"In Romania nu se mai poate face nimic". Serios?!

Cand nu avem cei mai destepti olimpici, nu suntem cele mai primitoare gazde de pe planeta si nu avem cele mai frumoase femei din lume, noi, ca popor, intr-un mod usor paradoxal, mergem in extrema opusa – ne smulgem parul din cap si ne cainam indelung, cu chiote exhibate in talk-showuri si comentarii publice. Ne transformam in bocitori “destepte”, cu naframa neagra pe ochi – cele care stiu tot, cele care desfiinteaza tot intre aruncatul cu privirea la doua telenovele, cele care iti explica de ce nu mai merita sa te lupti, sfredelindu-te cu o rapida ironie daca incerci ceva. Suntem fie in extrema lui romanii au talent, suntem foarte buni, extraordinari, sclipitori, geniali, ori deplangem hotii astia care fura si dorm prin Parlament, poporul care nu se mai trezeste, mocirla in care sta infundata tara si nu mai iese de 21 de ani, in general, calitatea celorlalti, fara o privire critica in oglinda. Am fost chiar numiti “popor neperformant” de intaiul diriguitor al tarii, la o ora de maxima audienta, in direct la TV – iar spre uluirea mea completa, am auzit si glasuri in apropierea mea care aprobau vartos, ingrosand la maximum auto-flagelarea: “asa este, are dreptate, suntem un popor de cretini”.

Sloganele sunt aceleasi, le-ati auzit de o suta de ori, le stiti pe dinafara. Nu mai traim in epoca “Partidul-Ceausescu-Romania”, traim in epoca “Romania nu mai are nicio sansa, Romania e o tara fara speranta, e o tara pierduta”. Motivele? “Am vandut tot, hotii sunt la masa, singura sansa e emigrarea, frate! Tara asta nu-si revine nici in 50 de ani” Am auzit de-a lungul anilor injuraturi nereproductibile, epitete grotesti cu care un roman gratula alt roman sau, mai grav, romanii in general; epitete atat de dure incat orice strain ramane crucit. Am auzit romani care dupa ce au emigrat nu mai vor sa auda de tara, unul mi-a spus cu emfaza ca a “inchis cu 7 lacate calea in urma lui” – sunt cativa care nu isi invata copii romaneste caci “nu e util”. Si totusi, se poate. Se poate, chiar se poate! Nu e o gluma sau o vorba in vant- e o realitate demonstrabila. Sau mai precis, noi putem, in anumite conditii.

Sa luam exemple concrete – mizeria fizica in care ne zbatem cu totii, pe cea morala nu o dezbat aici. Intr-o tara asaltata de gunoaie, in care veti gasi blocuri marginase in care cetateni simpatici arunca resturi direct de la etajul patru, intr-o tara inundata de praf, resturi menajere si fecale de catei s-a nascut o campanie numita Let’s do it Romania! http://www.letsdoitromania.ro/ideea/lets-do-it-world . Cum va spuneam si mai sus, se poate. Let’s do it Romania va avea pe 12 mai din nou campania anuala de curatenie. Nu e un proiect nascut in Romania, este preluat din proiectul Let’s do it World, cel care a avut pana acum 3.000.000 de oameni implicate in actiuni de curatenie, in 18 tari. Poate e de interes ca 500.000 dintre cei 3.000.000 de oameni sunt romani, a sasea parte – in Rusia au participat 11.000, in Brazilia 6.500, in India 50.000, o zecime fata de Romania. Deci, se poate sau nu se poate? Imi permit sa va invit ca pe 12 mai sa va alaturati acestor oameni inimosi si sa contribuiti .

Daca tot sunt alegeri locale, sa vorbim despre administratie, sa vorbim despre acele orase hacuite de planuri urbanistice gandite cu picioarele, sufocate in aglomeratie, in care se rascheteaza cu veselie spatiile verzi, acele orase care baltesc in coruptie, conduse de traseisti notorii cu o coloana vertebrala de cauciuc, o buna parte fie fosti puscariasi fie puscariabili. Ca un contraexemplu, sa luam orasul Sibiu – a fost necesar un singur om cu un proiect pentru ca urbea sa redevina Capitala Culturala a Europei si sa continua sa atraga din ce in ce mai multi turisti. Primarul Sibiului a vorbit de curand la Harvard – profesori de la scoala de urbanism au venit sa ia notite si sa il felicite. Daca Sibiul este cunoscut si apreciat peste tot in lume, aflati ca se intampla lucruri interesante si la Sighisoara, iar un alt palc de romani, tot tineri, de la un ONG inimos, incearca sa reporneasca mocanita care lega Sibiul de Agnita si apoi de Sighisoara. Puteti vedea proiectul lor aici – o astfel de mocanita in Elvetia atrage milioane de turisti. Alti romani inimosi, tot la Sibiu, vor face un targ de produse care atrage an de an 10.000 de romani si are patronajul Printului Charles, pe 27-29 iulie – http://www.transilvaniafest.com/. Sute de straini vor veni special pentru a participa la acest eveniment – vor plati evident bani companiilor aeriene, hotelurilor care au inflorit la Sibiu si vor aduce bani in comunitate. Mai exista si alti ONG-isti, cum e Nicusor Dan cu al lui “Salvati Bucurestiul” care se pun opreliste in calea distrugerii oraselor.

Sa vorbim si de domeniul coruptiei, cel in care iarasi cica nu se poate face nimic. Zeci de ofiteri sub acoperire si-au riscat viata familiilor lor, linistea lor perpetua de vreme ce s-au infiltrate in mijlocul a cel putin 200 de vamesi spagari, care au fost umflati ca niste pui de Crevedia de SPIR intr-o dupa-amiaza senina. Nu conteaza doar mascatii, ei sunt mereu intr-o brigada de interventie, conteaza si acei oameni care si-au riscat viata sa stranga probe. Desigur, se vor gasi avocati care sa ii faca scapati pe spagari, procurori carora le va tremura mana sa scrie un act de acuzare care sa pocneasca vartos , scaparand scantei, dar totusi, ideea ca “nu se poate face nimic” a fost zgaltaita putin. Dupa acest episod, descinderea mascatilor la o vama din estul Romaniei pentru a imparti flori de 8 martie femeilor – o sotie pusa la cale de un comandant de politie destept – a functionat ca o adevarata minune de trei zile pentru incasarile la buget. Miracolele exista, asadar -iar ele pot fi prelungite.

Citeste tot articolul si comenteaza pe Contributors.ro