Democrația românească, propaganda dirijată și brokerii dezinformării

Agresiunile informaționale nu se deosebesc foarte mult de-a lungul istoriei din perspectiva obiectivului și a tacticilor regizorale folosite. Probabil, primele exemple de poluare informațională și dezinformare datează de la începutul civilizației umane, când un membru al tribului se întorcea de la pescuit cu o poveste grozavă, însă fără hrană pentru semenii săi. Acest fenomen este adeseori asociat cu manipularea conținutului informațional apelând la minciună, ficțiune, lașitate, subversiune de către transmițător prin specularea necunoașterii și naivității audienței. Lipsa de obiectivitate informațională prin care este caracterizat acest proces de comunicare, induce confuzie în spațiul receptorului cu scopul de a crea predispoziții dintre cele mai diverse. Comportamentul consumatorului de informație este astfel influențat pentru a-i oferi o cale mai „facilă” și mai scurtă în definirea unui punct de vedere, a unei preferințe sau a unei decizii.

Un utilizator obișnuit nu trebuie să posede studii doctorale sau o gândire critică evoluată pentru a cumpăra un produs uzual cum ar fi un aliment de bază sau un consumabil zilnic. Din contră, companiile mai puțin responsabile sunt extrem de fericite să întâlnească un consumator needucat, care nu ridică probleme și solicită mii de explicații înainte de a scoate banul din buzunar. Aceeași logică se aplică și în spațiul marketingului politic. Înțelegem astfel că liberul arbitru este puternic afectat de capacitatea de a discerne a celui care asimilează și interferează cu spațiul informațional, de către entități care au acces la mijloace și cunoaștere avansată, traduse prin studii și măsurători antropologice, sociologice, matematice, de comunicare, neuroștiințe, etc.

În realitate, liberul arbitru are o întindere finită de puterea pătrunderii și educația celui/celei care îl exercită. Mai concret, nu putem alege lucruri pe care nu putem știi că ni le permitem. Astfel, pot fi încadrate și evaluate profiluri de utilizatori/consumatori expuși la procese de intoxicare informațională, în timp ce nivelul de educație poate fi asociat capacității de raționare inferioară sau superioară.

Mijloace și tehnici informaționale moderne

Rețelele de media socială reprezintă o provocare științifică și culturală, un câmp de studiu al comportamentului uman. Diversele entități comerciale și necomerciale au posibilitatea de a-și monitoriza produsele, serviciile, mărcile și consumatorii. Mediul online reprezintă oglindirea proceselor sociale inițiate de-a lungul timpului și a evoluat sub forma unui spațiu deschis care oferă cvasi-intimitate utilizatorilor săi, iar comportamentul social din mediul online se caracterizează prin interacțiuni care nu au la bază ierarhii stricte. Gradul de procesare și interpretare a datelor crește exponențial iar infrastructura digitală capătă o mobilitate extinsă, distanțele fizice se comprimă, iar operarea unor funcții poate fi gestionată din orice colț al lumii. Reglementarea insuficientă a spațiului digital ridică probleme de etică și întrebări despre cum este distribuit raportul de putere între participanții din sistem, un loc în care redundanța și diversitatea informațională se întâlnesc cu apetitul pentru competitivitate.

Potrivit unui studiu realizat de RAND Corporation, propaganda modernă, în special cea de proveniență rusă, comportă patru caracteristici cheie:

1. se bazează pe volum informațional mare și difuzare multi-canal;

2. este rapidă, continuă și repetitivă;

3. este lipsită de angajament față de realitatea obiectivă;

4. este inconsistentă și inconsecventă informațional.

Cercetările experimentale arată că, pentru a obține succes în difuzarea propagandei, varietatea surselor contează. Astfel, sursele multiple sunt mai persuasive decât una singură, mai ales dacă aceste surse conțin argumente diferite care indică aceeași concluzie. Primirea aceluiași mesaj sau a unui mesaj similar din mai multe surse este mai persuasivă. Oamenii presupun că informațiile din surse multiple se vor baza pe perspective diferite și, prin urmare, merită să fie luate în considerare mai mult.

În România a fost dezvoltată o rețea vastă de pagini online care au ca obiectiv promovarea știrilor false. Această încrengătură informațională este conectată și la media socială (liste disponibile aici și aici). Pentru a asigura varietatea surselor cu același conținut, sunt create o serie de pagini clonate, parțial sau total, care se adresează publicului neavizat sau needucat, unele dintre acestea neavând adresă de contact, nu respectă noua legislație în vigoare cu privire la protecția datelor cu caracter personal sau nu prezintă sursa unor articole. Un astfel de exemplu îl reprezintă un site obscur, care în versiunea Facebook are 8.520 de urmăritori permanenți. Caracterul său anonim și neprofesionist ridică semne de întrebare cu privire la intențiile de informare obiectivă, considerând totodată faptul că beneficiază de o oarecare putere de viralizare, vizând anumite categorii de grup țintă.

Subiectele fabricate în cadrul acestei rețele de fake-news creează o realitate paralelă axată pe demonizarea președintelui României și decredibilizarea opoziției parlamentare, ce contrastează puternic cu statisticile de căutare și nevoile de informare ale românilor raportate la actuala guvernare. Interogarea Google Trends oferă o imagine obiectivă și precisă a asocierilor de căutare pentru cuvântul cheie „dragnea” de către internauții români.

Astfel, regăsim în ultimele 12 luni, următoarele asocieri de interes în căutarea subiectelor despre Liviu Dragnea:

Imaginea lui Liviu Dragnea este reflectată preponderent de problemele personale de corupție cu care se confruntă. Interesantă este asocierea într-o proporție de 140% a numelui „Dragnea” cu Aktual24, un site încadrat la categoria canalelor de știri false în ambele liste de mai sus. Această alegere indică și sursa de informare media pentru care optează un număr relativ mare de utilizatori români.

În cazul lui Klaus Iohannis, principalele asocieri de căutări prin motorul Google sunt legate de numele Codruței Kovesi și într-o mai mică măsură de Liviu Dragnea, ceea ce denotă un interes crescut al românilor cu privire la efortul de menținere a integrității justiției și decizia de revocare a șefei DNA – vârfurile de căutare fiind 11 feb. – 03 martie și 08-14 iulie 2018).

Din următorul grafic observăm că odată ce a scăzut interesul pentru protest și practic s-a diminuat presiunea străzii la adresa guvernării, s-au creat premisele pentru modificări legislative ce „relaxează” lupta anticorupție și ulterior conduc la demiterea Codruței Kovesi.

Fenomenul știrilor false se bazează pe mesaje similare transmise din partea mai multor grupuri care ajung la un receptor având o probabilitate mai mare de a fi percepute ca fiind credibile. Același lucru se aplică atunci când sursa este percepută ca fiind similară cu destinatarul; spre exemplu, dacă un canal de propagandă este (sau se pretinde a fi) parte dintr-un grup cu care se identifică destinatarul/receptorul, mesajul este mai probabil să fie convingător – exemplul comunităților virtuale. În consecință, percepția colectivă influențează percepția individuală și prin urmare credibilitatea devine una socială. Când volumul de informații este scăzut, receptorii tind să se axeze pe judecata experților, iar când volumul de informații este ridicat, destinatarii tind să favorizeze informațiile provenite de la alți utilizatori.

Similarități ale dezinformării media din România cu propaganda rusă

Propaganda contemporană rusă este continuă și foarte receptivă la evenimente. Din cauza lipsei de angajament față de realitatea obiectivă, propagandiștii nu trebuie să aștepte să verifice faptele sau exigențele etice; ei difuzează doar o interpretare a evenimentelor emergente care pare să le favorizeze cel mai bine temele și obiectivele. Acest lucru le permite să fie remarcabil de receptivi și agitanți, prin transmiterea primei „știri” a evenimentelor, cu accent pe neîncredere sau lucruri care nu s-au întâmplat de fapt. De asemenea, repetă și reciclează dezinformarea. Același tipar este utilizat de către anumite canale online și media TV în România.

