DEZBATERE PUBLICĂ Clădirea ridicată de ASE în Piața Romană – o intervenție reușită sau bătaie de joc la adresa patrimoniului?

Academia de Studii Economice aproape a finalizat lucrările la blocul de 7 etaje, construit în Piața Romană, lângă sediul vechi, în spatele casei Nanu-Muscel. Soluția aleasă a stârnit însă nenumărate controverse pe rețelele de socializare: unii spun că imobilul cu pereți de sticlă „călărește” monumentul istoric și mutilează Piața Romană, alții spun că e frumos și că zona arată mai bine decât înainte, când casa Nanu-Muscel era lăsată în paragină.

HotNews.ro a vorbit cu arhitecți, urbaniști, dar și cu conducerea ASE-ului pentru a nuanța discuția și a da fiecărei părți posibilitatea să argumenteze.

Raluca Munteanu, arhitect și coordonator de proiecte al fundatiei Pro Patrimonio, spune că noua clădire este urâtă și nepotrivită în peisaj.

• „Piața Romană are o formă circulară și clădirile sunt puse să definească respectivul spațiu urban. Forma noii clădiri, acel perete creat, definesc o linie arbitrară, nu leagă nimic cu nimic, neagă spațiul pieței, nu se integrează în el, nu formează un front continuu și coerent și strivește clădirea veche.
• Știu că a fost o perioadă și o tendință în arhitectură, în care exprimai foarte puternic partea nouă față de cea veche, pentru contrast, era acea integrare prin contrast, dar în cazul de față este atât de stridentă și de brutală încât strivește și omoară tot spațiul pieței.
• Clădirea nouă nu are nicio calitate ca proporție, limbaj arhitectural, este un perete de sticlă colorat, nici măcar nu este griul acela neutru, care stă pe o direcție absolut arbitrară peste o casă veche”, este de părere Raluca Munteanu.

Ea spune că acesta este un exemplu de manual cum o clădire respectă niște indicatori urbanistici, dar rezultatul este nefericit.

„Aprobările nu se dau pentru estetică și calitatea proiectului, ci pentru legalitate, iar legalitatea nu oferă automat și calitate. Legal este să ai X etaje, un anume procent de ocupare a terenului și un număr de locuri de parcare. Dar din punct de vedere al aspectului arhitectural, nu, asta nu poate fi definit într-o lege, ține de cultura urbană a celui care decide, a arhitectului șef, a comisiei de la Cultură”, spune Raluca Munteanu.

Era nevoie să construim acolo? Raluca Munteanu spune că în situațiile în care nu există consens, mai bine așteptăm.

• „Clădirea veche a ASE-ului se termina cu un calcan către casa Nanu-Muscel. Și pentru coerența spațiului nu ar fi fost rău să găsești o variantă în care, integrând clădirea veche, să poți să continui acel calcan și să definești mai bine fronturile pieței, dar pe de altă parte putea să rămână și așa, fără să construiești peste ea, fără să afectezi spiritul pieței.
• Am întâlnit chestia asta în țările nordice, ei, atunci când lucrurile sunt controversate și există prea multe păreri contradictorii și nu se pot armoniza, lasă lucrurile așa cum sunt până când vor fi mai deștepți sau vor înțelege lucrurile mai bine. În cazul de față nu este nicio armonie.
• Cineva mai cu putere a bătut cu pumnul în masă și a zis „Eu vreau așa, nu contează ce zic alții”. Și cu ocazia asta a stricat un spațiu urban coerent. Cu greu mai poate fi corectat, este o altă bubă, ca multe alte bube din oraș, cu care ne vom obișnui să trăim”, a mai declarat Raluca Munteanu.

„Se putea mult mai bine ”

Și Bogdan Suditu, președintele Comisiei de Urbanism de la Primăria Capitalei, spune că intervenția este una nefericită.

