Cum a scapat formatia Timpuri Noi de ancheta fostei Securitati: prin pile

​”Pe marele Adrian Paunescu l-am refuzat din prima si ce bine ca l-am refuzat…”, a povestit Artanu (membru al trupei Partizan, ex-Timpuri Noi) in cadrul unei discutii despre muzica rock in perioada comunista. Eveniment desfasurat la Make a Point, in prezenta lui Doru Ionescu (realizator Tv specializat in muzica rock) si a lui Adrian Plesca „Artanu”.

„Mare poet, mare versificator, mare viteza de sinapsa, super smecher. El avea toate formatiile, le avea la buton. Si in repertoriul unei formatii trebuiau sa fie si vreo doua piese cu textul dansului. „Veniti la Cenaclu… va dau 500 de lei de concert si nu stiu ce!” „Vai, ce bine, maestre, va multumim foarte mult! Imi face o mare placere sa va refuz din inima! Noi ne-am constituit ca reactie impotriva dumneavoastra!””

• Citeste mai jos cum au ajuns romanii sa aiba vacanta de Craciun datorita unor colinde si cum ajunsese Artanu sa fie considerat „neonazist”. Afla si exemple aberante de cenzura.

Rock – lupta anti-sistem sau bravura?

Artanu: La varsta de 20 de ani, cand am inceput, am avut si noi formatie de rock’n’roll: criteriul era lipsa lui „bungee jumping”. Si daca simteam nevoia sa avem senzatii tari, atunci cred ca asta era mai bine decat orice. Poate ca jumatate a fost si bravura.

Eu nu ma simt coleg cu ceilalti „colegi” din formatiile de muzica rock’n’roll. Am fost o formatie intotdeauna izolata, segregata (nu zic valoric, adica am fost noi mai buni ca altii, nu). Acea mica diferenta pe care am observat-o intotdeauna intre noi si ceilalti consider ca trebuie sa o pastrez intacta.

Ne-am „extras” de la Sorin Chifiriuc, Mircea Florian, Alexandru Andries. Adica din tot ce am vazut noi atunci – eu, Razvan, Dan, in 1991 – ne-au placut ei cel mai mult si am vrut sa fim cumva in familia lor.

Doru Ionescu – In anii ’80, Timpuri Noi, Kripton, erau partea mai noua, new wave a muzicii rock. Hard rock-ul era periculos prin wati, dar nu prin mesaj. In schimb, Timpuri Noi avea un mesaj contra, anti, la un moment dat pe fata, nu mai exista metafora – asa aveai senzatia din sala. Fiind la putere generatia hard rock, gen Iris, erau in sali mult mai putini fani. In schimb, mesajul era foarte dur si au avut probleme deopotriva, daca nu chiar mai mari ei, decat Iris si ceilalti.

Timpuri Noi si Securitatea

Artanu: Mi s-a propus si mie sa dau declaratii, sa „contribui” si eu, sa scriu texte [n.r. sa devina informator] … Festivalul Club A era o supapa. Termenul de supapa e bun, pentru ca festivalul era foarte controlat. Beciul ala de 200 de oameni maxim era foarte controlat. Si noi eram lideri de opinie: vrei, nu vrei, ai niste wati la indemana, esti lider de opinie – fie ea buna sau rea. Asta ma face pe mine sa cred ca multi din colegii mei la fel au refuzat si ei, ca mine, sa… 🙂

Pe de alta parte, in 2011 va spun ca sunt socialist, idealurile capitaliste sunt natange… Adica cine se poate alinia unei idei pentru valorile capitaliste. Comunismul e neghiob, tinerii sunt simpatici…

Rock si cenzura

Doru Ionescu: Exemple de cenzura: liderul de la Metropol, Viranyi Attila, si-a vazut acum cativa ani, prin 2005, dosarul de la Securitate. E singurul care a vorbit cate ceva despre el. Dintre cei care l-au turnat se aflau si unii colegi de trupe.

Unii erau aberanti, ii urmareau pe membrii trupelor si dup-aia dadeau note pe pagini intregi. Ii urmareau noaptea, cand tinerii se duceau sa lipeasca afise. Dar afisele acelea erau puse tocmai ca sa se vada data si ora concertului, adica nu faceau lucruri ilegale.

Interesant e ca niste eroi in lupta anti-comunismului, pana la urma au scapat prin niste pile pe care le-au avut la indemana imediat.

Artanu (Partizan, ex-Timpuri Noi)

Exemplu punctual, absolut aberant, de text scos la cenzura. Iris avea „Strada ta”, o piesa de dragoste: „Soarele se tot juca, cand aparea, cand disparea”. „Schimbati! Soarele e unul singur! S-ar putea intelege altceva. Cum adica „cand aparea, cand disparea?” Ceausescu nu putea sa apara si sa dispara.

