Emil Hurezeanu, diatriba impotriva DNA: Justitia, precum corul Alexandrov al Armatei Sovietice, pompeaza dosare, mai ales de incriminare, de acuzare, in nestire. Defilarea cu catuse si arestul preventiv ca regula generala, doua realitati supradimensionate cu mesaj de intimidare, de tip medieval

Jurnalistul Emil Hurezeanu a comentat miercuri seara, la Digi24, articolul aparut in pagina de opinii New York Times care critica DNA si lupta cu coruptia. Hurezeanu considera ca e un articol care spune „pentru prima oara lucruri in parte adevarate”, si compara justitia cu „corul Alexandrov al Armatei Sovietice”, un ansamblu „care pompeaza dosare, mai ales de incriminare, de acuzare, in nestire”. Jurnalistul identifica si doua probleme majore, in opinia sa, ale justitiei, „defilarea cu catuse” sau „show-ul catuselor” si „arestul preventiv ca regula generala”, pe care le considera realitati supradimensionate cu „un mesaj scenic, teatral, de intimidare, de tip medieval”.

• Declaratiile lui Emil Hurezeanu

„E un articol care spune pentru prima oara lucruri, in parte adevarate, dupa parerea mea. Show-ul catuselor, purpwalk se numeste asta, toata jucaria asta (…) – e o promenada, cam multa promenada, cam multe catuse, gulerele albe, chiar dintr-o furie suprajustitiara, de tip <> scrie autorul, sunt aruncati foarte repede in arestul preventiv. E adevarat ca in Orwell, arestul preventiv este unul dintre instrumentele dictaturilor in devenire sau dictaturilor identificabile. Articolul este interesant pentru ca – lasand la o parte furiile si poate chiar isteriile pe care le va declansa in armatele, justitiarilor, mai degraba justitiaristilor romani – totusi, problema asta, a justitiei calitative, nu cantitative – unul din 10 parlamentari e arestat, 40% din presedintii de Consilii Judetene, toti mogulii de presa, – mogulasi, mogulasi, moguloi – de la Adamescu, trecand prin Vintu sau Sarbu, pana la protectorul Elodiei.

Toata lumea asta a intrat intr-un tremolo destul de neconcludent pentru felul in care evolueaza Romania. Inca n-am stabilit foarte bine raporturile dintre evolutia institutiilor democratice romanesti, bunastarea cetatenilor, inclusiv speranta lor indreptatita in mai multa justitie, chiar functionarea justitiei, care e evident ca exista, si acest ansamblu, precum corul Alexandrov al Armatei Sovietice, care pompeaza dosare, mai ales de incriminare, de acuzare, in nestire. Cineva trebuie sa se mai gandeasca si la asta.

Culmea este ca un american cu experienta in tranzittile democratice ale mai multor popoare din estul europei, va amintesc ca Institutul Democratic a jucat un rol important in crearea si intarirea sindicatelor libere in Romania dupa ’90 in ajutorarea nucleelor de societate civila. Si la alegerile din ’90, ’92, si al cele din ’96, Institutul Democratic a fost foarte prezent aici. (Nota redactiei: Emil Hurezeanu face o confuzie intre National Democratic Institute, fondat in 1986 si Institute for Democracy, ONG specializat in activitati de lobby, al carui director a semnat articolul anti-DNA)

Faptul ca vine presedintele Institutului Democratic din SUA si spune ca in Romania, din lipsa de explicatii si din faptul ca orizontul este foarte obturat, foarte multi romani cred ca America comanda justitiei. O spune si pe asta.

Toate astea ne fac sa credem ca nu suntem singurii care la un moment dat observam un fenomen care n-a iesit de sub control, dar care in sine transmite mai mult spectacol si si nu transmite mesaje sau forme de progres democratic, economic, social sau moral. (…)

Pe pamant exista intelegere, clarificare, adevar si iertare. S-a intamplat si in Africa de Sud dupa apartheid, s-a mai intamplat si in alta parte. Chiar rolul lustratiei, dar la inceput, atunci cand s-a rupt comunismul in doua, sau la capat. Lustratia inseamna <<5 ani, reglam conturile, baieti, dar nu mai veniti tot voi la putere>>. (…)

Ne-am concentrat in jurul povestilor legate de mersul inainte victorios al justitiei si n-avem sosele mai bune, n-avem spitale mai bune, nici macar inchisori mai bune. Si numarul puscariasilor creste. Cineva la un moment dat ar trebui sa opreasca la un moment dat imaginea asta, sa spuna: <>.

Sigur, aici am recunoscut si influentele destul de transparente ale unor agentii de publicitate, care, probabil in mod contractual, apara doua-trei reputatii ale unor oameni cu mijloace sau influente, inclusiv in Occident. Dar asta e. Si asta e legitim.

Una din marile probleme este, unu, defilarea cu catusele si, doi, arestul preventiv ca regula generala. Daca aceste doua realitati supradimensionate, care au un mesaj scenic, teatral, de intimidare, de tip medieval vor fi diminuate sau puse in surdina atunci lucrurile ar cam trebui sa intre in normal (…).

De ce ne tinem noi fotbalistii si presedintii de cluburi in inchisoare si tremuram de manie cand dl Popescu ar putea fi gratiat dupa ce si-a recunoscut fapta si si-a platit imediat inapoi milionul. In ce lume suntem? Intr-o lume intransigenta care cauta dreptatea cu orice pret.”

Analistul Cristian Ghinea remarca, pe contul sau de Facebook, si o eroare factuala a lui Emil Hurezeanu care „confunda organizatia de debara Democracy Institute (care consta de fapt doar in tipul care a scris articolul din New York Times – face si el mici sperturi prin tari mici, de gen raportul de acum trei ani care ridica temenele lui Ponta inainte de vizita la Washington) cu National Democratic Institute, care e ditamai organizatia. Institutul de debara [al autorului din NY Times] nici macar nu exista in anii 90, s-a infiintat in 2006, cum zice chiar pe site-ul sau„, mai scrie Cristian Ghinea.