Cum "citim" deciziile luate la Bruxelles? Daniel Daianu: Pentru Romania, o uniune bancara cu garantare colectiva a depozitelor prezinta un mare dezavantaj

Agenda a fost foarte incarcata si dominata de problema costurilor obligatiunilor suverane pentru Italia si Spania; de aici si intarzierea cu care s-a adoptat pactul pentru crestere. Eu impartasesc teza ca atat timp cat nu se dau raspunsuri „europene” la probleme „europene” criza se va adanci. Zona euro nu este o uniune monetara, nu are complement bugetar la politica monetara si nici mecanisme de interventie comune la socuri asimetrice. Spread-urile la obligatiunile Spaniei si Italiei reclama masuri la nivelul zonei euro, fiindca aceste tari, in pofida reformelor structurale pe care le intreprind, sunt prinse in cercuri vicioase cumplite: legatura ombilicala intre datorii suverane si bilanturile bancilor; aplicarea simultana a unor programe de austeritate in tari din zona euro fara instrumente care sa compenseze impactul declinului activitatii economice asupra bilanturilor bancare etc.

Este bine ca s-a acceptat ca ESM(EFSF) sa poate interveni pe piete pentru a reduce marjele la obligatiuni, ceea ce implica sprijinul din partea BCE. Din pacate, insa, volumul de resurse mobilizabile de catre EFSF este prea mic. Cred ca mai bine ar fi fost sa se mearga pe o formula de subventionare a dobanzii pe care o platesc tarile „agresate” de piete, ce mi se pare mai putin costisitoare ca volum de resurse necesare. Faptul ca Germania ar plati mai mult la propriile emisiuni nu este relavant, in opinia mea, intrucat ea a castigat o renta din fuga catre safety (ajunsese sa ofere chiar randament negativ la unele maturitati).

Formarea unei uniuni bancare are sens, dar ea automat te duce cu gandul la nevoia de resurse comune pentru a sustine diverse instrumente de interventie, ceea ce introduce in discutie chestiunea fiscala. Pentru Romania, o uniune bancara cu garantare colectiva a depozitelor prezinta un mare dezavantaj daca se aplica garantarea numai zonei euro; fiindca ar putea induce plecari de depzite din sistemele bancare ce nu fac parte din zona euro (fiind insa in UE). In plus, o uniune bancara ar putea permite optimizari de alocare de resurse/lichiditati intre sistemele bancare nationale, care ar putea dezavantaja tarile gazda (tari ale caror sectoare sunt controlate de banci straine).

Ce vreau sa spun este ca ideile vehiculate privind uniunea bancare, pasii catre o integrare mai adanca monetara si economica trebuie sa tina cont de posibile efecte/daune colaterale asupra tarilor ce nu fac parte din zona euro. Cat priveste reglementari privind datoriile private aici ar trebui sa functioneze „six-packul” si celelalate reglementari (inclusiv de natura macroprudentiala, din partea bancilor centrale) care privesc dezechilibrele macro altele decat cele bugetare; adica deficite de cont curent induse de indatorare privata. Si este drept ca nici aici lucrurile nu sunt suficient de clare, intrucat avand in vedere ca ar fi implicate, pentru corectie, masuri de control al salariilor (in corelare cu mersul productivitatii), de control al creditului…

Dar, de pilda, controlul creditului intr-o tara nu are mari sanse de reusita intr-o piata financiara ce este adanc integrata financiar. Asa cum s-a vazut si la noi, bancile pot externaliza imprumuturi. Trebuie sa asteptam detalii in urma acestui summit. Mai este cale lunga pana la a linisti pietele. Ar fi bine insa ca masurile adoptate sa impinga in jos marjele la obligatiunile Spaniei si Italiei –ceva s-a vazut deja. Un progres este ca se permite capitalizarea directa a unor banci ceea ce ar rupe din relatia ombilicala intre datorii suverane ale unor tari si bilanturi bancare.