Document Motivare foarte dură a Comisiei Europene pentru începerea infringementului pe gaze: Există îndoieli că plafonarea prețurilor va avea vreun efect benefic pentru consumatorii români

Plafonarea prețului gazelor la 68 lei/MWh, prin OUG 114/2018, nu respectă cerințele directivei europene privind gazele naturale și, prin urmare, încalcă legislația UE, este concluzia la care a ajuns Comisia Europeană după ce a examinat actul normativ și informațiile furnizate de autoritățile române. Astfel, pe 7 martie, Comisia a trimis Ministerului de Externe o scrisoare de punere în întârziere, acesta fiind primul pas în procedura de infringement. Comisia se teme că piața va fi denaturată pe termen mediu și lung, iar dezavantajele pentru consumatori vor depăși cu mult presupusele avantaje pe termen scurt pentru furnizorii și clienții din România, se arată în documentul analizat de HotNews.ro.

În plus, ar putea fi afectate multe investiții majore. Comisia arată că a primit mai multe plângeri în care sunt exprimate îngrijorări în ceea ce privește conformitatea noilor norme adoptate cu acquis-ul UE. În acest context, Comisia constată, de asemenea, că unii dintre principalii investitori în proiectul de producție de gaze naturale din Marea Neagră (Exxon, OMV Petrom, Black Sea Oil & Gas) și-au amânat, în noiembrie 2018, decizia finală de investiții.

Astfel, Comisia a deschis o investigație ex officio cu privire la conformitatea noilor dispoziții legislative adoptate în România cu Directiva 2009/72/CE și cu Directiva 2009/73/CE, în vederea evaluării unei posibile neconformități cu legislația UE. Ancheta s-a axat în special pe normele privind reglementarea prețurilor, restricțiile la export și independența și competențele autorității naționale de reglementare, precum și pe normele privind protecția consumatorilor.

Comisia invită Guvernul să își prezinte, în conformitate cu Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, observațiile cu privire la cele de mai sus în termen de două luni de la primirea prezentei scrisori. După examinarea acestor observații sau dacă nu se transmite nicio observație în termenul stabilit, Comisia își rezervă dreptul de a emite, dacă este cazul, avizul motivat, aceasta fiind următoarea etapă a infringementului.

Vezi aici scrisoarea Comisiei Europene

Potrivit CE, prețurile angro reglementate sunt în conformitate cu legislația UE numai dacă și în măsura în care respectă condițiile prevăzute la articolul 3 alineatul (2).În conformitate cu jurisprudența constantă a Curții de Justiție, obligațiile de serviciu public legate de prețul gazului trebuie:

i) să fie adoptate în interesul economic general,
ii) să fie clar definite, transparente, nediscriminatorii și verificabile, să garanteze accesul egal al întreprinderilor din sectorul gazelor naturale din UE la consumatorii naționali și
iii) să îndeplinească o cerință privind proporționalitatea.

Comisia consideră că niciuna dintre aceste cerințe nu este îndeplinită în cazul de față.

Ordonanța de urgență nr. 114/2018 care a modificat, printre altele, articolul 124 din Legea nr. 123/2012, nu demonstrează că ar urmări un astfel de scop în interesul economic general prin reglementarea prețului gazului pe piața din România.

Conform Notei de fundamentare la Ordonanța de urgență nr. 114/2018, măsura este justificată de un scop bugetar, în special reducerea inflației anuale cu o marjă de 1,6 puncte procentuale. Trebuie menționat faptul că dispozițiile în cauză au fost introduse în ordinea juridică națională ca parte a unui pachet legislativ mai amplu propus de Ministerul Finanțelor cu scopul de a adopta măsuri bugetare cu impact asupra bugetului național.

În plus, preambulul la Ordonanța de urgență nr. 114/2018 menționează că principalul motiv care a stat la baza adoptării măsurii este riscul ca furnizorii de gaze naturale să acumuleze pierderi din cauza prețurilor necontrolate aplicate producției naționale de gaze. Ordonanța de urgență precizează, de asemenea, că o creștere a prețurilor gazelor ar pune în pericol alimentarea cu gaze naturale a „clienților finali”23.

De asemenea, argumentele nu par a fi conforme cu nota de fundamentare sau cu preambulul Ordonanței de urgență nr. 114/2018, în care, la momentul adoptării măsurilor, principalul lor scop declarat părea să fie reducerea pierderilor suferite de furnizori și reducerea inflației la nivel național.

Într-o scrisoare transmisă pe 9 ianuarie 2019, autoritățile române au explicat că liberalizarea piețelor energiei din România, finalizată în 2017, a avut un impact negativ asupra funcționării piețelor de gaze și energie electrică, ducând la o creștere a prețurilor. Astfel, reglementarea prețurilor a fost considerată necesară ca o formă temporară de control pentru perioada 1 aprilie 2019-28 februarie 2022, pentru a proteja „clienții finali”.

Autoritățile române mai susțin că reglementarea prețurilor atât pentru gaz, cât și pentru energia electrică, reprezintă o măsură de protecție a consumatorilor finali împotriva prețurilor tot mai mari. Însă, Comisia remarcă faptul că îndeplinirea obiectivului de protecție a consumatorilor nu rezultă în mod clar și direct din dispozițiile legislative în cauză, care protejează furnizorii și traderii de creșterea prețurilor de către producători.

