Esecul ca un trofeu de vanatoare (de Andreea Pora)

Transpirati prin sedinte prelungite de partide, cu fete descompuse de teama si limbi de lemn date pe rindeaua populismului, generalii infrangerii la referendum dau totusi dovada de o uluitoare si nerusinata abilitatate in rescrierea istoriei recente.

Iesit de la consultarile de la Cotroceni, Geoana nu a avut nici o retinere in a-si exprima admiratia fata de seriozitatea de care a dat dovada presedintele, de normalitatea atmosferei si de profunzimea subiectelor discutate.

E vorba de acelasi presedinte care pana acum doua saptamani era, in viziunea sefului PSD, betiv, dictator, incalcator de Constitutii de aici si de aiurea, oligarh, mitocan, destabilizator, provocator de viitoare razboaie civile, ce mai, o adevarata pacoste care, pentru binele tarii, trebuia indepartata cat mai repede.

La randul lor, ministrii liberali, in frunte cu insusi seful lor de guvern, se contorsionau in prime-time sau pe la intrunirile largite ale partidului cautand sa bage cu pichamerul in capul electoratului ca Basescu s-a schimbat, e bolnav de putere, mincinos, turnator, protector al camarilei, un om cu care nu se mai poate colabora si care face Romania de rusine.

Printr-un miracol explicabil prin vidul de caracter, Tariceanu redescopera acum nu numai teme comune cu hulitul, dar are iluminari in ce priveste „reala agenda a cetateanului”, motiv pentru care va pleca insotit de ministri sa ia tensiunea poporului la cald. Halucinant!

Asumandu-si „esecul” ca pe un trofeu de vanatoare, cei doi – Geoana si Tariceanu – sunt complet deconectati de la realitate si bun-simt. In loc sa plece spasiti de pe scena politica, dupa cum a sunat mesajul electoratului, ei se vor cu orice pret la putere.

Geoana vorbeste despre necesitatea unui guvern „stabil, profesionist, responsabil, eficient”, lasand sa se inteleaga ca el e omul providential, cel mai potrivit pentru a-l conduce.

Tariceanu isi justifica sfanta misiune de a ramane infipt in scaunul de premier prin voturile pe care le-a primit la reinvestire de la Alianta 322, prin „miracolul economic din acesti doi ani” si prin miracolele pe care le va face in continuare. Intrebarea e cu ce guvern.

Cu acesta? Din care fac parte Adomnitei – 15 stele, Chiuariu – acoperitorul de dosare, Remes, a carui singura legatura cu agricultura par a fi propriile-i firme de alcool, sau poate Orban menestrelul, epuratorul pe criterii politice? Asta ca sa ma limitez la exemplele cele mai strigatoare. Desigur, prin comparatie, PSD nu-i va fi greu sa faca un guvern mai bun.

Refuzul cuplului Geoana-Tariceanu si al gruparilor care ii sustin de a achiesa la alegerile anticipate, singurele in masura sa rezolve problemele de legitimitate si de buna guvernare, va perpetua confuzia si starea de provizorat.

Combinatiile politice care se preconizeaza, impreuna cu formulele de guvern care vor iesi de aici, vor fi „solutii imorale”, pentru ca ele contravin rezultatului referendumului. Interesanta va fi pozitia presedintelui, care poate refuza din considerente de constanta si moralitate politica un guvern PSD condus de Geoana. Decizia nu este usoara.

Ura fata de Tariceanu si PNL s-ar putea sa-i joace iarasi feste in corecta apreciere a momentului si a oportunitatilor politice. Dorinta de a-l vedea pe Tariceanu impreuna cu famiglia debarcat si prabusit sub sondaje s-ar putea mai lesne implini daca acesta ar ramane prim-ministru, eventual intr-o combinatie cu PSD. Presedintele ar putea lovi astfel doi iepuri dintr-un foc. PSD si PNL ar muri impreuna in stransa imbratisare a puterii.