindca norvegienii au bani si sunt incantati de numeroaasele scutiri de taxe, mai spun criticii.

Sustinatorii programului le raspund insa ca initiativa este un real succes, aerul este mai putin poluat, iar Norvegia poate fi considerata un exemplu in lume fiindca a aratat ca masinile electrice pot fi „cool”.

Insa si autoritatile norvegiene au in vedere macar reducerea subventiilor, cel tarziu in 2017 sau 2018, fiindca aceste subventii au fost gandite sa ajute masinile electrice sa castige popularitate si cota de piata, iar acest lucru s-a concretizat.

Experiementul norvegian nu ar avea succes in majoritatea tarilor fiindca nu ar fi posibila introducerea unor taxe uriase pentru masinile pe benzina si motorina. Simpla propunere de marire a taxelor pentru aceste masini ar starni furia publicului, la fel cum nici sustinerea masinilor electrice cu sume foarte mari nu ar fi bine primita.

In plus, prea putine tari pot produce energie eletrica la un cost atat de mic precum Norvegia, astfel ca nu ar fi viabil.

In Norvegia statul a avut si bugetul necesar pentru a investi intr-o retea ampla de statii de incarcare, model care nu a fost pana acum urmat de mai mult de cateva tari. Nu in ultimul rand, norvegienii au un nivel de trai extrem de bun si isi permit masini mai scumpe decat est-europenii, de exemplu, pentru scandinavi masina electrica fiind in multe cazuri al doilea vehicul personal.

Insa dincolo de conditiile specifice, greu de regasit in alta parte, trebuie remarcat ca Norvegia este o dovada ca masinile electrice pot avea succes daca ajung sa fie mai ieftine decat cele cu motor termic. Daca tehnologia bateriilor se va imbunatati, diferentele de pret s-ar putea estompa in cel mult zece ani, iar masinile electrice se vor regasi tot mai mult pe sosele.