Despre recesiune, salarii si CAS

Inainte de fiecare tura de alegeri, decidentii politici se hotarasc brusc sa arunce pianul pe scari, in stil Stan si Bran. Din nefericire, o buna parte din ei dispar din peisaj dupa alegerile inainte de care iau vajnica hotarare. Suntem astfel private pe nedrept de a vedea episodul in care trebuie sa vina cu pianul facut bucati inapoi in cadru – moment care este de obicei si cel mai amuzant. Evident, amuzamentul este pe banii nostri – si sunt multe miliarde de lei in joc. Ingredientele sunt de fiecare data aceleasi, indiferent de guvernare: mita electorala (“Mai da-le, Nicule, 100 de lei”), principii de economie copiate dupa emisiunea Abracadabra, o tusa groasa de populism plus ceva echilibristica bugetara care e si ea cu hocus-pocus.

Sa le luam pe rand. Mita electorala se produce cand, dupa o bucata de strans cu menghina de catre mesterii macroeconomisti ai FMI-ului greii partidului se trezesc din somnul lor parlamentar si mai stau de vorba cu oamenii. Constata brusc ca o punga colorata doldora de ulei, zahar si orez nu mai e suficienta,la pachet cu un calendar crestinesc de la partid; votantii vorbesc toti de taierea de salarii. Atunci, domnii nervosi si panicati, dupa un mandate de trudit la spagi si da-o incolo de economie ca mai vedem, se trezesc: dom’ne, asa nu se mai poate, mai slabiti-ne cu disciplina macroeconomica, ca murim de tot! Contabilii cu manecute si ochi facuti mici, ca de chineji spun: domnilor ministri, nu avem de unde sa facem rost – de unde sa mai taiem? Raspunsul este de obicei o palma peste ceafa: nu ma intereseaza, gasiti solutii. Sau dupa cum ne spune presedintele, zilele trecute, in Parlament: “Veţi avea suportul meu, dacă talentul dumneavoastră şi al Guvernului va fi pe măsura momentului şi nevoii de a restabili veniturile bugetarilor. Astfel, la sfârşitul mandatului dumneavoastră salariile să fie aşa cum le-aţi găsit.” Adica, eu inteleg din aceasta intorsatura de fraza ca Guvernul nu va beneficia de suportul presedintelui daca nu va “reintregi” salariile, ma intreb ce-o fi inteles Guvernul? Situatia era cu totul diferita pe 24 Octombrie anul trecut – adica in urma cu doar patru luni si ceva – presedintele vorbea la conferinta de presa, dupa consultarea cu Isarescu, despre “necesitatea revizuriii ţintei de deficit, astfel încât acesta să fie cu mult mai mic de 3%. Şeful statului a făcut un apel la membrii Guvernului pentru a găsi soluţii în acest sens.”. Curat murdar – sa gaseasca solutie guvernul pentru deficit mic acum (care e deja inscris in buget), iar tot guvernul sa gaseasca solutie pentru reintregirea salariilor. Faptul ca peste cateva luni vin alegerile si mai vedem dupa aceea ce om mai face cu inflatia, se descurca Isarescu, e baiat buna, ca totdeauna – ce sa mai spun? Iaca declaratia suprinzator de precisa a domnului Vasilescu, purtator de cuvant BNR, in august 2011- care prevedea tarasenia: “E un pericol! Intotdeauna in anii electorali, noi am scapat haturile si nu numai noi, cam toate tarile scapa haturile in anii electorali.” A scapa haturile e expresia unui economist elegant, rafinat si subtil – de fapt riscam sa o luam pe aratura.

De ce spun de principii economice copiate de la emisiunea Abracadabra? Dau doar trei exemple. Primul este cu aceasta faimoasa “reintregire a salariilor”. O simpla aritmetica ce scapa majoritatii fatucilor care turuie despre economie la televizor fara sa priceapa este ca daca ti-a taiat salariul cu 25% si iti da 25% acum, nu e acelasi lucru – trebuie sa it idea 33% in plus fata de cat ai acum, dupa valoarea taiata. Exemplu stilizat, in realitatea intervin mai multi factori – ai salariu 1000 RON, ti-a taiat 25%, ai ramas cu 750 de lei. Ca sa ajungi inapoi la 1000 de lei , trebuie sa ti se urce salariul cu 33.3%, echivalentul a aprope 250 de lei cat ti s-a luat (calcul exact 249.75). Niciun bugetar nu se va intoarce in acest an la acele valori, fara sa spargem bugetul mult mai mult decat ne permite situatia, in conditiile in care o Grecie in genunchi tocmai este pe buza prapastiei, chiar in aceste zile. Ca sa nu mai spun ca sporuri, tichete de masa, tichete de vacanta, toate clasificarile si primele din Finante, sporurile de xerox pentru secretare si de radiatii cosmice pentru piloti (da, a existat si asa ceva) – nu se mai intorc. Niciodata. Pretul a fost aplatizarea grilelor plus taierea cate unui picior de la fiecare salariat – adica 25%, in conditiile in care adevarul gol-golut este ca avem prea multi bugetari per ansamblu si unii ar fi trebuit taiati de tot, 100% din sistem (taietori de frunze la caini, stampilatori, etc.) in timp ce o alta parte redistribuiti si pastrati, cu salarii intregi. Dar, spre “norocul” nostru, nu a mai ramas nimeni in statul roman capabil de o analiza structurala, pe organigrama. Si nici nu se mai preocupa nimeni de ce platim in 2012 7.78% din PIB pentru salariile bugetarilor, in conditiile in care in 2004 plateam 4.9% din PIB, iar statul pare a functiona la fel de prost.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro