Curtea Constitutionala: Dezlegarea Inaltei Curti privind insulta si calomnia este neconstitutionala. Cristi Danilet: Insulta si calomnia inapoi in Codul Penal
Curtea Constitutionala a decis, luni, ca este neconstitutionala dezlegarea data in 2010 de Inalta Curte de Casatie si Justitie prin care s-a stabilit ca normele de incriminare a insultei si calomniei nu sunt in vigoare, potrivit Agerpres. Judecatorul Cristi Danilet traduce pe blogul lui decizia CCR: Insulta si calomnia inapoi in „Codul Penal”.
Agerpres scrie ca, luni, Curtea Constitutionala a admis cu unanimitate de voturi exceptia de neconstitutionalitate avand ca obiect dispozitiile art. 414 indice 5 alin.4 din Codul de procedura penala si a constatat ca „dezlegarea data problemelor de drept judecate” prin Decizia ICCJ din 18 octombrie 2010 este neconstitutionala. Decizia CCR este definitiva si general obligatorie.
Sursa citata aminteste ca in 18 octombrie 2010, ICCJ a admis recursul declarat de procurorul general al Parchetului de pe Inalta Curte de Casatie si Justitie si sesizarea Colegiului de conducere al Parchetului de pe langa Curtea de Apel Bucuresti, in sensul ca „normele de incriminare a insultei si calomniei cuprinse in art. 205 si 206 din Codul penal, precum si prevederile art. 207 din Codul penal privind proba veritatii, abrogate (…), dispozitii declarate neconstitutionale din Decizia nr. 62. din 18 ianuarie 2007 a Curtii Constitutionale, nu sunt in vigoare”.
Judecatorul Cristi Danilet scrie, marti, pe blogul sau: „CCR a decis: Insulta si calomnia inapoi in Codul Penal”. El explica decizia de ieri a CCR si face un istoric al situatiei:
Cristi Danilet, pe blogul su:
„1. Codul penal: incriminarea insultei si calomniei
Insulta era incriminata in art. 205 Codul Penal: „Atingerea adusa onoarei ori reputatiei unei persoane prin cuvinte, prin gesturi sau prin orice alte mijloace, ori prin expunerea la batjocura, ori atribuirea unei persoane a unui defect, boala sau infirmitate care, chiar reale de-ar fi, nu ar trebui relevate”. Calomnia in art. 206 C.pen: „Afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana, care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public”. In cuprinsul art. 207 din acelasi cod erau reglementate cazurile de admisibilitate a probei veritatii pentru aceste doua infractiuni: „Proba veritatii celor afirmate sau imputate este admisibila, daca afirmarea sau imputarea a fost savarsita pentru apararea unui interes legitim. Fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii nu constituie infractiunea de insulta sau calomnie”.
2. Parlamentul: abrogarea incriminarii
Prin art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 pentru modificarea si completarea Codului penal textele au fost abrogate expres dispozitiile art. 205-207 C.pen.
Argumentele abrogarii se regasesc la pag. 4-5 din Expunerea de motive care a insotit proiectul de lege si sunt in numar de trei: (1) sub amenintarea permanenta a unei sanctiuni penale libertatea de exprimare este afectata in mod semnificativ, caci impune o autocenzura a unei persoane care ar trebui determinata doar de ratiuni etice, nu sanctionatorii; (2) chiar daca se lezeaza demnitatea unei persoane prin exercitarea libertatii de exprimare, indiferent de prejudiciile cauzate, aplicarea unei pedepse penale este vadit disproportionata fata de scopul urmarit prin sanctionarea unor astfel de fapte; (3) in caz de exercitarea abuziva a libertatii de exprimare, persoana lezata are posibilitatea sa obtina pe cale civila repararea prejudiciului suferit.
3. CCR: neconstitutionalitatea abrogarii
Prin Decizia nr.62/2007 Curtea Constitutionala a admis exceptia de neconstitutionalitate, constatand ca dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 privind modificarea si completarea Codului penal sunt neconstitutionale.
