Cum s-ar putea realiza, rapid, pe plan intern, o ierarhizare cinstita si credibila a universitatilor romanesti?

Ideea lansata recent de premierul-ministru al educatiei, Emil Boc, de a ierarhiza universitatile, este de salutat. De multa vreme exista in lume clasamente care pun la locul pe care-l merita, in functie de criterii bine alese, tari, universitati, cercetatori. In topul Shanghai al universitatilor, cel mai cunoscut, in primele 500 nu se afla nicio universitate romaneasca, dar trei din Polonia, doua din Cehia, una din Ungaria.

Cum s-ar putea realiza, rapid, pe plan intern, o ierarhizare cinstita si credibila a universitatilor romanesti?

Ca membru fondator al Coalitiei pentru Unversitati Curate, (CUC) asociatia EDU CER, pe care o conduc, are o experienta in acest domeniu. Este drept, CUC si-a propus o ierarhizare doar in functie de criterii de integritate, buna guvernanta, transparenta si altele de acest gen. Ierarhia care a rezultat a suparat foarte multa lume, de la ministrul educatiei, ARACIS (Agentia Romana de Asigurare a Calitatii Invatamantului Superior) si, bineinteles, rectorii si decanii care si-au vazut universitatile si facultatile plasate la coada clasamentului.

Mistificarea si ipocrizia fac parte din comportamentul cotidian al managerilor din educatie, incepand cu ministerul. Un exemplu: desi toata lumea stie in ce cloaca de interese, bani si fraude se scalda majoritatea universitatilor romanesti, evaluarea institutionala a 18 institutii de invatamant superior, realizata de ARACIS, s-a soldat cu 14 universitati clasificate cu “grad ridicat de incredere”, adica au primit coronita de premianti. Inclusiv universitatea din Oradea, prinsa cu diplome false acordate unor italieni, in domeniul stomatologiei. Ce-or fi simtit pacientii italieni care s-au dat pe mana unor astfel de absolventi, ramane sa ne imaginam.

Daca dorim o ierarhizare a universitatilor bazata pe rezultate, credibila, nu vad decat urmatoarea metoda: stabilirea procentului de absolventi incadrati in munca in specializarea urmata in facultate, in primii doi ani de la absolvire, cu mentinerea cel putin un an a jobului, nivelul veniturilor salariale obtinute de acestia si opinia absolventului asupra competentelor primite in perioada universitara.

Evaluarea ar putea fi realizata de institutele de sondare a opiniei publice, esantionar, plecand de la baza de date REALA si INTEGRALA a absolventilor din ultimii 5 ani, “necosmetizata” in prealabil.

Conform unei metodologii elaborate de cel care comanda sondarea, fiecare universitate va fi evaluata de cel putin doua astfel de institute. In cazul in care exista suspiciuni de proceduri incorecte, se poate apela si la al treilea sondor.

Metodologia stabileste si modul cum cele trei criterii (procent de absolventi incadrati, nivelul veniturilor salariale obtinute de acestia, aprecierea absolventilor) se agrega intr-un punctaj, care sta la baza ierarhiei.

In propusa clasificare ar urma sa intre inclusiv universitatile private.

Daca evaluarea, astfel realizata, este credibila si acceptata de majoritatea studentilor, ea poate sta si la baza acordarii finantarii de la buget pentru universitatile de stat, respectiv la anularea finantarii pentru universitatile de la coada clasamentului (ultimele 10).

Ierarhizarea ar putea fi actualizata la fiecare 5 ani.

Orice alta clasificare, care implica autoaprecieri, institutii deja compromise in evaluarea si controlul calitatii proceselor educationale, criteriile existente acum in evaluarile realizate de catre ARACIS, nu va duce decat la pierdere de timp si de bani, la transformarea unei initiative bune intr-un prilej de mistificare si ipocrizie, asa cum s-a intamplat si se intampla si acum.

Bunele intentii ale mult prea ocupatului nou ministru al educatiei s-ar putea perverti in pavajul spre transformarea palariei Mariei noastre mioritice.

Dar suntem aici si vom veghea!