EXCLUSIV Mihai Stanisoara a devenit doctor in baza celei mai rusinoase teze plagiate. Plagiatul cu numarul cinci coordonat de Gabriel Oprea

Fostul ministru al Apararii si consilier prezidential Mihai Stanisoara este suspectat ca si-a plagiat teza de doctorat pe care a sustinut-o in anul 2011 la Academia Nationala de Informatii (ANI) „Mihai Viteazul”, aflata in subordonarea Serviciului Roman de Informatii (SRI). Lucrarea de doctorat a fost coordonata de profesorul universitar Gabriel Oprea, el insusi suspectat ca si-a plagiat teza de doctorat sustinuta in anul 2001, asa cum Hotnews a scris in exclusivitate inca din data de 1 iulie.

• Citeste si reactia Academiei Nationala de Informatii dupa seria de plagiate dezvaluite pana acum
• Mihai Stanisoara nu a raspuns la telefoanele si mesajele transmise in care i s-a cerut exprimarea unui punct de vedere.

Stanisoara este autorul celei mai rusinoase lucrari de doctorat din „lotul Oprea”, un plagiat aproape in totalitate. Stanisoara risca sa fie acuzata de fals in acte publice in solidar cu coordonatorul sau de doctorat avand in vedere ca ambii si-au asumat originalitatea tezei, in acord cu Legea Educatiei nr. 1/2011, printr-o declaratie pe propria raspundere, ce le poarta semnatura. Fostul ministru al Apararii nu a putut fi contactat pana la ora publicarii anchetei.

Aceasta este cea de-a cincea lucrare de doctorat coordonata de profesorul universitar Gabriel Oprea suspecta a fi fost copiata, pe care HotNews.ro o aduce in atentia opiniei publice.

Reamintim ca, pana acum am prezentat, in exclusivitate, dovezi care atesta faptul ca si tezele primarului sectorului 2, secretar general al UNPR, Neculai Ontanu, a avocatei lui Victor Ponta, Loredana Radu, a prim-adjunctului procurorului general al Romaniei, Bogdan Licu, si a secretarei lui Gabriel Oprea, Adela Popescu (Neagu), sunt plagiate.

Cariera Politica a lui Mihai Stanisoara a inceput in 1997 cand s-a inscris in Partidul Democrat (PD), transformat in 2007 in Partidul Democrat Liberal (PDL), in care a fost ales de mai multe ori in functia de vicepresedinte. A fost secretar general al MApN (2000), deputat (2000 – 2007 si 2008 – 2015), consilier prezidential pe probleme de securitate nationala (2007 – 2008) si ministru al Apararii Nationale (2008 – 2009).

Desi a fost recunoscut drept unul dintre membrii de baza ai PDL, Stanisoara si-a dat demisia din partid in 2013 si s-a inscris in PNL. Anul acesta, in aprilie, a parasit brusc viata politica, dandu-si demisia din toate functiile detinute, inclusiv din Camera Deputatilor.

In momentul in care cariera lui politica se afla la apogeu, Mihail Stanisoara s-a inscris la doctorat in 2006, la Academia de Politie „Alexandru loan Cuza”. Acesta detinea deja la acel moment un titlu de doctor in stiinte tehnice, obtinut in 2003 la Universitatea Tehnica din Timisoara.

Domeniul ales de aceasta data a fost „Ordine publica si siguranta nationala”, iar coordonator i-a devenit profesorul universitar Gabriel Oprea. In 2008, cand Gabriel Oprea s-a mutat de la Academia de Politie la Academia Nationala de Informatii a SRI si-a luat si doctoranzii pe care ii avea deja inscrisi pentru coordonare si i-a transferat la ANI. Stanisoara si-a sustinut teza de doctorat abia in 2011, la cinci ani de la inceperea studiilor doctorale, si nu in trei ani, cat prevede legislatia, beneficiind cel mai probabil, de o extindere a perioadei.