Expunerea repetată a unei afirmații s-a dovedit a crește acceptarea acesteia ca fiind adevărată. Efectul iluzoriu al „adevărului” este similar unei situații prin care oamenii apreciază afirmațiile ca fiind mai adevărate, mai valoroase și mai credibile când le-au întâlnit mai devreme, decât atunci când se confruntă cu afirmații noi. Atunci când oamenii sunt mai puțin interesați de un subiect, aceștia sunt mai predispuși să accepte familiaritatea cauzată de repetare ca indicator, ceea ce ar demonstra faptul că informațiile, repetate până la punctul de familiaritate, sunt corecte. Este mai facil pentru anumite posturi de televiziune românești să recurgă în mod repetitiv la insinuări și speculații decât să prezinte realitatea obiectivă. Recent, media de propagandă preferă construirea unei imagini de profil anti-național pentru președintele României și devierea subversivă a atenției publicului neavizat de la chestiunea de fond, respectiv efortul de a continua lupta anti-corupție.

Propaganda rusă nu se referă la realitatea obiectivă; psihologia demonstrează potențialul persuasiv al canalelor și surselor cu volum informațional mare, alături de rapiditate și repetare, iar aceste aspecte ale propagandei rusești au un sens intuitiv. Ar fi de așteptat ca succesul să fie susținut dacă arhitecții săi găsesc modalități de a crește frecvența și receptivitatea mesajelor prin investiții în volum și canale suplimentare. Această nouă caracteristică transcende intuiția și credința convențională că „Adevărul întotdeauna câștigă”.

Propaganda contemporană rusă face puțin sau deloc referire la adevăr. Aceasta nu înseamnă că totul este fals, dimpotrivă, adesea conține o parte semnificativă a adevărului. Uneori, totuși, evenimentele raportate sunt fabricate în întregime.

Astăzi, tiparul narativ propagandist se concentrează pe exacerbarea fisurilor existente în Occident, folosind discursul naționalist, sentimentele anti-americane sau anti-UE pentru a-și îndeplini propriile scopuri. În acest sens, manipularea grafică a hash tag-ului #rezist către o asemănare izbitoare cu svastica nazistă, are rolul de a induce consumatorilor neinformați un sentiment naționalist și respingere față de atitudinea străzii. Această tehnică, combinată cu pomeni electorale, speculează mârșav nevoia de bunăstare a comunităților de periferie. Mă întreb, unde sunt strategiile opoziției și mecanismele de răspuns ale acesteia pentru diversele straturi societale? Istoria electorală recentă ne-a demonstrat că nu intelectualii au schimbat România, ci mai degrabă, o mare parte dintre aceștia au fost complici inconștienți, prin neparticipare, la plasarea injustă a unui mecanism politic ineficient și corupt.

O mare parte a oamenilor nu sunt educați în mod special pentru a disocia informații și știri adevărate de informații false. De obicei, consumatorii de informație obișnuiți nu prezintă o disponibilitate în a verifica veridicitatea unei surse sau a unui subiect, ei tind mai degrabă să fie comozi și să instrumenteze tipare similare de accesare a acesteia.

Anumite posturi de televiziune românești introduc un factor emoțional puternic, iar persoanele ale căror grupuri de prieteni sunt afectate de un eveniment au mult mai multe șanse să accepte teorii ale conspirației despre acel eveniment. Poveștile sau sursele care generează excitare emoțională în receptori prin dezgust, frică, fericire, sunt mult mai probabil a fi transmise cu efect, indiferent dacă sunt adevărate sau nu. Un alt tipar de propagare, demonstrează că mesajele furioase sunt mult mai persuasive pentru publicul furios. Vă recomand să căutați în Google Images pentru exemplificare următoarele două cuvinte cheie asociate: „burtiere tv”.

Efecte ale propagandei și dezinformării media în Europa

Institutul slovac GLOBSEC a realizat un sondaj de opinie, desfășurat în șapte țări din Europa Centrală și de Est. Potrivit raportului de cercetare al GLOBSEC „Aproape 10% dintre persoanele din Europa Centrală și de Est au încredere în canale de dezinformare online, în calitate de surse relevante de știri pe problematica afacerilor internaționale”, spun autorii. Cel mai mare procent a fost înregistrat în România (37%), urmat de Slovacia (12%), Polonia și Republica Cehă (ambele 9%).

