Esecul numirilor. O explicatie

Din capul locului: am gresit cand am spus ca e bine ca s-a renuntat la procedura, ca nu mai e timp de pierdut si ca realitatea politica impune o negociere, deoarece USL va putea impune la Parchetul General si la DNA, fortand nota, orice procuror doreste. In disputa cu Laura Stefan, care sustinea ca indiferent de situatie trebuie sustinut un principiu pana in panzele albe – in acest caz o procedura transparenta si criterii de selectie clare – ea a avut dreptate, nu eu. Traian Basescu si Victor Ponta au prezentat in asa fel lucrurile incat s-a inteles ca oficialii de la Bruxelles ar fi acceptat sa se renunte la o procedura cronofaga pentru a rezolva la mica intelegere o problema vitala.

In numele pragmatismului, am sustinut ca nu mai e nevoie de o procedura care si-a dovedit o data inutilitatea, la capatul ei rezultand doua propuneri catastrofale. Si atunci, am zis, de ce am fetisiza mai departe proceduri daca tot sunt aplicate cu rea credinta? De ce n-am accepta realitatea ca, decat sa impuna USL oamenii lor, avocatii marilor penali, pe post de lupi paznici la oi, mai bine inghitim rezultatul unui compromis negociat cu Traian Basescu. Bine ca mai poate negocia! Adica intre un rau mare si unul ceva mai mic, sansele binelui fiind cvasi-nule, ce preferati?

Din pacate, lucrurile n-au stat asa. Nimeni nu presa Romania sa rezolve cel tarziu astazi problema numirii noilor procurori sefi. Nimeni n-a acceptat la Bruxelles o tocmeala politica pe numirea unor procurori independenti. Acestea au fost mici intoxicari locale, puse abil in scena. Am tot mai multe motive sa cred ca, aruncand la cos exigentele UE pe care nu s-au sfiit sa le tot evoce, presedintele si premierul au negociat cu rea credinta numirea procurorilor sefi. Refacand cronologia evenimentelor, ma tem ca inscenarea urgentei se vede cu ochiul liber. E posibil fiu din nou in eroare, dar toate faptele si informatiile mai recente indica tot mai clar ca am asistat la o dezamagitoare alianta a politicienilor pana ieri dusmani de moarte (Ponta si Basescu) cu scopul de a slabi forta unor institutii care le-au dat grave batai de cap in toti acesti ani unor lideri importanti din partidele lor. Mare intrebare este daca si o parte din servicii s-au prins in acest periculos joc intern?

Sa nu uitam un detaliu esential: avantul lui Victor Ponta, vitejia si curajul sau in a numi o lista de nume convenita in prealabil cu Traian Basescu s-au topit, dupa fix o saptamana, la usa CSM. Elanul lui Ponta nu a murit nici in studioul Antenei 3, unde a fost chemat la ordin, n-a sucombat nici in fata liberailor opariti, n-a cedat nici in fata lui Dan Voiculescu (toti acestia urlau ca nu-si pot impune oamenii lor), ci cand i s-a spus in Consiliul Superior al Magistraturii ca nu va primi nici un aviz cata vreme nu a urmat o procedura clara si transparenta. Aici, Victor Ponta n-a mai avut incotro. Avizul CSM este consultativ, adica Traian Basescu poate sa tina sau nu cont de el, insa este obligatoriu. Prin urmare, premierul s-a vazut pus in situatia de a fi tinut in mod umilitor inca 60 de zile pe tusa de CSM daca se decidea sa forteze nota. Prin urmare, a renuntat, afirmand public dupa intalnirea cu sectia de procurori a CSM ca e nevoie de procedura, care va cam lua ceva timp.

Numele lui Ponta erau Tiberiu Nitu la Parchetul General, cu Bogdan Licu prim-adjunt si Codrut Olaru adjunct, Laura Codruta Kovesi la DNA si Alina Bica la DIICOT, Bica fiind in prezent consiliera lui Olaru, seful DIICOT. Ce putem lesne observa este ca procurorii DNA au fost eliminati total din schemele de conducere. Daniel Morar a fost sanctionat prin clasica promovare, fiind trimis la Curtea Constitutionala pentru urmatorii noua ani.

Or, procurorii DNA au dus greul luptei anti-coruptie in Romania, ei s-au luptat cu politicienii influenti, ei au fost supusi unor presiuni publice si politice infernale, tot ei au obtinut condamnarile importante care au convins Bruxelles-ul ca Romania face progrese. Or, fratia politicienilor le-a intors complet spatele. Basescu si Ponta au refuzat sa aleaga un singur nume din DNA pentru o functie de conducere, ca minim semn de recunoastere a unor merite incontestabile.

S-au orientat cu totii veseli catre procurorii flexibili de la Parchetul General. Antena 3 a sarit pe Kovesi, deoarece i-au lipit pe frunte eticheta de mare basista. In realitate, n-a fost niciodata chiar asa. Dimpotriva, Traian Basescu era cat pe ce sa nu-i prelungeasca mandatul. Kovesi n-a fost niciodata in relatii prea bune cu Morar. Apoi, mai observati ceva: liberalii si Antena 3 n-au avut nimic cu Tiberiu Nitu de pilda, desi acesta a fost prim-adjunctul lui Kovesi patru ani, adica mana dreapta a „basistei” cu pricina.

Din fericire, conspiratia politicienilor a esuat. Nu stim inca sigur daca a intervenit si Bruxelles-ul pentru a salva procedura de selectie, pentru a-i obliga pe toti acesti politicieni sa spuna in mod transparent pe ce criterii aleg un procuror-sef, de ce pe x si nu pe y, pentru a-i determina iarasi ca alegerea procurorilor sefi trebuie facuta sub lumina reflectoarelor nu in bezna culiselor de partid.

Unii vad in cedarea lui Victor Ponta o noua manevra a presedintelui Basescu, care l-ar fi adus in mod siret in acest punct. Nu uitati un singur lucru: Traian Basescu si amicii sai din politica, astazi in opozitie, ar fi marii beneficiari ai unei intelegeri cu puterea pe teme de justitie. Avem deci toate motivele sa credem ca si-ar fi dorit un compromis, o solutie mai flexibila la PG si DNA, nu procurori inabordabili de tipul Morar sau Nistor.

Or, realitatea simpla e asta: Morar si Nistor raman, justitia independenta castiga timp. Procedura e procedura, dureaza. Orice decizie luata azi era mai proasta decat non-decizia lui Ponta, o capitulare impusa de procurorii din CSM si poate si in urma unor presiuni exercitate de cancelarii occidentale. Nici macar nu mai conteaza ce l-a facut sa renunte la ideea cu Nitu la PG si Kovesi la DNA, sa revina la procedura „deschisa si transparenta” solicitata de UE. Rezultatul e cosmarul USL: Morar conduce mai departe PG, Nistor e la DNA . Asta pana la o noua incercare a politicienilor de a mai slabi puterea procurorilor liberi. Acum a venit randul liberalilor sa arate ce stiu. Punct.