​INTERVIU Experiența unui medic din Suceava infectat cu coronavirus: Am primit o singură mască de la spital. Am stat la o coadă de 100 de persoane să mă testez, dar s-au terminat testele. M-am tratat acasă, la spital sunt două băi la 50 de pacienți

​”Experiența asta de pacient este foarte importantă, te transpui în acea suferință a lor, înveți să înțelegi mai bine pacientul.” Anatol Burlacioc are 45 de ani, iar de 13 ani este medic la Spitalul Județean din Suceava, epicentrul epidemiei de coronavirus din România. Încearcă să trăiască sănătos și aleargă câteva maratoane pe an. Epidemia de coronavirus l-a prins cu o singură mască de protecție oferită de spitalul unde lucrează și complet neinstruit despre cum ar trebui să se ferească de noul virus, mărturisește el, într-un interviu acordat HotNews.ro. La fel ca pe toți colegii săi. Într-o seară de martie, când își făcea alergarea zilnică, a simțit că nu mai respiră normal.

E chirurg plastician, dar „zilele astea toți am devenit infecționiști”

Anatol Burlacioc este chirurg plastician. În această perioadă însă, la fel ca toți colegii săi de la Spitalul Județean Sf. Ioan Cel Nou din Suceava, tratează doar pacienți infectați cu coronavirus. „Cum spunea cineva, zilele astea toți am devenit infecționiști, virusologi și epidemiologi”, glumește el.

Medicul Anatol Burlacioc a fost el însuși pacient infectat cu coronavirus. A reluat lucrul în spital acum două săptămâni, pe 15 aprilie, imediat după ce s-a vindecat.

Militari dezinfectând în jurul spitalului din Suceava

Vestea bună este că pandemia de la Suceava a intrat într-un platou ușor descendent, „s-a potolit, nu mai este în ascensiune fulminantă”, spune Anatol Burlacioc. Drumul până aici a fost însă lung, sute de cadre medicale au fost infectate, iar spitalul a avut nevoie de instalarea unei conduceri militare – primul spital din România unde s-a luat o astfel de decizie, în timpul crizei coronavirusului. În acest moment, spitalul din Suceava lucrează cu 66% din resursa umană.

Suceava este cel mai afectat județ din România, cu 2.733 de cazuri de îmbolnăviri, de la debutul epidemiei în România. Aproape 500 dintre acestea sunt cadre medicale.

Pe 19 martie, seara, Anatol Burlacioc, care în ultimele zile consultase pacienți în Unitatea de Primiri Urgențe a spitalului, nu se gândea că în scurt timp avea să treacă el însuși de partea cealaltă – a bolnavilor infectați cu noul virus. A ieșit să își facă alergarea obișnuită. Își amintește perfect că era într-o seară de joi. „Mi-am dat seama că e ceva în neregulă, din punctul de vedere al respirației. În acea săptămână nu am avut acces la sala mea de spinning, unde merg de luni până joi, de mai bine de 6 ani. Dar mi-am dat seama, alergând în pantă, ascendent, că nu respir tocmai bine, cum eram obișnuit să respir. Eram la alergarea de joi, alergasem toată săptămâna, normal ar fi trebuit să fiu într-o formă bună, dar eu simțeam că sunt prea obosit.”

„În martie, asistenta mea mi-a dat o singură mască”

Pe 19 martie, pacienții infectați cu coronavirus curgeau deja la spitalul din Suceava. În plus, 10-20 de colegi ai medicului Anatol Burlacioc erau deja infectați. Anatol Burlacioc făcuse în acele zile consultații în Unitatea de Primiri Urgențe, „unde este principala poartă de intrare în spital, am făcut consultații și în ambulator, unde este altă poartă, am fost chemat la consultații interclinice la Boli infecțioase, la Cardiologie. Chiar lângă secția unde eram, lângă Neurochirurgie, era un focar, și nu s-a știut decât în momentul în care s-a infectat o parte din personal, apoi și cealaltă parte”.

Medicul Anatol Burlacioc

Cu toate că problemele de la Suceava luau deja amploare, Anatol Burlacioc spune că „Nu am fost instruiți absolut deloc. Mi s-a dat o mască de protecție, nici măcar nu am semnat pentru ea. A fost ciudat, a fost ca și cum nu ar fi vrut să ia niciun fel de măsuri de protecție. În prima sau a doua săptămână din martie, asistenta mea mi-a dat o singură mască FF2, cred. Atât. Nici măcar nu era cea mai performantă, FFP3.”

Chiar dacă activitatea spitalului fusese restrânsă din cauza cazurilor de coronavirus, angajații spitalului nu erau testați și nici nu fuseseră create circuitele necesare.

„Aveau tot ce era necesar în magazia spitalului. Este criminal!”

O lună mai târziu și după ce spitalul din Suceava a fost primul din România pus sub conducere militară în timpul epidemiei de coronavirus, situația arată complet altfel. În acest moment există măști și echipamente de protecție, iar personalul medical este instruit să trateze pacienți infectați și să se ferească de virus.