In decembrie ’68, studentii ieseau de la un concert ce se tinuse langa Preoteasa. Oamenii au iesit pe strada, era perioada de dinainte de sarbatori, adusesera de acasa vin, s-au bucurat si au inceput sa strige „Vrem vacanta de Craciun”, „Vrem paine”, cantau colinde, au marsaluit pana la Universitate, au fost arestati multi, inclusiv directorul de la Preoteasa. Pana la urma au fost scoti toti, s-a musamalizat tot. Dar de atunci se de vacanta de Craciun. Deci tot s-a castigat ceva.

Cand Artanu tipa in microfon sau dimpotriva, cand soptea ceva, modul in care o facea, din dantura, ii speria pe foarte multi: „Dom’le, astia-s neonazisti!”

Artanu: Vazand noi ca nu si nu, ne-am gandit ca trebuie facut un text mai… „bun”. Si am facut un text care ne-a permis sa fim pe discul „Rock 11”. Cu „Rock 11” s-a incheiat numaratoarea rockului romanesc. Pentru ca discul sa nu apara in sprijinul dezvoltarii rockului, cenzura a gasit o formula inedita, a numerotat discurile: „Rock 1”, „Rock 2”, „Rock 3″… Adica numele formatiilor (de obicei erau doua trupe care imparteau fata A si fata B) era foarte putin important. Era foarte important (scris mare) numarul de „Rock”.

Timpuri Noi si relatia cu Adrian Paunescu

Artanu: Pe marele Adrian Paunescu l-am refuzat din prima si ce bine ca l-am refuzat!… Mare poet, mare versificator, mare viteza de sinapsa, super smecher. El avea toate formatiile, le avea la buton. Si in repertoriul unei formatii trebuiau sa fie si vreo doua piese cu textul dansului. „Veniti la Cenaclu… va dau 500 de lei de concert si nu stiu ce!” „Vai, ce bine, maestre, ce bine, vai, va multumim foarte mult! Imi face o mare placere sa va refuz din inima! Noi ne-am constituit ca reactie impotriva dumneavoastra!”

Partile mai putin bune ale Cenaclului Flacara sunt exact cele care ne-au facut pe noi sa nu participam la sinecura aia… erau 300 de zile, 300×500 de lei pe zi… Prietenul meu, Ochescu, s-a trezit la Revolutie cu vreo 2-3 milioane de lei la CEC, asa, pur si simplu…

Paunescu era un poet care stia ce trebuie facut astfel incat sa-si exercite EL cultul personalitatii. Asta e parerea mea. Iar ca parti bune: si la noi in tara, cu ajutorul acestui poet, ideea de rock’n’roll a ajuns in cele mai indepartate colturi ale tarii. Cu melodii asa, mai „mucilaginoase”, sunetul asta modern a patruns in cele mai indepartate colturi ale tarii. Si tot e bine, pentru ca numai sunetul in sine (Iris, Holograf si toate celelalte) era bun pentru auzul si pentru bransamentul si sincronizarea tarii noastre in contextul general. Astfel ca ’89 nu ne-a prins descoperiti. Imediat s-a gasit si formatia Timpuri Noi, care seamana cel mai bine cu MTV. 🙂

Cum a scapat Timpuri Noi de interdictie: prin pile

Artanu: La un moment dat am imbulinat-o. Ne-a mers foarte bine-foarte bine-foarte bine, pana intr-o zi, cand n-a mai fost foarte bine. Cineva a tras butoanele in jos si a venit Militia, ne-a luat actele si ne-am trezit cu nota informativa, la UTC, la Securitate, la… Si cum credeti ca am iesit noi din situatia asta?

Seful cadrelor spune „tu esti, tu nu esti”, simplu. Elena Ceausescu facea asta. Totusi, munca dansei trebuia facuta de o persoana capabila, care era tatal unei fete care prietena intima cu o persoana care ne placea pe noi. Era un grup, un cerc care venea in Club A. Si ne placeau, ne iubeau – tot felul de copii de stabi. Cand au vazut in ce am intrat noi (in ceva foarte nasol), cuvantul acelui individ a lamurit situatia imediat. A dat telefon la Sectorul 2, la Sediul Partidului, si a lamurit toata problema. Acel telefon i-a inghetat pe toti, i-a innebunit.

Interesant e ca niste eroi in lupta anti-comunismului, pana la urma au scapat prin niste pile pe care le-au avut la indemana imediat