• „Deja nu mai putem să vorbim despre legal/ilegal pentru că are autorizațiile corespunzătoare, lucrările au început de multă vreme. Nu a trecut prin comisia noastră, deci mie îmi este ușor să vorbesc despre asta. Cetățeanul din mine spune „nu îmi place”.
• În egală măsură cetățeanul care are și responsabilități civice spune, da, poate că ar trebui să avem o politică arhitecturală, să înțelegem cum putem să integrăm clădirile noi între clădirile de patrimoniu, în așa fel încât rezultatul să fie unul bun.
• Câteodată trebuie să găsim justa măsură între funcționalitate, estetică și conservarea și protejarea patrimoniului și mai ales punerea în valoare a patrimoniului care mai există în zonele centrale. S-ar putea ca exemplul acesta, noua clădire din Piața Romană, ar trebui să fie începutul acestei discuții.
• Nu am văzut documentațiile de urbanism în așa fel încât să mă exprim asupra indicatorilor urbanistici, nu au fost în mandatul nostru aprobările, sunt din administrația precedentă. Perspectiva cetățeanului care are totuși legătură cu peisajul urban și urbanismul, se putea mult mai bine”, spune Suditu.

Președintele Comisiei de Urbanism spune că după părerea sa deranjantă este culoarea peretelui de sticlă.

„Acest caz arată și cât de important este să avem un regulament cromatic al orașului. Din perspectiva mea, culoarea a ieșit foarte rău, fiindcă eu am mai văzut oglindiri care pun în valoare monumentul, dar de data aceasta este pur și simplu este o sticlă opacă, colorată nefericit, care strică tot”, spune Suditu.

„Sufocă monumentul istoric”

Și arhitectul Mihai Munteanu este de părere că intervenția este una nefericită.

• „Mie unul mi se pare o soluție inabilă, ca să fiu elegant, de a rezolva necesitatea de extindere a Academiei. E adevărat că este o situație complicată din punct de vedere arhitectural. Nu este ușor de găsit o soluție bună. Casa Nanu-Muscel a fost declarată monument după ce ASE-ul a făcut demersuri de a construi acolo.
• Faptul că a fost declarată monument ridică niște probleme din punct de vedere arhitectural. Este un teren complicat. E adevărat și faptul că lipsa unui front continuu se simte. Dar soluția găsită mie mi se pare una complet nefericită pentru că, pe lângă faptul că îmi pune mie probleme ca arhitect să explic beneficiarilor de ce în zonă protejată unii au voie cu pereți cortină și alții nu au voie cu pereți cortină, având în vedere că în regulamentul de zonă protejată se interzic, e un obiect de arhitectură care nu preia nimic din registrele verticale ale clădirililor adiacente, nu preia nimic din materiale.
• Este un element care taie în două întregul front, mi se pare un obiect străin de tot ce se întâmplă acolo și care nu are fenomenal de mult respect pentru restul clădirilor. Acum nu știu dacă asta este din cauza proiectului sau a execuției. Fiindcă în randările care se mai găsesc pe internet, acolo clădirea preia înălțimea cornișei clădirii ASE-ului, peretele cortină este împărțit pe orizontală, nu pe verticală, clădirea pare mai zveltă, are altă culoare”, spune Mihai Munteanu.

Acesta este de părere că imobilul nou sufocă clădirea monument, în loc să o pună în valoare și s-au folosit materiale – sticlă și alucobond – care nu își au locul în zonele protejate.

• „Eu nu am avut acces la autorizații, și acesta este unul dintre lucrurile pe care mi le reproșează Academia, eu am citit regulamentul zonei protejate, care trebuia respectat în cadrul proiectului, și acolo sunt trei puncte scrise foarte clar.
• 1. Pentru orice intervenție în Piața Romană se va organiza concurs de urbanism. Lucru care eu nu știu să fi fost făcut.
• 2. Propunerile trebuie să includă prelungirea frontului ASE-ului, iar această clădire nu face asta.
• 3. Este interzisă folosirea pereților cortină.
• Sunt trei puncte din regulament pe care eu nu știu cum Comisia Zonală a Monumentelor Istorice le-a acceptat în proiect. Sunt convins că le-a acceptat, cred că imobilul are avizul de la ministerul Culturii, autorizația emisă, dar se încadrează la categoria nu știu cum este posibil”, a mai explicat Mihai Munteanu.

