De ce nu va reusi Romania sa atraga mai mult de 50% din fondurile europene

Ceea ce nu inteleg circa 95% dintre cei care se intreaba cum este posibil ca Romania sa nu „ia banii de la UE” este ca nici daca ar vrea cu adevarat, cei implicati in acest proces, nu ar putea asigura absorbtia in procent mai mare de 50%. Cauzele sunt multe, europene, romanesti si nu numai, scrie Ciprian Nicolae pe blogul sau.

Fondurile europene nu sunt „moca”

Primul lucru cu adevarat util pe care l-am invatat despre fondurile europene post-aderare in anul 2006, a fost ca ele nu sunt pentru saraci. Aceste fonduri sunt pentru bogati!

De ce? Pai, principiul de baza al fondurilor post-aderare este „rambursarea”. Mai pe intelesul tuturor, daca ai un proiect, autoritatile responsabile iti deconteaza ceea ce cheltuiesti. Adica trebuie sa cheltuiesti mai intai ceea ce ai, autoritatile sa iti verifice documentele si abia apoi sa iti dea banii conform contractului.

Sa zicem ca e vorba de un proiect de 100.000 Euro ce presupune achizitionarea de echipamente. Conform regulilor, valoarea de 100.000 Euro reprezinta valoarea cheltuielilor eligibile. Pe langa acestea organizatia in cauza trebuie sa sustina si cheltuielile neeligibile. Numai TVA-ul este 24.000 Euro (cheltuiala neeligibila), care trebuie avansati si care nu vor fi decontati de autoritati decat daca e vorba de autoritati publice sau de ONG-uri si numai dupa niste reguli stricte. Iar banii reprezentand TVA vin de la stat peste luni si luni, uneori chiar dupa ani de zile de la efectuarea lor.

La un ONG unde am implementat un proiect, TVA-ul a venit dupa vreo 4 luni de la finalizarea proiectului, adica la vreo 16 luni dupa primele cheltuieli cu TVA 🙂

Si cine are bani de proiect?

Pentru un ONG 100.000 Euro sunt greu de strans intr-un an, pentru o firma pot fi luati cu credit. Dar numai daca firma are ce ipoteca, deoarece banca nu se risca sa dea credite pe ochi frumosi. Mai mult, ia dobanzi si comisioane, care, ghiciti, nu se deconteaza din fondurile UE.

Revenind la afirmatia de mai sus: fondurile nu sunt „mocca”. Fondurile costa fie dobanzi si comisioane la credite, costa TVA pe care nu-l mai poti recupera. Si mai costa si timpul pe care il „pierzi” stand la cozi pentru diverse documente, timpul pe care concurenta il foloseste pentru a face ceva in timp ce tu astepti sa vina fondurile etc.

OK, dar statul da prefinantare! Adica incearca sa o dea. In contractele de finantare scrie ca prefinantarea vine in 45 zile, 60 zile sau ceva semnatator. In realitate, pe un POS DRU vine in 4-6 luni, spre exemplu. Nici nu vreau sa ma gandesc la cei care au proiecte finantate din POR. Spre exemplu, stiu un ONG care are un proiect legat de turism si care nici pana astazi nu au primit prefinantarea. Cica dosarul lor nu e bun. Ca au spart achizitia de servicii de publicitate in ziar. Adicatelea, aveau de dat un comunicat in ziar la inceputul proiectului (luna 1) si un alt comunicat la finele proiectului (luna 24). Oamenii din proiect au achizitionat comunicatul din luna 1. I-a costat 400 lei. Tanti de la minister zice ca au spart achizitia, ca trebuia sa le ia pe amandoua. Ce daca unul e in luna 24 si ca poate atunci ziarul in cauza nu mai exista? Si ce daca atunci comunicatul ar costa doar 5 lei sau poate nu l-ar publica nimeni fara 20.000 lei? Au spart achizitia si gata!

Deci statul da prefinantare… candva. Asteptati-o ca vine!

Romania e saraca

Pai tara asta se duce la UE la fel ca un beneficiar de finantare la ministerul X. Adica, UE deconteaza Romaniei ceea ce a cheltuit corect. Deci Romania trebuie sa puna bani in avans. Si mai apoi sa astepte sa-i primeasca in ceva luni.

Prin 2007 tot poporul se bucura, de la politician la privitor de TV, ca „ne vin vreo 32 de miliarde de la UE”. E ceva. In 7 ani, inseamna vreo 4,5 miliarde pe an. La un PIB de 100-110 miliarde de Euro ca al nostru, ar insemna un 4% anual … de crestere economica? O, nu, bineinteles ca nu. Visam la ea.

Pe site-ul Guvernului Romaniei veti gasi o situatie interesanta privind Fondurile Structurale. Din ea aflam ca, pana la 02.11.2011, au fost semnate 7.086 contracte / decizii de finantare si ca s-au facut plati catre beneficiari de 12.769,51 milioane lei, adica 12,77 miliarde lei, adica aproape 3 miliarde de Euro, la un curs de 4,3 lei/Euro. Nici cat e disponibil intr-un an, am zice…

La aceste sume, sa daugam cei 22.169,98 milioane lei care sunt platite, tot conform site-ului Guvernului Romaniei, din fondurile europene destinate agriculturii, dezvoltarii rurale si pescuitului. Adica vreo 5,15 miliarde de Euro, la un curs de 4,3 lei/Euro.

Adica, Romania a putut plati pana acum in avans vreo 7 miliarde de Euro in aproape 5 ani. Asta pentru ca si UE a dat avans sau a decontat statului roman mai bine de 1 miliard de Euro. Un calcul simplu arata ca Romania are o capacitate de a avansa bani pentru accesarea fondurilor post-aderare de 1,4 miliarde de Euro anual.