Tema tezei de doctorat a fost „Controlul parlamentar asupra activitatii de aparare, ordine publica si siguranta nationala”, o tema care ar fi trebui sa-i fie la indemana lui Stanisoara pentru ca acesta a fost presedintele Comisiei pentru Aparare, Ordine Publica si Siguranta Nationala din Camera Deputatilor. Totusi, lucrarea sa, asa cum se vede si din cuprins, este concentrata pe problemele de securitate nationala – domeniu care apartine serviciilor de informatii -, si nu pe problemele de aparare, asa cum este mentionat in titlu.

Mihai Stanisoara reuseste rusinoasa performanta de a fi devenit doctor in stiinte militare si informatii in baza unei teze de doctorat plagiata aproape in totalitate. Continutul nu are niciun fel de valoare sau relevanta stiintifica avand in vedere ca, in proportie de circa 70 la suta, este format din legile de organizare si functionare a unor institutii care au atributii pe zona de securitate nationala. Lucrarea sa, care are in total doar 147 de pagini, reproduce in primele 83 de pagini pasaje sau capitole din diverse documente legislative si strategii de aparare, iar restul de circa 60 de pagini sunt copiate cuvant cu cuvant dintr-o carte.

Introducerea si Capitolul I al tezei, intitulat „Dinamica factorilor de risc si noua paradigma a securitatii nationale”, sunt copiate integral din Strategia de securitate nationala a Romaniei adoptata in 2007. Mihai Stanisoara preia ad litteram si formularile care arata modalitatea de actiune pe care statul roman si-a propus-o pentru realizarea strategiei de securitate: „se va imbunatati capacitatea de actiune”, „vom raspunde astfel cerintelor”, „o atentie deosebita va fi acordata”, „prioritatile acestei activitati vor viza” etc.

Capitolul II, „Structura sistemului national de securitate” este bazat exclusiv pe continutul unor legi de organizare si functionare ale unor institutii ale statului cu atributii pe zona de aparare si securitate nationala precum: parlamentul, presedintele Romaniei, guvernul, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii, MApN, MAI, MAE, Comunitatea Nationala de Informatii, SRI, SIE, SPP, STS, Directia Generala de Informatii a Apararii, Directia Generala de Informatii si Protectie Intern, ORNIS etc

De exemplu, subcapitolul referitor la presedintele Romaniei este copiat din Constitutia Romaniei si din Regulamentul de organizare si functionare al Administratiei Prezidentiale, iar cel despre Consiliul Suprem de Aparare a Tarii este preluat din Legea 415/2002 privind organizarea si functionarea CSAT.

In capitolul III, „Sistemul de aparare, ordine publica si siguranta nationala”, Mihai Stanisoara detaliaza competentele Ministerului Apararii Nationale, ale Ministerului de Interne si cele ale serviciilor de informatii. Informatiile prezentate in primele 83 de pagini, aferente primelor trei capitole, se regasesc in format electronic pe Internet, pe paginile oficiale ale institutiilor enumerate, in teza de doctorat a lui Mihai Stanisoara neputand fi vorba despre vreo contributie personala la cunoasterea stiintifica.

Profesorul univeristar dr. Dorin Isoc, presedintele Grupului pentru Reforma si Alternativa Universitara (GRAUR) si autorul lucrarii „Ghid de actiune contra plagiatului”, sustine ca „fragmentele din legi sunt si ele productii de creatie intelectuale si trebuie tratate ca atare, adica delimitate si atribuite titlului legii. Meritul unui autor care lucreaza cu texte de lege este pozitia critica si constructiva a acestuia in interpretarea sau aplicarea legii si nu reproducerea de fragmente de productii de creatie intelectuala care nu-i apartin„.

In cel de-al patrulea capitol al tezei, care este si ultimul, intitulat „Instituirea controlului parlamentar asupra sectorului de aparare, ordine publica si siguranta nationala”, Mihai Stanisoara copiaza, pe langa alte texte legislative, din doua surse online: un text care ii apartine si o carte. Subcapitolul „Controlul democratic” este preluat cuvant cu cuvant dintr-un articol scris de acesta, facut public in 2006, si intitulat „Controlul parlamentar asupra serviciilor secrete – vector de eficientizare a sectorului de securitate din Romania„.

