Cum am putea avea un CEZ daca am avea un stat destept
Principalul argument pe care il aud pentru infiintarea companiilor integrate este: Franta are EDF, Cehia are CEZ, Italia are ENEL, companii integrate si puternice, de ce sa nu ne facem si noi una-doua la fel, ca sa avem un actor regional puternic? Nu cumva Electra si Hidroenergetica ar fi acesti campioni regionali? Ca sa lamurim aceste lucruri, voi incerca sa explic mai jos: 1) la ce e bun un campion regional si care e diferenta intre campionii adevarati precum CEZ si colosii cu picioare de lut Electra si Hidroenergetica; si 2) care ar fi o solutie alternativa pentru un campion regional, „de stat”, in energie, daca statul nostru ar fi doar o bruma mai destept.
1) Care e diferenta intre CEZ, EDF, ENEL si colosii nostri cu picioare de lut, si la ce e bun un campion regional? In primul rand, trebuie sa intelegem ca rostul unui campion regional este sa fie profitabil, nu sa dea curent ieftin electoratului sau prietenilor politici, si nici sa duca in spate companii cu pierderi, cum sunt acum CNH, SNLO si Termoelectrica. “Statul” ca actionar la companiile de tipul CEZ are ca unic scop sa-si maximizeze dividendele pe care le incaseaza, care devin venituri la buget, si din care poate cheltui mai departe pe asistenta sociala, investitii publice, sau educatie, dupa cum crede de cuviinta. Electra si Hidroenergetica in schimb sunt construite cu obiective confuze si incompatibile. De exemplu, cele doua au scopul declarat de a mentine locurile de munca (in minerit), un obiectiv incompatibil cu profitabilitatea si care ar fi de neconceput la CEZ, EDF, sau ENEL.
Sa intelegem de asemenea ca acesti campioni europeni nu se consolideaza ca monopoluri in pietele locale de unde au pornit, ci devin companii competitive regional. UE vrea ca piata comuna de energie sa devina competitiva, adica pe nicio piata (locala sau regionala) sa nu existe o companie dominanta care sa-si maximizeze profitul exploatandu-si pozitia de monopol in detrimentul consumatorului. Intr-o piata competitiva, concurentii se lupta intre ei prin pret, tragandu-l in jos pana ajunge aproape de costuri; deci intr-o piata concurentiala consumatorul beneficiaza de cel mai mic pret care permite supravietuirea producatorilor eficienti, iar acesta este scopul pe care il urmareste UE. Cum pietele nationale inca nu sunt bine interconectate, UE face tot posibilul sa sparga monopolurile locale. In alte cuvinte, obliga “campionii nationali” sa-si vanda o parte din capacitati in pietele lor altor firme pentru a stimula concurenta, lasandu-i in schimb pe acesti “campioni” sa investeasca in alte piete. Exact asta se intampla cu EDF si cu ENEL, care vand sub presiunea Comisiei capacitati in Franta, respectiv Italia, si investesc in alta parte. Comisia Europeana n-a fortat inca Cehia sa faca acelasi lucru pentru simplul motiv ca CEZ nu are monopol acolo (cca 60% din consumul de electricitate in Cehia se acopera din import, CEZ fiind asadar in concurenta cu alte companii in Cehia). In alte cuvinte, UE face presiuni ca, in loc sa avem un producator de energie in Italia, unul in Franta, unul in Cehia etc., sa avem macar 3-4 in fiecare tara, acestia sa se lupte intre ei prin pret, iar consumatorul sa beneficieze de preturile cele mai mici dar economic sustenabile. In schimb, Electra si Hidroenergetica la noi se consolideaza local si vor detine impreuna 92% din piata de electricitate din Romania. Am demonstrat aici ca ele nu pot concura una cu cealalta nici pe piata romaneasca, avand monopol fiecare pe cate un segment al pietei angro de electricitate. Ele nu vor putea concura realmente pe piata regionala pentru simplul motiv ca nu suntem suficient de bine interconectati (capacitatea de import/export pe liniile Transelectrica e de cca 10% din consumul nostru). Asadar, daca in restul UE companiile se consolideaza regional, noi ne construim companii cu pozitie dominanta pe o piata locala, in detrimentul consumatorului.
Intr-o piata competitiva, cum incearca UE sa construiasca deocamdata pe bucatele, campionii regionali nu pot da curent ieftin nici consumatorilor casnici, nici prietenilor politici sau baietilor destepti. Daca ar da curent mai ieftin decat in piata, „campionul regional” ar da faliment: cum preturile in piata competitiva ajung sa fie doar putin peste costuri, cine da mai ieftin merge in pierdere. Asadar, nu vom putea avea campioni regionali cu forta reala si in acelasi timp protectie sociala prin „curent ieftin” sau ducand in spate firme falite ca sa nu creasca somajul.
In concluzie, cum functioneaza „campionii” europeni in energie, cei cu care vrem sa ne comparam? Isi maximizeaza profitul, insa fara a fi lasati sa-si construiasca monopol. CEZ, EDF, ENEL sunt companii profitabile, care nu duc in spate companii cu pierderi cum sunt CNH, SNLO si Termoelectrica la noi, si care intra in Electra si Hidroenergetica. CEZ & co. isi maximizeaza profitul, nu dau „curent ieftin” electoratului din diferitele tari unde actioneaza vanzand la preturi sub cost, cum se intampla la noi (ma refer la piata reglementata). Nici nu vand la preturi sub piata, cum face acum Hidroelectrica in faimoasele contracte cu „baietii destepti”, la jumatate din pretul de pe OPCOM. Si nici nu acopera pierderile altora prin smecherii contabile, cum s-a intamplat ani de zile in CONEL si cum s-ar intampla daca unim unitati profitabile (Hidroelectrica, Nuclearelectrica) cu cele care merg de multi ani pe pierdere. In loc de asta, Electra si Hidroenergetica nici nu-si maximizeaza profitul, nici nu vor actiona intr-o piata competitiva. Adica rateaza exact cele doua calitati ale campionilor pe care vrem sa ni-i luam drept model.
2) Am putea avea si noi un “campion” de talia lui CEZ? Da. De fapt, am putea avea chiar doi campioni, daca statul ar fi destept, Hidroelectrica si Nuclearelectrica. O sa iau ca exemplu ce s-ar putea face cu Hidroelectrica:
– sa vanda la preturi competitive pe OPCOM si sa-si mareasca profitul, pentru a avea bani de investitii. Daca Hidroelectrica si-ar vinde electricitatea pe OPCOM, prin licitatie cui da mai mult, ar putea obtine preturi cu cel putin 20-30% mai mari, chiar daca ar continua sa vanda ca si pana acum „in banda” (afacere paguboasa, pentru ca avantajul competitiv al Hidroelectricii il reprezinta faptul ca poate sa raspunda cel mai repede la varfurile de consum, adica curentul cel mai scump din piata. Si mai profitabil ar fi sa vanda tot curentul pentru care exista cerere de varf de consum la pret de varf de consum, mai mare, vanzare care sa se faca tot competitiv pe OPCOM)
– sa construiasca Tarnita, un proiect care costa 1 miliard EUR (si care consta intr-un soi de „baterie mecanica” – un lac de acumulare in varf de munte, in care se urca apa cand consumul de electricitate in piata este mic si in care se da drumul la apa ca sa produca electricitate cand e varf de consum; cu asta, mentii mult mai ieftin echilibrul intre consumul fluctuant si productia continua). Proiectul Tarnita e extraordinar de profitabil, lucru care se stie de ani de zile, iar privatii s-ar fi omorat pentru el. Hidroelectrica nu are bani sa-l construiasca singura, insa ar putea face un joint venture cum incerca sa faca Nuclearelectrica pentru constructia Unitatilor 3 si 4 Cernavoda (proiectul Energonuclear). Investitia in Tarnita s-ar recupera in cativa ani, deoarece “produsul” are cerere pentru: echilibrarea viitoarelor unitati 3 si 4; echilibrarea a 7000 MW centrale eoliene; sau cumpararea de curent de echilibrare de catre Ungaria. Hidroelectrica ar avea de ales dintre cele 3 oferte pe cea din care va castiga mai mult!
– sa vanda pe bursa pachete minoritare de actiuni, peste cativa ani (cand se stabilizeaza si bursa). Avantajul major al acestei operatiuni ar fi nu atat ca ar aduce bani privati pentru investitii (un lucru in sine foarte important) ci ca actionarii minoritari ar face presiune pentru transparenta si cresterea profitabilitatii Hidroelectrica. De exemplu, niciun actionar minoritar privat nu ar accepta continuarea practicilor „vanzarilor catre baietii destepti” si ar da in judecata proprietarul majoritar (MEC) imediat ce o asemenea afacere s-ar repeta, deoarece ar pierde din profit.
– cu banii pe care ii incaseaza din maximizarea profiturilor (vanzare competitiva) si atrasi din bursa (vanzarea de pachet minoritar de actiuni) poate sa faca mai tarziu investitii in strainatate, adica exact ce face CEZ: fie cumpara companii profitabile existente prin alte parti, fie face investitii greenfield, nu neaparat in hidro, ci poate face investitii in eolian, termo pe gaz sau orice altceva in alte tari; de ce nu? Si-ar dispersa si “riscurile de seceta” cu ocazia asta, ar putea deveni o companie „cu mix de productie”, daca asta ni se pare sexy, o companie care sa conteze in regiune prin puterea financiara si profitabilitate.
Cum ziceam mai sus, exact asta inseamna un “campion regional”: o companie care conteaza in regiune, nu un monopol acasa. Hidroelectrica ar putea deveni un CEZ daca ar face exact ce face CEZ: sa investeasca profitabil, in alte tari, sa-si maximizeze profitul, nu sa acopere acasa gauri negre.
INTERVIURILE HotNews.ro