Mai avem timp sa utilizam cele 32 de miliarde Euro alocate doar pana in 2015, inclusiv. Adica mai avem 4 ani x 1,4 miliarde de Euro = 5,6 miliarde de Euro.

Presupunand ca toate cheltuielile din proiecte respecta legea si sunt aprobate de autoritatile romane si mai apoi de UE, conform algoritmului de mai sus, am putea „absorbi” 13-14 miliarde Euro. Adica undeva la 40-43% din fondurile disponibile.

Multi s-au cam saturat

Ca Romania e o tara saraca si ca nu are bani sa sustina absorbtia fondurilor europene este clar, dar asta creeaza probleme majore. Daca in anii anteriori Guvernul se lauda ca acorda prefinantare de 30%, astazi s-a ajuns la 10% pe POS DRU si POR, spre exemplu. sunt organizatii care si-au facul calculele tocmai pornind de la acest procent. Iar acum se vad in fata faptului implinit: statul nu mai poate, bancile nu le dau, iar daca le dau le dau pe dobanzi mari si tot asa. Adica ajung la intrebarea: mai are rost sa continuam proiectul?

Si e o intrebare justa. Te intrebi daca are rost sa faci credit, ca nici de ala nu esti sigur. Ar trebui sa ti se deconteze cererile de rambursare in 3 luni, dar dureaza si 9 luni. Si daca la inceput te-ai gandit sa faci credit pentru ca poti suporta o dobanda care ajunge per proiect la un 5-6%, te trezesti ca ai depasit deja 10% din 2 hartii venite de la minister care iti spun ca ai gresit nu stiu ce litera de lege…

Apropo de asta, imi spunea o cunostinta ca de vreo 3 luni lucreaza pe POS CCE, axa 3 (axa de IT). Verifica cereri de rambursare (de decont). La achizitii le-au zis sefii ca, daca gasesc criterii arbitrare, sa aplice o corectie financiara de 5% pentru fiecare criteriu. Cu alte cuvinte, te trezesti ca ministerul iti taie 5-10% sau poate chiar si mai mult la o achizitie ca nu stiu carui „ofiter de proiect” i se pare ca ai stabilit un criteriu arbitrar…

Asa ca, in ultima vreme, am inceput sa auzim de beneficiari care au renuntat la finantare, contracte reziliate, organizatii care nu mai considera fondurile europene o mana cereasca. Si cum ar fi altfel, daca dureaza 1 an sa-ti verifice proiectul si sa semnezi contractul de finantare si inca 1-3 ani sa implementezi proiectul dupa reguli care uneori te aduc la sapa de lemn. Intr-o perioada asa de lunga, concurenta deja a achizitionat, utilizat si scos din folosinta o tehnologie de piata, in timp ce tu, maret utilizator de fonduri europene, esti obligat sa cumperi ce ai scris in proiect, iar nu altceva, ca ar insemna modificarea proiectului… si ajungi sa cumperi uneori tehnologii rasuflate 🙂

Culmea! Pe 1 noiembrie a aparut stirea ca AM POS DRU a publicat „lista beneficiarilor care nu au introdus tabelul cu grupul tinta in sistemul ActionWeb”. Intre cei 669 de beneficiari „in culpa” se afla si Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale, din care face parte si AM POS DRU. Si e in culpa pentru doar 6 proiecte 🙂

Adica AM POS DRU zice „si piciorul meu drept a luat-o razna”… printre altii. Deci e un exemplu de urmat ! Sau „rusine celorlalti 663” ?

Lacomia romanului – suprabugetarea

Autoritatile se lauda adesea ca valoarea proiectelor contractate/selectate/sau mai stiu eu cum depaseste sumele disponibile. Hm… au uitat sa ia in calcul faptul ca romanul e prevazator, ca si-a trecut in buget sume „acoperitoare”. Asa s-a ajuns la situatia in care contractele scoase la achizitie de beneficiarii de fonduri sunt castigate si la mai putin de 50% din valoarea estimata initial.

E bine sa ai bani, se zice. Nu stii niciodata la ce iti pot folosit. Mai rau e cand autoritatile iti solicita sa demonstrezi ca ai partea ta de cofinantare sau chiar te pun sa vii cu scrisori de garantie bancara. Ajungi sa platesti si pentru ce nu iti trebuie, deci pierzi.

Dar, las-o ma ca merge-asa! Ca doar suntem romani. Vedem noi la final de proiect cum o dregem. Ce daca in 2014 si 2015 banii ramasi de la mine nu vor mai putea fi alocati pe niciun alt proiect? Sa-mi traiasca mie proiectul! Problema vecinului cu proiectul lui.

Concluzie

Nici nu stiu cum as putea concluziona altfel decat facand trimitere la un comunicat de presa, aflat inca pe prima pagina a site-ului noului Minister al Afacerilor Europene. Titlul e sugestiv „Ministerul Afacerilor Europene si-a îndeplinit angajamentul de a transmite Comisiei Europene informatiile necesare pentru reluarea rambursarilor de plati pentru proiectele finantate din instrumentele structurale”.

Cititi-l. E mai usor de parcurs decat articolul meu. Si are si „elemente de context”.

Cu toate astea nu ma ajuta sa intrevad vreo solutie pentru ca Romania sa aiba o rata de absorbtie de peste 50%. Vorba lui Baroso, „Comisia ramane foarte preocupata in privinta nivelului foarte scazut al absorbtiei financiare a Fondurilor Structurale si de Coeziune in Romania, ce a atins doar 3%, o imbunatatire minora fata de precedentul 2% notat in scrisoarea mea anterioara”.

Sa ne scrie mai des, poate trecem macar de 5%.

Citeste si comenteaza pe blogul lui Ciprian Nicolae.