”Da, trăim într-o lume din ce în ce mai nervoasă”. Un scurt interviu cu Lucian Boia despre istoria dezastrelor
De curând a apărut la editura Humanitas o nouă carte a istoricului Lucian Boia, o sinteză rapidă și incitantă despre epidemii, cutremure si dereglări climatice de-a lungul istoriei. Prima parte a cărții reia câteva capitole dintr-un volum apărut în 1985, in doar 100 de exemplare, cea de-a doua conține câteva mici considerații actuale ale istoricului pe aceste teme. Tema cărții ar putea fi rezumată intr-o frază: condițiile și fenomenele naturale contează în istorie, sunt importante, nu putem înțelege ce s-a petrecut și felul cum devin societățile umane fără a înțelege rolul pe care îl joacă natura în viața oamenilor, oricât de tehnologizați am fi. Pandemia de azi este un bun exemplu.
Mai jos, găsiți un scurt interviu cu autorul cărții, luat prin telefon.
Puteti achiziona volumul cu autograful autorului de pe GiftBooks.ro
Care ar fi caracteristicile acestei pandemii de Covid-19 din punctul de vedere al unui istoric? Ce o diferențiază de alte fenomene asemănătoare din istorie? Mă gandesc de pildă la faptul că a aparut intr-un context de prosperitate globala si s-a răspandit cu usurință pretutindeni, mai ales în țări cu sisteme de sănatate foarte bune.
În contrast cu lumea pre-industrială, planeta a devenit neînchipuit de mică. Primul ocol al Pământului – expediția lui Magellan – a durat nu mai puțin de trei ani. Astăzi, o zi-două ne este de ajuns, dar nici nu mai avem nevoie să ne transportăm ”fizic”; mijloacele electronice ne permit să comunicăm instantaneu cu orice punct de pe glob. În ce privește epidemiile sau pandemiile, dispunem pe de o parte de mijloace tot mai perfecționate pentru a ne feri de ele; pe de altă parte însă, înghesuiala în care trăim în mari conglomerate urbane, ca și ușurința și viteza cu care ne deplasăm dintr-un loc în altul, sunt factori care ușurează răspândirea acestora. În Evul Mediu, i-au trebuit ciumei vreo doi ani ca să ajungă din Asia în Europa. Astăzi distanța dintre China și Italia nici nu mai contează, pandemia s-a răspândit de la o zi la alta. A fost pentru noi, oamenii epocii noilor tehnologii și o lecție de modestie. Ne-am trezit aproape la fel de neputincioși în fața răspândirii virusului Sars-Cov II precum ar fi fost strămoșii noștri din Evul Mediu. Și pentru noi, ca și pentru ei, izolarea persoanelor și a grupurilor s-a dovedit a fi metoda cea mai eficientă de luptă împotriva virusului.
Ce a adus nou in spațiul cultural românesc cartea dvs apărută in 1985 despre ”geografia istorică”? Sau ce intenționa ea să aducă?
Mă preocupă, încă din anii 1980, raporturile om-mediu de-a lungul istoriei. Am ținut în perioada respectivă un curs la Facultatea de Istorie a Universității din București pe această temă. Era atunci ceva destul de nou. Am publicat textul în 1985, sub titlul de Probleme de geografie istorică, la tipografia Universității din București. A apărut, nici măcar în librării, ci litografiat în numai 100 de exemplare, așa că, vă dați seama, impactul a fost foarte modest. Acum am extras din această carte capitolele privitoare la dezastrele naturale. Între timp am scris și o carte privitoare la relația om-climă. Cum se vede, această problematică reprezintă pentru mine o provocare permanentă.
Citez din carte: ”Ce se întâmplă în prezent? Încotro mergem? Simplu, trecem dintr-un sistem de civilizație într-altul, cu toate frământîrile de rigoare”. Chiar așa de simplu este? Sunt atât de evidente semnele acestei treceri?
Suntem în plină tranziție spre un nou sistem de civilizație, e un lucru evident. Gândiți-vă cât de multe au schimbat în viața socială și în viața fiecăruia dintre noi noile tehnologii precum internetul sau telefonia mobilă. E clar că lumea se schimbă, și se schimbă radical, din temelii. Cu siguranță că pandemia își va aduce partea ei de contribuție la aceste schimbări. Nu mă întrebați însă cum va arăta această lume schimbată. Am zis și am scris, în repetate rânduri, că nu avem cum să prezicem viitorul, sunt prea mulți factori care concură la întocmirea zilei de mâine. Un singur lucru mi se pare incontestabil: lumea de mâine va fi foarte diferită de lumea de azi.
De-a lungul secolelor istoricii, filozofii, gânditorii au privilegiat un termen sau altul pentru a explica devenirea societăților, a civilizațiilor. Accentul a căzut fie pe factorul politic, fie pe factorii economici, sociali, climatici, psihologici sau providența ș.a. Care credeți ca vor fi factorii esențiali care vor determina viitorul? Avansul tehnologic, geopolitica, polarizarea ideologică?
Părerea mea este că factorii implicați în mersul istoriei sunt de fiecare dată nenumărați. Istoricii simplifică masiv lucrurile, selectând de regulă un număr limitat de ”cauze” de ordin economic, politic, social etc. În fapt, mersul istoriei e determinat de tot ceea ce se petrece în societate la un moment dat: o cvasi-infinitate de factori care se combină în mod aleatoriu. Din cauza asta nu putem prevedea viitorul; procesul istoric fiind prea complicat. Nici actuala pandemie nu va schimba ea singură lumea; va fi însă cu siguranță unul dintre numeroșii factori ai schimbării.
Spuneți la un moment dat că trăim într-o lume din ce în ce mai nervoasă, mult mai anxioasă decăt acum cateva decenii…
Da, trăim într-o lume din ce în ce mai nervoasă. Asta se vede și din cartea mea atunci când pun față în față ziua de ieri cu ziua de azi. În 35 de ani, din 1985 și până astăzi, n-au încetat să se multiplice factorii perturbatori. Terorismul, deplasări masive de populație, dereglări spectaculoase ale climei, câte și mai câte. Iată acum și pandemia care contribuie la rândul ei la accentuarea stării de nesiguranță. Trăim într-o lume care se zgâlțâie din temelii și ne zgâlțâie pe fiecare dintre noi. Să sperăm că vom avea parte și de zile mai liniștite. Cum spuneam însă, viitorul este imprevizibil, atât în bine cât și în rău.
INTERVIURILE HotNews.ro