Acesta a intrat și în conflict cu Academia de Studii Economice după ce și-a exprimat părerea despre clădire pe un forum de arhitectură.

„Eu am avut o postare pe un grup de arhitecți, care este publlic, am menționat în postare că nu mi se pare un proiect foarte bun și ridicam aceste trei probleme pe care le-am spus. Se pare că a citit cineva de la ASE postarea și au fost foarte deranjați de faptul că ea ar putea să încalce dreptul la reputație și la prestigiu și mi-au trimis o notificare în care mă îndeamnă să șterg postarea și să retrag toate acuzațiile denigratoare, cum spun dânșii. Eu nu le consider denigratoare, am enumerat doar câteva lucruri care mie ca arhitect mi se par greu de explicat”, a mai spus arhitectul.

„Îmbină foarte frumos modernul cu vechiul”

Nicolae Istudor, rectorul Academiei de Studii Economice spune că a primit doar felicitări pentru proiect, cu mici excepții, iar clădirea nou este în armonie cu cea veche.

„Am restaurat clădirea veche, este o bijuterie, vă invităm pe 3 aprilie la inaugurare. Cea nouă este modernă, este un proiect făcut de către fostul rector de la Arhitectură, cu o echipă formată din cei mai buni profesori, și toată lumea din zona arhitecturii ne spune că este bine. Adică îmbină foarte frumos modernul cu vechiul, cel puțin așa spun specialiștii, eu nu sunt specialist, dar dacă mă întrebați pe mine, mie îmi place pentru că este a noastră, dacă nu îmi plăcea, nu continuam proiectul”, a explicat Istudor.

Întrebat dacă era nevoie ca ASE-ul să construiască blocul din Piața Romană, Istudor spune că da.

„ASE-ul are nevoie de această clădire. Investiția se ridică undeva la 62 milioane lei. În clădirea veche vom avea Muzeul Academiei de Studii Economice, noi avem un muzeu acum, este o cameră prin Piața Romană nr. 6, la etajul II, dar nu este propice pentru un muzeu, avem multe lucruri de expus, deci parterul și etajul I vor fi muzeu. În clădirea nouă vom muta toate cele nouă școli doctorale, la fiecare etaj va fi o sală de susținere a tezelor de doctorat, tot acolo o să avem decanatul Facultății de drept, birouri pentru centrele de cercetări care nu au sediu la această vreme sau stau două într-un birou”, ne-a mai explicat rectorul.

Întrebat cum le răspunde celor care critică clădirea, rectorul spune că autorizația este emisă legal, fiind două procese în acest sens câștigate de ASE, iar cei care nu sunt de acord cu intervenția urbană sunt foarte puțini.

„Nu sunt prea mulți, așa cum spuneți d-voastră, este un domn arhitect de la Sectorul 6 care tot apare. Spune că noi am obținut o autorizație ilegală, noi am obținut două hotărâri judecătorești definitive care arată că autorizația este emisă legal. Celor care critică, noi le spunem că nouă ne place și nu mutilează piața. Eu nu am văzut mutilare și să știți că la un moment dat, am fost la deschiderea anului școlar la arhitectură, și un domn profesor care are și o anumită funcție mi-a spus că are soția tot arhitect și este foarte pretențioasă și ne-a transmis felicitări pentru această clădire”, a mai spus rectorul.

„Nu suntem nici la Eurovision, nici la concurs de frumusețe”

Am vorbit și cu arhitectul Remus Hârșan, de la biroul de arhitectură Graphic studio, cei care au proiectat clădirea, cum au ajuns la această soluție arhitecturală.