CCR a stabilit ca abrogarea art. 205, 206 si 207 din Codul penal si dezincriminarea, pe aceasta cale, a infractiunilor de insulta si de calomnie incalca prevederile art. 1 alin. (3) si ale art. 21 din Constitutia Romaniei, republicata, referitoare la unele valori garantate in statul de drept si la principiul liberului acces la justitie, corelat cu dreptul la un proces echitabil si la un recurs efectiv, astfel cum acestea sunt reglementate in art. 6 si 13 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale. S-a apreciat ca prin abrogarea celor 3 texte de lege din Codul penal a fost incalcat si principiul egalitatii in drepturi prevazut in art. 16 din Constitutie, contravenindu-se totodata si interdictiei de lezare a demnitatii, onoarei, vietii particulare si a dreptului la propria imagine ca urmare a exercitarii libertatii de exprimare, astfel cum aceasta libertate este limitata prin prevederile art. 30 alin. (6) si (8) din Constitutia Romaniei, republicata.
4. ICCJ: iesirea din vigoare a incriminarii
Potrivit art 147 alin. 1 din Constitutie „Dispozitiile din legile si ordonantele in vigoare, precum si cele din regulamente, constatate ca fiind neconstitutionale, isi inceteaza efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curtii Constitutionale daca, in acest interval, Parlamentul sau Guvernul, dupa caz, nu pun de acord prevederile neconstitutionale cu dispozitiile Constitutiei. Pe durata acestui termen, dispozitiile constatate ca fiind neconstitutionale sunt suspendate de drept”.
Ulterior publicarii deciziei nr. 62/2007, Parlamentul nu si-a indeplinit obligatia. Ca urmare, cu privire la efectele acestei decizii, in doctrina juridica si practica judiciara au aparut doua curente de opinie:
- dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal continua sa fie in vigoare: aceasta pentru ca deciziile CCR sunt obligatorii si ca dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006 au incetat sa mai existe din moment ce Parlamentul nu si-a indeplinit obligatia de a pune de acord reglementarile din acest text de lege, constatat neconstitutional, cu prevederile corespunzatoare din Constitutie;
- dispozitiile art. 205, 206 si 207 din Codul penal nu mai sunt in vigoare: reincriminarea faptelor de insulta si de calomnie doar pe baza deciziei prin care Curtea Constitutionala a constatat neconstitutionalitatea dispozitiei de abrogare a textelor de lege prin care cele doua fapte erau incriminate ar fi in neconcordanta si cu principiul legalitatii incriminarii consacrat prin Constitutie
ICCJ-Sectiile Unite a transat aceasta disputa, admitand un recurs in interesul legii, prin Decizia 8/2010 unde a stabilit ca „Normele de incriminare a insultei si calomniei cuprinse in art. 205 si 206 din Codul penal, precum si prevederile art. 207 din Codul penal privind proba veritatii, abrogate prin dispozitiile art. I pct. 56 din Legea nr. 278/2006, dispozitii declarate neconstitutionale prin Decizia nr. 62/2007 a Curtii Constitutionale, nu sunt in vigoare.”
Argumentul a fost ca doar Parlamentul poate incrimina infractiuni (art. 2 Cpen) si ca nu este admisibil ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior sa se repuna in vigoare actul normativ initial (art. 64 alin. 3 din Legea nr. 24/2000).
5. CCR: ICCJ a gresit
Ieri, 29 apr. 2013, cu unanimitate de voturi, CCR a constatat ca „dezlegarea data problemelor de drept judecate prin Decizia ICCJ – Sectiile Unite nr.8/2010 este neconstitutionala, contravenind Constitutiei si Deciziei CCCR nr.62/2007”.
Intr-adevar, cred si eu ca demersul instantei supreme de a invalida o decizie a CCR constituie un amestec nepermis in atributiile acesteia. De altfel, noua decizie a CCR este conforma cu practica ei constanta, asumata prin Deciziile nr.20/2000, nr.62/2007, nr.783/2009, nr.124/2010, nr.414/2010, nr. 1039/2012. In aceasta din urma decizie CCR a retinut in mod expres ca, „in cazul constatarii neconstitutionalitatii unor dispozitii de abrogare, acestea isi inceteaza efectele juridice in conditiile prevazute de art.147 alin.(1) din Constitutie, iar prevederile legale care au format obiectul abrogarii continua sa produca efecte, deoarece acesta este un efect specific al pierderii legitimitatii constitutionale (…), sanctiune diferita si mult mai grava decat o simpla abrogare a unui text normativ. In continuare, Curtea retine ca nicio alta autoritate publica, fie ea si instanta judecatoreasca, nu poate contesta considerentele de principiu rezultate din jurisprudenta Curtii Constitutionale, aceasta fiind obligata sa le aplice in mod corespunzator, respectarea deciziilor Curtii Constitutionale fiind o componenta esentiala a statului de drept.”
INTERVIURILE HotNews.ro