Domnul Ionescu si negustoria. De la sat la oras, fara mari eforturi, doar cu vointa

Domnul Ionescu are un magazin intr-un sat cu 200 de locuitori si are venituri lunare de circa 200.000 de lei. Fiind principalul negustor din sat, n-o duce rau. Cu toate acestea, se uita oarecum invidios la vechiul sau coleg de liceu, domnul Popescu, care are un magazin la oras, unde sunt si mai multi oameni decat in satul lui si au si dare de mana mai mare cand vine vorba sa ii cumpere produsele. Pe langa domnul Ionescu, Popescu o duce de 40 ori mai bine, iar afacerile ii infloresc mai rapid, permitandu-i sa aduca marfuri mai multe, si mai important, de calitate superioara. Simplificat, aceasta este diferenta dintre o piata de capital de frontiera si una emergenta.

Romania este, in acest moment, o piata de frontiera, ceea ce inseamna ca este privita la nivel international de catre investitori ca facand parte dintr-o categorie mai putin dezvoltata si atractiva pentru investitii substantiale pe piata de capital. Clasificarea se face de catre indici precum MSCI sau FTSE Russell pe baza unor criterii bine definite.

Acum, pentru a ne intoarce la dl Ionescu, probabil ca o sa intrebati de ce nu isi deschide acesta un magazin la oras, sa poata sa faca aceiasi bani precum fostul sau coleg? Pai, e simplu: orasul are niste standarde ceva mai ridicate. Domnul Ionescu le indeplineste insa aproape pe toate si spera sa fie apt de a se muta cat mai repede. Mai trebuie sa aduca in magazinul sau cateva marfuri noi, de calitate, si ar putea fi primit in randul comerciantilor „cu stare”.

Daca mutarea ‘la oras’ a domnului Ionescu ridica, totusi, prea multe semne de intrebare din punct de vedere tehnic, trebuie evidentiat faptul ca fondurile care investesc pe pietele emergente sunt estimate la 1200-1500 mld USD, de peste 30 de ori mai mari fata de fondurile care se concentreaza pe pietele de frontiera. Capitalizarea actuala a indicelui MSCI Emerging Markets este de 3.219 mld. USD fata de 81 mld. USD pentru indicele MSCI Frontier Markets.

Cel putin 6 avantaje din trecerea Romaniei la statutul de piata emergenta de capital:

• Fluxuri crescute catre bursa de valori
• Un numar mai mare de potentiali investitori
• Cresterea valorii tranzactiilor la Bursa de Valori Bucuresti
• Cresterea valorii companiilor listate (Ca sa dam un exemplu, indicii pietelor din Emiratele Arabe Unite si Qatar au urcat cu 116% si respectiv 46% dupa anuntul MSCI privind includerea acestora pe lista de monitorizare pentru statutul de piete emergente si pana la intrarea in vigoarea reclasificarii)
• Imbunatatirea accesului la capital al companiilor listate, care vor gasi mai usor investitori sa le finanteze
• Un plus semnificativ de vizibilitate pe plan international

Ce impiedica inca Romania sa treaca la un statut mai avantajos?

Una dintre piedici este legata de faptul ca Romania are putine companii cu capitalizare de piata mare si astfel free-float-ul – reprezentand proportia de actiuni ale unei companii detinute de investitori publici, care le pot tranzactiona in mod liber. Pentru o claritate mai buna este bine sa intelegem criteriile pe baza carora indicii MSCI sau FTSE Russell upgradeaza o piata de capital la statutul de emergenta.

Spre exemplu, primul criteriu al MSCI este dimensiunea companiei, care necesita un plafon total de piata de cel putin 1,26 miliarde USD. Al doilea este free-float-ul companiei, care trebuie sa fie de cel putin 630 milioane USD. In sfarsit, al treilea este lichiditatea – rata anuala a valorii tranzactionate (bani prin care se masoara abilitatea unei companii de a-si platii datoriile pe termen scurt) – care se cere sa fie situata la cel putin 94,5 milioane USD (15%). Astfel, daca aceste criterii sunt indeplinite de trei companii listate, poate fi luata in considerare incadrarea la statututul de piata emergenta. Practic, doar listarea unei noi companii de calibru, asa cum este de exemplu Hidroelectrica, ne desparte de atingerea acestui obiectiv.

Conform deciziei FTSE Russell, publicata pe 29 septembrie 2016, piata de capital din Romania a fost inclusa pe lista tarilor cu potential substantial de a trece la statutul de piata emergenta. Totusi, obtinerea acestui statut va depinde de progresele inregistrate in ceea ce priveste lichiditatea pietei si prezenta in piata a companiilor mari cu valori de tranzactionare individuale semnificative. Lucruri care pot fi rezolvate relativ usor, daca ai putina vointa.

In iunie 2016, cand Hidroelectrica – ajunsa acum cea mai profitabila companie din Romania – a iesit din insolventa, parea sa existe suficienta bunavoita pentru listarea ei in scurt timp. Ulterior, subiectul pare sa fi disparut de pe agenda guvernantilor.

Concluzii

Pe scurt, in parabola noastra, Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in traista. Pentru ca dl Ionescu, negustorul de la sat, sa poata intra in randul negustorilor de la oras sau in randul negustorilor mai bine vazuti in comunitatea lor, are nevoie sa aduca in magazinul sau marfuri mai multe si mai bune. Vrea s-o faca, poate s-o faca, stie si cum s-o faca, dar parca ceva il retine.

Domnul Ionescu nu e altcineva decat Statul Roman, care are nevoie ca de aer de fluxuri sustenabile de capital. Domnul Popescu e Polonia, fost coleg de stat comunist, in prezent in liga „boierilor” europeni.