Stanisoara foloseste nota de subsol pentru a face trimistere catre primul paragraf din articolul sau, insa nu utilizeaza si ghilimele, semnele de punctuatie utilizate la nivel international pentru a marca citarea, iar pentru paginile urmatoare nu mai face nicio alta referire.

De exemplu, de la pagina 88 la pagina 91, copiaza portiuni din Hotararea adoptata de Camera Deputatilor si Senat la data de 28.10.1998 privind constituirea, organizarea si functionarea Comisiei parlamentare speciale pentru controlul activitatii Serviciului de Informatii Externe.

Cea mai mare parte a Capitolului patru este plagiata din lucrarea „Controlul parlamentar al sectorului de securitate – Principii, mecanisme si practice, publicata de Uniunea Interparlamentara”, aparuta la Editura Ziua din Bucuresti. In dreptul titlului de la subcapitolul „Conceptul de control parlamentar al sectorului de securitate”, de la pagina 97, Mihai Stanisoara face trimitere catre o nota de subsol in care mentioneaza: „Concluziile ce urmeaza reprezinta o sinteza a lucrarii Controlul parlamentar al sectorului de securitate – Principii, mecanisme si practice, publicata de Uniunea Interparlamentara, Centrul pentru Controlul Democratic al Fortelor Armate (DCAF), Geneva, 2003”.

In aceasta nota de subsol se vede intentia fostului ministru de a induce in eroare potentialii cititori, pentru ca acesta nu prezinta „o sinteza” a cartii, asa cum afirma, ci copiaza cuvant cu cuvant zeci de pagini din carte, insa pentru a-si masca urmele compileaza paragrafe de la pagini diferite. De exemplu, la pagina 101, sunt folosite amalgamat paragrafe care in cartea „Controlul parlamentar al sectorului de securitate – Principii, mecanisme si practice, publicata de Uniunea Interparlamentara” se regasesc la paginile 45 si 46.

Potrivit profesorului Dorin Isoc, scopul unei teze de doctorat este ca doctorandul sa aduca contributii personale importante la domeniul pe care il cerceteaza: „Teza trebuie sa fie o reflectare proprie, o viziune proprie autorului asupra temei abordate. Viziunea proprie impune existenta elementelor de noutate, a elementelor de originalitate. Acest lucru nu presupune ca intreaga teza este originala.

In toate situatiile insa se impune ca teza sa fie o lucrare autentica, adica asociata in mod cert cu persoana si personalitatea autorului”. Profesorul Isoc mai explica si care sunt rigorile citarii: „In teza poti face orice preluare se impune sub conditia delimitarii explicite a acesteia, in general prin ghilimele, si a indicarii productiei de creatie intelectuale de unde s-a efectuat preluarea. Este de precizat ca o teza, ca si orice alta productie de creatie intelectuala, nu poate fi alcatuita din preluari colationate sau inteteste cu paragrafe proprii”.

In acelasi an cu Mihai Stanisoara si-au sustinut tezele de doctorat sub coordonarea lui Gabriel Oprea si prim-adjunctul procurorului general al Romaniei Bogdan Licu,judecatoarea Florica Diaconescu, secretara lui Gabriel Oprea, Adela Popescu (Neagu), fostul director general al Directiei de Combatere a Criminalitatii Organizate din cadrul Inspectoratului General al Politiei Romane si fost subsecretar de stat Toma Vasile Rus, fostul deputat si fost presedinte al comisiei parlamentare pentru controlul activitatii Serviciului de Informatii Externe Romeo Raicu sau ginerele lui Pantelimon Avram, fost director Romgaz, Ioan Sandru.

Mihai Stanisoara nu a raspuns la telefoanele si mesajele transmise in care i s-a cerut exprimarea unui punct de vedere. Nici ministrului Gabriel Oprea nu a raspuns solicitarii de a comenta aceasta noua suspiciune de plagiat, desi i s-a cerut un punct de vedere prin intermediul Biroului de Presa de la Ministerul de Interne.