Potrivit Comisiei, introducerea reglementării prețurilor angro creează incertitudine în materie de reglementare, care va avea un impact asupra deciziilor de investiții actuale și viitoare ale producătorilor și ale actorilor de pe piață, reducând probabilitatea ca actorii respectivi să investească sau să intre pe piață. Acest lucru contravine obiectivului de dezvoltare a unei piețe concurențiale și provoacă pierderea unor efecte economice pozitive ale unor investiții mai mari. Din acest motiv, Comisia se teme că introducerea reglementării prețurilor angro ar putea conduce la denaturări grave pe termen mediu și lung și că dezavantajele pentru consumatorii și pentru concurenții din țările vecine vor depăși cu mult presupusele avantaje pe termen scurt pentru furnizorii și clienții din România. Pe lângă efectele imediate asupra prețurilor și a fluxurilor de gaze din regiune, descurajarea investițiilor actuale și viitoare este contrară planurilor privind integrarea mai strânsă a României în rețeaua de gaze a UE. Pot fi puse în pericol o serie de noi proiecte de infrastructură care leagă România de țările vecine și care sunt aproape de finalizare.

Ordonanța de urgență contrazice ideea legăturilor de pe piață și a creat o barieră artificială în calea comerțului, prin introducerea unui preț fix care nu corespunde cererii și ofertei din regiune. În condițiile în care prețurile sunt reglementate, noua infrastructură ar putea rămâne neutilizată, iar prețul din România relativ scăzut ar putea să nu atragă fluxuri de gaze către România. Acest lucru nu numai că ar putea afecta rentabilitatea proiectelor actuale de infrastructură, ci ar putea pune în pericol și proiecte viitoare, în detrimentul consumatorilor, care vor fi privați de oportunitățile pe care le oferă concurența transfrontalieră.

Măsura propusă interferează cu segmentul din amonte și cel median al lanțului valoric din sectorul gazelor și, prin urmare, depășește în mod clar ceea ce ar fi necesar în scopul protecției consumatorilor. Având în vedere efectele secundare (afectarea comerțului transfrontalier, descurajarea investițiilor), există îndoieli că stabilirea prețului angro va avea în final vreun efect benefic pentru consumatorii din România.

România menține deja prețuri reglementate pentru clienții casnici la niveluri care sunt printre cele mai scăzute din UE, ceea ce ar trebui să îi protejeze suficient de creșterile de prețuri. De asemenea, ar trebui menționat faptul că, în ultimii ani, România a înregistrat progrese în ceea ce privește asigurarea accesului la energie la prețuri accesibile pentru consumatorii săi cei mai vulnerabili.

În cazul prețului angro fix, furnizorii și traderii din România pot beneficia de prețurile reglementate (în funcție de nivelul prețului – mai mic decât prețul de piață sau mai mare decât acesta), dar chiar și atunci când achiziționează gaze la un preț de maxim 68 RON/MWh, aceștia sunt totuși obligați să respecte obligația de serviciu public în ceea ce privește prețurile de furnizare către clienții eligibili, astfel cum a fost stabilită de ANRE. De aceea, nu poate fi înțeles modul în care fixarea prețului angro pentru furnizori, pe lângă sistemul de protecție aferent prețului de consum, contribuie la obiectivul de protecție a consumatorilor, pentru care există un sistem specific în România.

Măsura în cauză vizează piața angro și, prin urmare, are repercusiuni pentru toți participanții la piață. Ca atare, măsura nu este proporțională în ceea ce privește protecția clienților casnici. Scopul secundar al măsurii, astfel cum se afirmă în corespondența cu autoritățile române, și anume acela de a proteja consumatorii de creșteri nejustificate ale prețurilor, poate fi realizat la fel de eficient prin intermediul unor măsuri care să garanteze în mod direct că clienții nu sunt afectați de prețuri nejustificat de ridicate (de exemplu, sprijin social pentru clienții vulnerabili sau reglementarea prețurilor pentru clienții casnici).

Având în vedere scăderea cu 28%, între 2012 și 2016, până la 1,77%, a procentajului mediu din venitul disponibil cheltuit de gospodăriile din România pentru gaze, procentajul fiind apropiat de media UE, acest lucru sugerează că prețurile gazului ar putea fi aduse către niveluri care să reflecte costurile, pentru a sprijini piața liberalizată, fără a cauza prejudicii semnificative gospodăriilor29. Ar trebui să fie utilizate bunele practici în ceea ce privește sprijinul specific pentru consumatorii vulnerabili și afectați de sărăcia energetică, pentru a atenua impactul aducerii prețurilor cu amănuntul către niveluri care reflectă costurile. Reglementarea prețurilor angro este o măsură transversală care are consecințe negative semnificative și care nu oferă o soluție specifică pentru reducerea sărăciei energetice.

În plus, noua legislație stabilește un preț pe o durată de aproape trei ani la nivelul de 68 RON/MWh, fără a explica de ce a fost ales acest nivel de preț și fără a analiza consecințele asupra furnizorilor și clienților finali din România și din afara țării. Fiind vorba despre un preț fix, producătorii nu mai au nicio posibilitate de a reacționa la evoluția cererii și a ofertei și rămâne neclar modul în care nivelul prețului se raportează la costurile de producție reale și la prețul pieței. De asemenea, rămâne neclar motivul pentru durata aleasă a intervenției pe piață.

Astfel, efectele de denaturare și dezavantajele pentru consumatorii și concurenții din România și din alte țări ale UE ca urmare a reglementării prețurilor angro sunt semnificative. Deși obligația este limitată în ceea ce privește durata, legislația română nu impune nicio examinare periodică a necesității de a continua reglementarea prețurilor30. În plus, durata de 3 ani a măsurii privind prețurile reglementate nu este justificată de niciun criteriu obiectiv. Nici nivelul prețului, nici durata nu par să facă obiectul unei analize economice subiacente. De asemenea, este de menționat faptul că prețul pentru consumatorii finali (și anume, clienții industriali) este stabilit la același nivel ca și prețul angro (care este, de obicei, mai mic decât prețul cu amănuntul, chiar și pentru majoritatea consumatorilor industriali).