• „Noi am avut acolo patru idei în concept. Prima a fost să protejăm casa veche, să o restaurăm. A doua idee a fost să acoperim calcanul care exista la ASE. Calcanul a apărut după ce ASE-ul a construit clădirea de la numărul 6, în anii `30, gândindu-se că o să cumpere proprietatea vecină, o să o demoleze și o să facă și acolo un corp la calcan, lucru care nu s-a întâmplat fiindcă vecinul nu a vrut să vândă.
• Al treilea principiu a fost legat de textură și materialitate. Ne-am dorit o fațadă foarte neutră, fără ritm, fiindcă imobilul de la numărul 8 era și el monument istoric și se profilează pe această fațadă. Am zis să facem un ecran pe care să se profileze această clădire.
• Al patrulea principiu, tot pornind de la clădirea ASE-ului, am ajuns la concluzia că acea clădire era dezechilibrată pentru că pe colț, către căderea Bastiliei avea un turn și în partea din dreapta se termina brusc, astfel că modulul acela care vine spre stradă, după părerea unora agresiv, după părerea altora dinamic, oricum îndrăzneț, acela are rolul de a echilibra ansamblul.”, a explicat Remus Hârșan.

Acesta spune că autorizarea a durat 2 ani și o lună, 6 luni doar la Comisia Zonală a Monumentelor Istorice, unde s-au făcut mai multe modificări.

Remus Hârșan spune că ceea ce s-a construit respectă proiectul și avizele obținute. Întrebat de ce randările prezentate în 2015 arătau un perete de sticlă albastru, iar acum are culoarea cuprului, arhitectul spune că asta a dorit.

• „Noi am avut ca scop, dat fiind că această fațadă este foarte deschisă pe sud, să punem un efect de parasolar. Noi când am fost la Comisia Zonală nu știam ce fel de parasolar vom pune acolo. Între timp am văzut un proiect care nouă ne-a plăcut foarte mult, al lui David Chipperfield, în care a folosit această sticlă foarte interesantă.
• Am găsit producătorul care a inventat această sticlă compusă din 3 foi de sticlă care închid între ele diverse materiale, fie furnir din lemn, o foaie subțire de onix, și cea am folosit noi și Chipperfield, de la el am preluat ideea, acest parasolar din tablă trasă de cupru, deci cupru crud care rămâne în sticlă și nu se exidează.
• Trece lumina prin ea, dar are această textură. Și am ales această soluție”, a explicat Remus Hârșan.

Întrebat ce le răspunde celor care spun că imobilul proiectat de biroul său de arhitectură mutilează Piața Romană, Remus Hârșan spune că în alte țări oamenii sunt mai deschiși la nou.

„În primul rând nu suntem nici la Eurovision, nici la concurs de frumusețe. Unora poate să le placă sau nu. Mie îmi place, că eu am făcut-o. Sigur, lumea s-a scandalizat din cauza poziției. Dacă această clădire era altundeva, poate nici nu o băgau în seamă. Dar fiind extrem de vizibilă au apărut curente foarte agresive. Aceeași oameni care critică și aruncă cu tot felul de acuze și invective chiar, în momentul în care merg la Paris sau Viena, acolo fac poze și li se pare foarte frumoasă alăturarea dintre vechi și nou”, a explicat Remus Hârșan.

Simularea inițială care ilustra cum va arăta imobilul/ Foto: Graphic Studio

Și cetățenii au păreri împărțite.

”Mie îmi place. Aici era o ruină, este mai bine așa”, a spus un tânăr care trecea prin fața imobilului.

„Așa ceva nu are ce să caute într-o zonă cu clădiri vechi. în alte locuri patrimoniul este protejat, la noi își bat joc”, spune o doamnă mai în vârstă.