Eurobarometrul „Fake News and Disinformation Online” publicat de Comisia Europeană în 12 martie 2018 pare să confirme rezultatul cercetărilor GLOBSEC, realizate cu aproximativ un an în urmă. Raportul indică faptul că 37% dintre respondenți se confruntă cu știri false în fiecare zi sau aproape zilnic și 71% se simt încrezători în identificarea acestora. Cetățenii chestionați cataloghează canalele media tradiționale drept cele mai de încredere: radio (70%), TV (66%) și ziare/reviste tipărite (63%). Publicațiile online și portalurile de știri se bucură de o credibilitate mai scăzută (47%), în schimb tinerii (cu vârste între 15 și 24 de ani) tind să aibă predilecție pentru ziarele și revistele online pe care le accesează (60%). Observăm așadar, o capacitate mult mai mare de adaptare a generațiilor tinere la noul peisaj media, însă nivelul de încredere este relativ similar cu cel al respondenților mai în vârstă. Persoanele cu un nivel mai înalt de educație au încredere în surse de informare cât mai variate, însă pentru categoria știrilor din mediul rețelelor sociale înregistrează încrederea cea mai scăzută. Respondenții cu un nivel ridicat de educație tind să utilizeze mai mult ziare și reviste online, agenții și agregatori de știri. Încrederea în informații este mai mare în rândul celor care citesc ziare tipărite și reviste de știri. Dintre cetățenii UE care utilizează rețele sociale și aplicații de mesagerie online, respondenții din România (59%) înregistrează scorul și cea mai mare probabilitate de a avea încredere în știrile și informațiile pe care le accesează prin intermediul acestor platforme. Cel puțin jumătate dintre respondenți din toate cele 28 de state membre ale UE se confruntă cu știri false cel puțin o dată pe săptămână, pe când cei cu un nivel superior de educație spun că intră în contact cu știrile false mai des. Doar șapte din zece respondenți (71%) se simt încrezători în identificarea știrilor false.

La nivel european 85% dintre respondenți percep știrile false drept o problemă în țara lor și 83% o percep ca o problemă pentru democrație în general.

Un efect periculos și subminant, datorat lipsei de comunicare, a oferit greutate în Europa partidelor de extremă dreapta, care s-au bazat în discursul lor pe nemulțumirea colectivă și retorica xenofobiei, exacerbarea sentimentului de identitate națională. De fapt, aceste grupuri politice promovează un mesaj radical și, pedepsind imigranții ca o soluție, induc ideea că vor rezolva toate problemele economice și politice ale statului. Acest nou construct politic aduce Europa mai aproape de vulnerabilitatea ecosistemului informațional, caracterizată prin modele narative induse, care antagonizează grupurile sociale și expune societatea europeană la tacticile nemiloase ale unor actori externi ce urmăresc influență politică și economică.

Această luptă pentru câștigarea minților și inimilor cetățenilor creează comportamente care se reflectă în decizii colective. Atribuirea conotațiilor negative unor instituții distruge încrederea în fundamentele democrației, care devin impregnate publicului țintă și interferează în procesul de judecată. În consecință, publicul novice, care îmbrățișează măsuri ipotetic radicale sau pomeni electorale, denotă o predispoziție în a fi captivat de „viziunile” acestor grupări politice. Europa se află în prezent într-un astfel de proces, fiind expusă agresivității informaționale prin mijloace clandestine specifice epocii postmoderne.

Consecințe ale fenomenului dezinformării în România:

• menținerea unui nivel ridicat de corupție și șantajarea politicienilor;
• discreditarea elitelor autentice;
• punerea la îndoială a funcționalității democratice și conectarea la o realitate alternativă;
• titlurile media sunt mai importante decât realitatea; de exemplu: dezinformarea subliminală prin burtiere TV, bloguri avalanșă, canale/fabrici de știri anonime;
• cultivarea unei atmosfere colective caracterizate prin demoralizare, ambiguitate și apatie; teren perfect pentru manipulare;
• operarea necorespunzătoare cu mituri, clișee, insinuări, legende urbane, simboluri și convingeri care destabilizează stima de sine socială (o abordare lașă);
• specularea frustrărilor din mentalul colectiv, violență simbolică, anticiparea atitudinilor colective;
• discreditarea / subminarea eforturilor instituționale de combatere a corupției.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe Contributors.ro