Atat Mihai Stanisoara, cat si coordonatorul de doctorat Gabriel Oprea risca sa fie acuzati de fals in acte publice avand in vedere ca si-au asumat originalitatea tezei, in acord cu Legea educatiei nationale nr. 1/2011 si Codul studiilor universitare de doctorat, printr-o declaratie pe propria raspundere semnata de ambii. Odata cu adoptarea legii educatiei promovate de Daniel Funeriu a fost introdusa obligativitatea semnarii unei „Declaratii pe proprie raspundere privind originalitatea continutului tezei de doctorat si respectarea standardelor de calitate si etica profesionala” atat de catre studentul doctorand, cat si de profesorul coordonator al acestuia.

Orice declaratie pe propria raspundere trebuie sa aiba in aiba in continut urmatoarea formulare: „luand in considerare continutul art. 143 alin (4) si art. 170 din Legea educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare, si ale art. 65 alin. (5)-(7) din Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. 681/2011, declar pe proprie raspundere ca: a) aceasta lucrare este rezultatul propriilor activitati si realizari, b) nu contine portiuni plagiate, iar sursele bibliografice sunt indicate in teza si partile preluate din aceste surse sunt semnalate, in concordanta cu legislatia romana si conventiile internationale privind dreptul de autor; c) teza de doctorat respecta standardele de calitate si de etica profesionala”. (Un model de declaratie puteti accesa aici.)

Potrivit art. 143 alin (4) din Legea Educatiei, „indrumatorii lucrarilor de licenta, de diploma, de disertatie si de doctorat raspund in solidar cu autorii acestora de asigurarea originalitatii continutului acestora”.

Codul studiilor universitare de doctorat, aprobat prin H.G. 681/2011 prevede la art. 65 alin. (5)-(7):

„(5) Teza de doctorat este o lucrare originala, fiind obligatorie mentionarea sursei pentru orice material preluat. (6) Studentul-doctorand este autorul tezei de doctorat si isi asums corectitudinea datelor si informatiilor prezentate in teza, precum si a opiniilor si demonstratiilor exprimate in teza. (7) Conducatorul de doctorat raspunde impreuna cu autorul tezei de respectarea standardelor de calitate sau de etica profesionala, inclusiv de asigurarea originalitatii continutului, potrivit prevederilor art. 170 din Legea nr. 1/2011.”

Articolul 170 prevede eventualele sanctiuni care se pot aplica in cazul tezelor plagaite:

„(1) In cazul nerespectarii standardelor de calitate sau de etica profesionala, Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului, pe baza unor rapoarte externe de evaluare, intocmite, dupa caz, de CNATDCU, de CNCS, de Consiliul de etica si management universitar sau de Consiliul National de Etica a Cercetarii Stiintifice, Dezvoltarii Tehnologice si Inovarii, poate lua urmatoarele masuri, alternativ sau simultan: a) retragerea calitatii de conducator de doctorat; b) retragerea titlului de doctor; c) retragerea acreditarii scolii doctorale, ceea ce implica retragerea dreptului scolii doctorale de a organiza concurs de admitere pentru selectarea de noi studenti-doctoranzi”.

• Profesorul universitar Constantin Onisor, seful Scolii Doctorale a Academiei Nationale de Informatii, nu a mai raspuns telefoanelor si mesajelor transmise pentru a i se cere un punct de verere referitor la cele cinci suspiciuni de plagiat. Totusi, Academia Nationala de Informatii are prima luare de pozitie publica din ultima luna referitoare la suspiciunile de plagiat, printr-un comunicat postat luni, 7 septembrie, pe site-ul propriu: „Avand in vedere recentele luari de pozitie din spatiul public, cu referinta la unele lucrari stiintifice elaborate in cadrul Scolii Doctorale a Academiei Nationale de Informatii ‘Mihai Viteazul’, va facem cunoscuta decizia fostului nostru universitar, menita a asigura transparenta si climatul corect de derulare a activitatilor cu caracter stiintific. Consiliul de administratie a transmis Senatului Academiei solicitarea de a evalua stadiul implementarii masurilor privitoare la respectarea standardelor de calitate academica a tezelor de doctorat. In acest sens, Senatul Academiei mandateaza Consiliul Stiintific al Academiei Nationale de Informatii ‘Mihai Viteazul’ sa accelereze procesul de evaluare, initiat cu mult timp in urma, asupra modului de respectare a standardelor stiintifice si dezvoltare a capacitatii noastre academice. Concluziile acestei evaluari vor sta la baza unor decizii care vor consolida calitatea procesului de invataman si cercetare academica din cadrul ANIMV„. 