Despre casa Nanu-Muscel și cum a ajuns ASE-ul să construiască blocul din Piața Romană

ASE a cumpărat clădirea din Piața Romană nr. 7, în 2012, cu suma de 3,8 milioane de euro, de la firma Proconces Ro, aflată în insolvență la momentul tranzacției. În 2013, Guvernul a aprobat indicatorii tehnico-economici pentru restaurarea și extinderea clădirii, alocand pentru proiect circa 40 milioane lei.

Pentru proiect a existat o autorizație de construire emisă de Primăria Capitalei în 2012 pentru vechiul proprietar, iar casa a fost cumpărată împreună cu proiectul autorizat, susținea fostul rector al ASE, Pavel Năstase, la vremea respectivă. În 2014, ASE-ul a scos la licitație contractul pentru execuția lucrărilor. Pe 26 mai 2015, contractul a fost atribuit firmei PALEX CONSTRUCȚII INSTALAȚII S.R.L. pentru suma de 23,32 milioane de lei fără TVA.

Reprezentanții biroul Graphic Studio, arhitecții care fac proiectul, au explicat în 2015 cum va arata clădirea din spatele casei Nanu-Muscel, lângă ASE.

„Clădirea va fi ca un ecran neutru, realizat din sticlă cu inserții metalice. Acest tip de fațada este folosită des la muzee. Imobilul se va alinia la cornișă și la calcanul clădirii ASE. Nu va fi mai înalt decât acesta și va ieși în consolă peste casa Nanu-Muscel. Prima autorizare pe acest proiect a avut loc în 2007. Această autorizație a expirat, iar în 2012 s-a emis una nouă. La vremea respectivă erau alți proprietari. În 2012 ASE-ul a cumpărat clădirea, iar autorizația fiind valabilă, în baza acesteia a început lucrările în mai 2013. În luna martie a acestui an am cerut prelungirea acesteia, iar legislația prevede emiterea unei autorizații pentru finalizarea lucrărilor. Nu am luat alt aviz de la Ministerul Culturii deoarece există avizele vechi și legea nu cere acest lucru. Nu s-a schimbat cu nimic situația prin faptul că imobilul a devenit monument istoric”, a declarat arhitectul Remus Harsan, șef de proiect, pentru HotNews.ro, la vremea respectivă.

Asociația Pro.Do.Mo și Societatea Academică din România au solicitat anularea autorizației de construire în instanță, dar au pierdut procesul.

Casa din Piața Romană nr. 7, denumită Casa Nanu-Muscel, a aparținut profesorului dr. Ion Nanu-Muscel (1862-1938) și soției sale Ana, născută Staicovici, scrie arhitecta Silvia Colfescu pe blogul sau. „Casa a aparținut Academiei Comerciale, fiind donată în 1940 de văduva Nanu-Muscel pentru a adăposti profesori pensionari ai Școlii și studenți. După care a ajuns în proprietate privată. Inițial cu două corpuri, casă a rămas numai cu corpul principal; cel auxiliar a fost demolat abuziv în 2007. Distinsul cuplu Nanu-Muscel și-a construit casa prin 1890, în gustul vremii, un stil compozit, care înmănunchează elemente ale stilurilor Louis XV și Louis XVI, în manieră arhitectului I. D. Berindey-fiul”, a scris arhitecta Silvia Colfescu.

După demolarea corpului din spate al clădirii, au apărut informații în presă că va fi demolată și casa Nanu-Muscel care la vremea respectivă nu era clasată ca monument istoric. După proteste din partea societății civile și scandalul apărut în presă, în 2013, după ce a fost cumpărată de ASE, Ministerul Culturii a decis clasarea imobilului. Inițial, au apărut în presă și declarații ale rectorului ASE că instituția ar vrea să demoleze clădirea, dacă este posibil. Acestea au fost apoi retrase, rectorul declarând în mai multe rânduri că își dorește să restaureze acest imobil.