Haita sau izolarea. Ce alege Antonescu

Presedintele PNL Crin Antonescu exista daca PSD accepta ca este candidatul comun al USL la prezidentiale in 2014, daca Dan Voiculescu ii ofera tribuna la Antena 3 si daca sta bine in sondaje. Daca toate astea nu se mai intampla, Antonescu dispare in neant. USL inca spune ca este singurul candidat, dar Victor Ponta ii aminteste oarecum amenintator ca nu poate castiga fara PSD. Voiculescu inca il cultiva, inca mai lupta cu basismul si mai nou cu Ponta, dar nu se stie cat. Doua fronturi deodata si cu occidentul trei e cam mult si pentru el. Apoi, sondajele nu-l mai plaseaza pe liderul PNL chiar atat de sus, desi unii il amagesc ca rupe tot. Ei, si de aici putem intelege ceva din comportamentul sau mai agitat din ultimele zile.

Invatat de sfetnicii sai, Crin Antonescu a cautat sa capitalizeze toate nemultumirile generate de trocul Ponta-Basescu pe numirea procurorilor sefi. Antonescu stie ca PSD se plaseaza in sondaje de doua ori peste PNL in sondaje, ca Victor Ponta se mentine sus in timp ce el coboara lent, intrand in spirala unei caderi implacabile.

Sfenicii au uitat sa-i spuna cateva detalii esentiale: daca doreste sa iasa cu adevarat din bazinul Antenei 3, sa-si largeasca audienta, cum procedeaza Victor Ponta, atunci si discursul trebuie radical schimbat. Nu doar discursul, ci si atitudinea. Nu doar atitudinea, ci si convingerile. Nu doar convingerile, ci si standardele. Si nu e suficient sa le declami, mai trebuie sa si actionezi in acord cu ele. E nevoie, pe scurt, de castigarea unei credibilitati pierdute.

Nu prea poti sa te lauzi cu relatia ta cu Dan Voiculescu fara sa te compromiti mai rau. Te vor aprecia, desigur, Gadea, Badea, Grecu si publicul lor adus mereu in pragul razboiului civil, instigat zilnic la ura si asasinat. Numai ca ei gandesc deja la fel de profund ca tine: Jos Basescu, moarte basistilor!

Mai exista insa un public cel putin la fel de numeros care gandeste independent, folosindu-si propriul cap, mai preocupat de propria viata decat de moartea altora. Doar jos Basescu, sus Voiculescu nu tine in afara Antenei 3. Ti se va aduce mereu aminte cum fenteaza Voiculescu justitia, cum o obstructioneaza, cum o intimieaza cu ciomagul TV, cum isi bate joc de proprii alegatori demisionand din Senat la o luna dupa ce a fost ales pentru a fugi iarasi de proces.

Nu poti pretinde in mod convingator ca te bati ca un leu pentru independenta justitiei aparandu-l mai departe pe Fenechiu, judecat pentru fapte de coruptie. Nu ai sanse sa castigi bunavointa si atentia unui public mai pretentios sfidand mai departe bunul simt si recomandarile Bruxelles-ului, pastrand un cercetat penal in functia de ministru.

Nu te crede nimeni ca vrei magistrati liberi cand aprobi entuziast gesturile senatorului PNL Sorin Rosca Stanescu, care infiinteaza comisii parlamentare de ancheta pentru a intimida justitia, pentru a hartui politic procurori si, eventual, servicii secrete. Poti pretinde toate astea la Antena 3, unde publicul gandeste cu stomacul. Acest discurs dezlanat, castrat de repere, cumva arogant, tine la publicul bine spalat pe creier si mai putintel la minte.

Apoi: suna cam dubios sa invoci peste noapte procedurile cerute de Bruxelles dupa ce ai tipat de atatea ori ca justitia se face in Romania si ca nu trebuie sa vina Inalta Poarta sa ne spuna pe cine sa punem procurori sefi si dupa ce reguli.

