Dan Gherghelas, seful APIA: ”Da! Bataie de joc la adresa tarii!”
In timp ce specialistii nostri in cash flow au succese nenumarate pe pietele europene, la buzunar si la violul cu omor, in tara au mai ramas citiva fraieri ce nu se descurca cu soft-urile si mofturile autohtone. Agentia de Plati si Interventie in Agricultura este un moft care si-a prins urechile in soft. Cica Guvernul si-a asumat ca intr-un an sa faca ce au facut alte guverne in trei.
Cica SIVECO, firma cistigatoare a licitatiei APIA pentru soft-ul de plati in agricultura, nu a facut fata modificarilor si erorilor din sistemul agricol vraiste. Iar APIA nu a fost in stare de nimic. Asta e tabloul romanesc al datului vinei unii pe altii si al vesnicei nevinovatii, in care UE poate infige o flegma de lehamite.
„Am vrut sa-mi fac de treaba“
Reporter: Smecherii?
Dan Gherghelas: Nu ma pricep la smecherii.
Rep.: Cine se joaca cu ochiul dracului ii stie smecheriile.
<d.g.: Nu e acelasi lucru cu un bancher?</d.g.:
Rep.: N-o sa-mi spuneti mie cum o sa aiuriti banii europeni… alta ar fi intrebarea la care o sa raspundeti… tinar sinteti, ce cautati aici? Esuatul la privat vine la stat.
<d.g.: Sau altfel. Ai niste stagii prin public ca sa ai succes in privat. Depinde. E discutabil. Am citit undeva o statistica. |n SUA, durata medie a unui job e 2,4 ani.</d.g.:
Rep.: Nu inteleg… sinteti un ratat al privatului?
<d.g.: Sau ma pregatesc pentru privat.</d.g.:
Rep.: Ce cautati aici?
<d.g.: Am vrut sa-mi fac de treaba. Am vrut sa dau o mina de ajutor si era firesc intr-un fel sa ma inham. Sint inca destul de tinar si e pacat sa nu se beneficieze de experienta unei agentii cum e SAPARD-ul, acum APDPPR, care are totusi sase ani de experiente in spate si vreo trei de furci caudine pina a fost sa curga.</d.g.:
Rep.: Sa lasam institutiile… dumneavoastra, asa, ca destin personal.
<d.g.: Imi ramasese o parte de expertiza agricola neacoperita. Dincolo eram pe investitii si dezvoltare rurala, aici operez cu tehnica IT, cadastru, fermieri, pamint.</d.g.:
Rep.: La ce va ajuta?
<d.g.: Poate scriu o carte. Sau poate fac niste scenarii publice, de dezvoltare agricola si rurala.</d.g.:
Rep.: Dar nu va bateti joc de tara asta? V-au dat astia ultimatum. Asta e bataie de joc la adresa tarii, nu mai vorbim de cariera personala, tinerete, ratare.
<d.g.: Sa stiti ca, la un moment dat, puteti avea si dreptate cu expresia de bataie de joc la adresa tarii, depinde din ce unghi se privesc lucrurile.</d.g.:
Ei asta zic: „De ce ati zis atit?“
Rep.: Am dreptate si mor cu dreptatea de git. Ati frecat-o la stat.
<d.g.: Eu cred ca putem depasi si acest context.</d.g.:
Rep.: Bun, dar trebuiau aia sa stea cu biciul?
<d.g.: Sint convins ca s-ar fi putut. Eu am venit la 1 octombrie, la cinci zile a venit scrisoarea. Nu a fost o chestie placuta, dar APIA e pe drumul bun. Cred ca scrisoarea asta are si alte cauze.</d.g.:
E o cauza emotionala: „Bai, romanilor de la APIA“… extrag acum din context… „ne-am saturat de termene si angajamente si cind e sa vedem ce s-a facut, vedem ca nici jumatate nu s-a facut. Nu ne intereseaza nimic. Voi trebuie sa fiti unde v-ati angajat“. Totul are la baza, sa o luam obiectiv, IACS-ul, o constructie ingrozitor de laborioasa.
Toate statele membre in patru ani si l-au pus pe picioare. Noi, intr-un an. Pe ce ne-am bazat? Ofertantul cistigator s-a bazat pe ceva. Dar la noi nu se leaga. Numai fermierii sint…
Rep.: Tarani, da-i in ma-sa, ii domniti acum…
<d.g.: Noi sintem primii in Europa la numarul de tarani. A fost un entuziasm prost gindit. Daca la noi functioneaza, va fi un an si trei luni. Bun, e un record, dar de ce s-a zis un an si nu unul si trei luni? Asta ma macina pe mine. Ei, asta zic: de ce ati zis atit? Acceptau si doi ani. Mai ales ca platile sint in iunie la anul.</d.g.:
Rep.: Ati facut si poze la toata tara?
<d.g.: Da, si am pozat si la vecini, la unguri si ucraineni, si era sa le si facem plati daca nu ne prindeam la timp.</d.g.:
INTERVIURILE HotNews.ro