Aceasta noua lucrare de doctorat care ridica suspiciuni ca ar contine portiuni plagiate, pune in discutie si chestiunea scolarizarii acestor persoane din bugetul statului. In fiecare an, scolile doctorale care functioneaza in cadrul unor facultati sau universitati primesc un numar de locuri la buget, doctoranzii fiind scolarizati gratuit. Acest lucru inseamna ca statul suporta toate cheltuielile timp de minim trei ani cat acestia isi deruleaza activitatea de cercetare care se definitiveaza prin sustinerea tezei de doctorat.

Cei care s-au inscris la doctorat inainte de 2010 au beneficiat si de burse de studiu din partea statului roman, incasand lunar sume de circa 4.000 de lei. Incepand cu 2010, aceste burse au fost taiate de guvernul Boc, insa ele au fost reluate in 2012. Cum profesorul Constantin Onisor, seful scolii doctorale din cadrul ANI nu a raspuns la telefon, nu stim daca si la Academia SRI s-au aplicat aceste taieri sau daca au fost acordate in continuare.

Sociologul Mircea Kivu explica motivele pentru care in multe din lucrarile de doctorat ale politicienilor sunt plagiate: „In perioada in care si-ar fi scris respectivele teze de doctorat au avut o activitate profesional/politica destul de intensa. Ponta era sef al corpului de control al prim-ministrului, Oprea era director adjunct la Colegiul National de Aparare, Ontanu era primarul unui sector bucurestean etc. Cei care am mai avut de-a face cu mediul universitar stim ca pentru a scrie o teza de doctorat, de-adevarat, iti trebuie ani de munca de cercetare sustinuta. Apropos, ar fi interesant de vazut cati din oamenii astia au avut permis la o biblioteca. Deci, cel mai probabil, tezele respective sunt facute de diversi ‘negrisori’. In cazul cel mai bun, in care le-au scris singuri, au stiut ca pot conta pe ‘indulgenta’ conducatorului de doctorat, cu care, de regula, se afla in relatii foarte bune„.

In data de 1 iulie, HotNews.ro a publicat o analiza a tezei de doctorat a lui Gabriel Oprea, asupra careia planau suspiciuni de plagiat. Indiciile de plagiat se bazau pe urmatoarele argumente:

• pagini intregi din teza de doctorat a lui Gabriel Oprea erau identice cu pasaje din alte lucrari fara utilizarea ghilimelelor
• paragrafele identice cuvant cu cuvant erau marcate cu note de subsol, insa si acestea erau preluate din alte carti
• lucrarile din care s-a copiat cel mai frecvent erau ale prof. univ. dr. Ion Neagu, coordonatorul de doctorat a lui Gabriel Oprea si prof. univ. dr. Nicolae Volonciu, membru in comisia de sustinere a doctoratului lui Gabriel Oprea
• multi autori pe care ii indica in notele de subsol nu au fost inclusi in bibliografia lucrarii, insa acesti autori erau mentionati in textele originale
• ordinea in care au fost aranjate subcapitolele din lucrarea doctorala a lui Gabriel Oprea este identica cu ordinea subcapitolelor din tratatul coordonatorului sau, prof. univ. Ion Neagu.

In ciuda acestor evidente, Consiliul de Etica din subordinea Ministerului Educatiei a emis intr-un timp record un raport in care se spunea ca „suspiciunea de plagiat nu se confirma”. Acelasi organism l-a albit si pe premierul Victor Ponta in 2012 atunci cand acesta a fost acuzat de plagiat de catre revista Nature. De altfel, acest organism are atributii de verificare a tezei de doctorat si in cazul lui Neculai Ontanu, avand in vedere prevederea din art. 28, litera c, potrivit careia Consiliul de Etica este obligat sa se sesizeze in cazul unor persoane cu functii de demnitate publica.