Imparatul Caltabos, un film de Oscar (de Andreea Pora)

Remes a demisionat, ceea ce demonstreaza ca pana si prietenii sai de la partid si guvern au inteles ca e lata. Fara filmul spagii, acest lucru nu s-ar fi intamplat si doar teama de reactia opiniei publice si procentele din sondaje au determinat decizia. Ea este tardiva si imediat dupa premiera de miercuri seara voci autorizate din PNL tatonau terenul incercand sa-l salveze pe Remes.

Solidaritatea intru hotie este liantul care uneste clasa politica. Dincolo insa de plecarea fortata a lui Remes si de lovitura de imagine data partidului, mult mai important mi se pare mesajul filmului, care ar trebui sa devina obiect de studiu la facultatile de stiinte politice si drept.

Un singur moment de sinceritate a avut Ioan Avram Muresan: atunci cand a recunoscut ca a cazut in plasa DNA. Urmarind filmuletul de pe TVR, oricine si-a putut da seama ca nici n-a fost prea greu, ca urmaritorilor nu le trebuiau talente politienesti americane ca sa-i prinda pe spagari.

Motivele sunt simple: cei doi demnitari au boala increderii in suprematia atotprotectoare a functiei, se cred infailibili si au un dispret suveran pentru Justitie – vezi episodul cu desfiintarea comisiei. De aceea, nici nu si-au luat masurile de precautie elementare. Ceea ce i-a pierdut pe Remes si Muresan este tocmai credinta ca, indiferent de vremuri, guverne, ideologii, coruptia merge inainte.

De altfel, fostul ministru taranist a spus-o clar la un post de televiziune: „Am trecut eu prin momente si mai grele si am scapat cu bine”. Nu e exclus ca aceasta superincredere in invincibilitatea sistemului mafiot sa fie justificata si de data aceasta.

Intamplarea a venit la momentul oportun, adica exact inainte de un an electoral incarcat. Afacerea caltabosul este emblematica, este „firul rosu” care leaga epoca Ceausescu de noile timpuri ale aderarii in UE. Este semnul perenitatii. Nimic nu se schimba si nici macar nu se transforma. Remes si Muresan in momentul culminant al scenei plicului sunt insasi istoria ultimilor 50 de ani.

Locul lor a fost ocupat pe rand de tovarasii de la CC si judeteana de partid, de fesenisti, pedisti, cederisti, liberali. Toti, la vremea lor, au stat la cate o „terasa” si s-au ridicat burtosi, multumiti si cu servieta plina ca Remes. Aerul de smecher cu staif al lui Muresan a traversat nealterat regimurile.

Personajele Remes, Muresan si Ciorba sunt eroii din lungmetrajul „Romania tara corupta si fara leac”.

Filmul ar trebui completat cu scenele lipsa – cea cu Muresan carand vioi caltabosii si palinca la vila ministrului, cu fiul soptind conspirativ „ascunde-i pasaportul”, cu ziua victoriei in licitatii, si, de ce nu, cu imaginea bisericii greco- catolice neretrocedate de 17 ani in fundal – si trimis ca documentar comisarilor europeni si votantilor romani.

Poate asa, primii vor intelege ca integrarea cu sens unic nu este intotdeauna formula castigatoare. Iar votantii, ca trebuie sa se uite atent in urna ca nu cumva la fund sa se afle, cinici si de neoprit, Ciorba, Muresan si Remes spaguind ceva.

La fel de palpitanta este si seria a doua a filmului, aflata in plina desfasurare. Cu rare exceptii, tot poporul parlamentar s-a aratat revoltat de „metodele staliniste” ale procurorilor (citez din senatoarea PNL Norica Nicolai, care vrea pentru uz propriu scaunul de ministru al Justitiei). De caile dubioase si intortocheate prin care caseta a ajuns la TVR.

Mituirea si traficul de influenta au fost scoase din poveste, important era cum de au indraznit procurorii sa-i inregistreze, filmeze, spioneze pe cei doi. Asa ca se cer anchete si vinovati. Cum demisia lui Remes a rezolvat pe moment problema de imagine, terenul ramane liber pentru desfasurarea de forte impotriva procurorilor.

Care, nu-i asa, trebuie impiedicati sa mai deranjeze demnitarii din practicarea coruptiei.