Pe scurt, cand s-a decis sa iasa din templul manipularii si propagandei si sa intre in „templul basismului”, cum a numit B1 TV, Crin Antonescu avea nevoie de ceva mai inteligent de spus decat monotonul „jos Basescu”. N-a avut. In afara unor vagi reprosuri adresate lui Dan Voiculescu din cauza demisiei din Senat, Antonescu a vorbit ca de obicei, ca unui public lipsit de orice pretentii si standarde.

Din acest motiv, efectul iesirii sale a fost aproape nul. Adversarilor sai nu le-a dizlocat convingerile ci i-a radicalizat mai rau ori pur si simplu i-a plictisit. Nu era suficient – iarasi subliniez – ca Antonescu sa-si schimbe discursul, sa spuna unui public ce doreste eventual sa auda: afara cu Fenechiu din guvern, stop hartuirii procurorilor cu comisii parlamentare infiintate de securisti imbatraniti in rele, mai subtire cu discursul anti-occidental. Pentru a castiga publicul pierdut este nevoie de timp, de consecventa, de dovezi, de fapte masurabile nu de vorbe care se schimba de la o zi la alte, in functie de platoul tv in care esti invitat.

Crin Antonescu incepe sa dea semne ca intelege perfect riscul izolarii: daca PSD il lasa, daca Voiculescu mai comite o „imorala” si ii taie microfonul, daca s-ar delimita de unii baroni compromisi dar influenti din propriul partid cum e Fenechiu, ce-i mai ramane pentru a dovedi ca exista? Opozitia dura in transee alaturi de PDL, vor spune unii. N-a apuca sa ajunga acolo ca ar fi decapitat de propriul partid.

Asa ca liderul PNL, mare amator de poker politic, joaca la cacealma: participa la guvernare actionand ca si cum ai fi in opozitie, face cu ochiul unui public mai spalat dar foloseste acelasi discurs prafuit in tentativa de a-l seduce, vrea credibilitate dar cu sandardele coborate jos, cauta sa ascunda golul de idei prin variatiuni pe tema „jos Basescu” impachetand acest vid cu vorbe goale.

In afara de virajele sale retorice, nu vedem insa nici un gest prin care Crin Antonescu se rupe de haita. Se desparte fundamental, din vorbe, de premier pe chestiunea numirii procurorilor, admite cu jumate de gura ca Voiculescu a gresit demisionand dar asta-i maxim ce-si poate permite. Trecerea in opozitie l-ar izola, PSD ar anunta instant propriul candidat, Voiculescu s-ar orienta dupa mirosul puterii iar toate astea ar inseamna moarte politica sigura. Asa ca Antonescu are de ales: haita sau izolarea. Pana una alta, incearca ceva din amandoua, o echilibristica la limita, dar s-ar putea sa nu se aleaga in final cu nimic.

P.S: Politicienii romani se simt foarte puternici cand vaneaza in haita. Atunci, unii dintre ei chiar pot fi periculosi. Cand haita se destrama sau cand se incaiera mai multe exemplare pentru pozitia de mascul alfa , capetenia de conjunctura lasa urechile pe spate si coada mai jos. In general, forta ei nu sta in muscatura, ci in latrat. Latratul, cea mai prizata ocupatie la romani, are nevoie de amplificator pentru a capta atentia. Latratul simplu, natural, urletul din gatlej, este insuficient.

La facut galagie toti se pricep. Arta puterii la cei slabi sta in abilitatea de a strange haitele in jurul lor, de a tocmi ventriloci astfel incat harmalaia provocata de ei s-o acopere pe toate celelalte. Asta se cheama ca ai ajuns lider. Se pot obtine, astfel, la falsuri penibile: un maidanez dezlantuit poate sa para unora un leu fioros care rage. Insa numai exemplarele slabe folosesc aceasta tehnica de cucerit rapid si fara merit puterea, mascandu-si un trecut politic lipsit de substanta, de fapte si de glorie.

In paranteza fie spus, singurul lider care a incalcat pana mai ieri toate cutumele vanatorii in grup a fost Traian Basescu, dar incepe si el sa inteleaga ca nu poti fi lup solitar la nesfarsit, cu toata faima lui de incercat lup de mare. Istoria transformarii lupului in pisicut este deja alta poveste, cu alte personaje. Alta haita, cum s-ar zice.