Falsa "problema romaneasca" a Italiei (de Ioana Lupea)

IOANA LUPEA: „In seara zilei de 21 februarie 2001, o femeie si fiul acesteia de 11 ani au fost ucisi cu mai multe lovituri de cutit in locuinta lor din Novi Ligure.”

Fiica supravietuitoare in varsta de 16 ani a incriminat un imigrant albanez. Liga Nordului a declansat imediat o campanie de proteste impotriva imigrantilor albanezi si i-a chemat pe cetateni la o mare demonstratie. Marsul a fost anulat dupa ce politia a descoperit ca insasi adolescenta a fost autoarea dublului asasinat din Novi Ligure. Raul fusese insa facut. Frica de imigrantii infractori albanezi a contribuit la victoria fortelor de dreapta in alegerile generale din 2001.

In 2008, a venit randul infractorilor romani sa serveasca la izbanda coalitiei „Poporul Libertatii“, formata de Forza Italia si Alianta Nationala neofascista, si a Ligii Nordului. Romanii au fost tapi ispasitori, la fel de la indemana ca albanezii. Comunitatea romaneasca din Italia este lipsita de putere politica si economica. Scindata si predispusa la autoculpabilizare, nu este aparata nici de autoritatile de la Bucuresti si nici macar de romanii cu notorietate in peninsula, ca Ramona Badescu, candidata la Roma pe listele coalitiei „Poporul Libertatii“, a lui Silvio Berlusconi.

Italia are o problema cu criminalitatea. Dar nu o „problema romaneasca“ cum o numea in „Cotidianul“, din 4 noiembrie, Gianni Alemanno, simpatizantul Ducelui si primarul ales al Romei din partea aceleiasi coalitii, ci una a criminalitatii nascute din coruptie, ineficienta si disparitati sociale, tratabila doar cu reforma. Italia sufera grav de recesiune economica, iar institutiile statului sunt in pragul falimentului. Dar „noua falanga romana“ a lui Silvio Berlusconi, Gianfranco Fini si Umberto Bossi, nu putea castiga nici Italia, nici Roma cu un impopular program de reforma economica si institutionala.

In lipsa unei alte oferte decat imaginea succesului personal al lui Silvio Berlusconi, dreapta a apelat la diversiunea, bine sustinuta de media detinuta in proportie de peste 50% de premierul ales, a pericolului reprezentat de straini. Prin reactia supradimensionata in cazul Romulus Mailat, stanga italiana, regrupata in jurul fostului primar al Romei Walter Veltroni, a pus si ea, din timp, umarul la victoria dreptei. Intre epigonul lui Berlusconi si epigonii lui Mussolini, italienii i-au preferat, firesc, pe cei din urma.

Silvio Berlusconi le-a promis italienilor si in 1994, si in 2001 ca va infaptui un „nou miracol economic“ in Italia. Cu toate acestea, de doua decenii, cu stanga sau cu dreapta la putere, economia se duce de rapa. Prognozele Fondului Monetar International crediteaza Italia cu o crestere economica de doar 0,3%, cea mai scazuta rata din UE. „The Economist“ avertizeaza ca produsul intern va cadea anul acesta sub media europeana, iar anul viitor sub cel al Greciei. Dreapta nu va tulbura probabil apele. Nu va supara nici populatia, nici sindicatele si nici grupurile de interese economice demarand o reforma a statului. In schimb, „la nuova falange romana“ promite sa satisfaca frica de straini si nemultumirea italienilor fata de UE prin cererea de revizuire a tratatului Schengen, in dispretul dreptului la libertate de miscare intr-o Europa comuna.

Evenimentul Zilei