Dar „lucrurile ar fi trebuit să stea așa cum stau acum încă de acum o lună-două”. Mai ales că, subliniază Anatol Burlacioc, „aveau tot ceea ce era necesar în magazia spitalului, cum s-a și demonstrat. De ce nu le-au folosit atunci? Este o nebuloasă. Cu materialele și-au dat cu stângul în dreptul, adică nu i-am înțeles. Erau materiale, cum a spus și generalul Oprea (secretar de stat în Ministerul Sănătății – n.red.). Erau materiale, trebuiau date. Era conform normelor, personalul are nevoie de protecție. Să nu le dai materiale este criminal!”

„Atunci m-am gândit că sunt infectat cu COVID-19”

Anatol Burlacioc nu știe nici acum care a fost momentul în care s-a infectat, dar își amintește perfect momentul în care și-a dat seama că ceva era în neregulă – acea seară de 19 martie, când a ieșit să alerge. A simțit că respiră greu, că se simte obosit.

A doua zi, vineri, „m-am simțit cumva amețit, dar nu am simțit încă ceva deosebit. Sâmbătă am simțit un mic frison, dar nimic care să mă îngrijoreze foarte tare. Duminică a început un frison serios, cu transpirații. Temperatura era undeva la 37 – 37,5, durere în gât și atunci am spus că poate am răcit la alergare, poate am o faringită. Am avut frisoane toată noaptea de duminică, de pe 22, până luni. Luni, 23 martie, dimineața, mi-am dat seama că nu sunt apt pentru a merge la spital și bine ar fi să rămân acasă.”

Atunci s-a gândit „inclusiv la eventualitatea că sunt infectat cu COVID-19.”

Și-a anunțat colegii de la spital și medicul de familie, care i-a scris un concediu medical până vineri, pe 27 martie.

A stat câteva zile la coadă până să fie testat

„Colegii de la spital mi-au spus să vin să mă testez. Am reușit să ajung marți, pe 24 martie. Am stat două ore la o coadă de vreo 100 de persoane, dar nu am reușit să mă testez, pentru că au spus că s-au terminat testele.”

A doua zi, miercuri, nu a mai încercat să se testeze. Se simțea tot mai rău, așa că a rămas acasă. „Am rugat o asistentă de a mea, care era la coadă, și pe asistenta mea șefă, care devenise între timp asistentă șefă pe spital, să mă anunțe când se mai face testare. Miercuri, pe 25, nu s-a mai făcut testare.”

Medici la spitalul din Suceava / Sursa: TVR

Abia joi, 26 martie, Anatol Burlacioc a reușit să se testeze. La o săptămână după debutul simptomelor și după alte 3 ore de stat la coadă, de această dată în fața DSP Suceava: „Testare s-a mai făcut pe 26 martie. M-am prezentat după ce am primit mesajul de la colegele mele, am mai stat 3 ore pe trotuar, în fața Direcției de Sănătate Publică Suceava, la coadă cu alte colege și colegi.”

Vineri i-a expirat concediul medical, iar sâmbătă „am anunțat la Direcția de Sănătate Publică, printr-un telefon pe care l-am aflat stând la coadă joi, că trebuie să mă înregistrez, pentru că intru în autoizolare, am anunțat când m-am testat”.

Duminică, pe 29 martie, Anatol Burlacioc a aflat că este infectat cu coronavirus. Rezultatul testului a venit și era pozitiv. Era și cea mai grea zi a bolii: „Eu am primit diagnosticul exact în cea mai proastă zi, în cea mai grea zi a bolii – se spune că în ziua a 7-a – a 8-a este vârful bolii. Atunci m-am simțit într-adevăr cel mai rău, a fost apogeul bolii, a mai urcat puțin și temperatura”

Anatol Burlacioc mărturisește că a fost afectat și emoțional în momentul în care a aflat că este infectat, dar „eu sunt un luptător. Am luat această boală ca atare. I se putea întâmpla oricui.”

Ce simptome a avut: „Nici acum nu inspir așa cum trebuie”

Până să afle că este infectat cu COVID-19, Anatol Burlacioc luase tratament pentru răceală, „eu crezând că am o faringită pe care o am de câțiva ani în fiecare primăvară, la trecerea dintre frig și cald. Am luat până atunci Paracetamol dimineața și seara și Augmentin, deci tratament pentru faringită. Și preventiv, ca să nu se extindă mai jos, să devină o bronho-pneumonie. Eu având și o bronșită astmatiformă – în perioada de primăvară tușesc o lună-două, până se încălzește definitiv.”

Anatol Burlacioc

Ce simptome a avut? „Respirator nu am avut probleme deosebite, dar am avut senzație de presiune în piept, nu puteam să inspir profund, până la capăt. Nici acum nu inspir așa cum trebuie, dar oricum mai bine decât atunci.”

A luat tratament de răceală până în acea duminică. După ce a aflat de testul pozitiv, și-a sunat colegii care erau de serviciu la spital, la boli infecțioase. Dar „nu era un infecționist, erau de alte specialități. Am conversat prin mesaje cu colega care era la boli infecțioase și mi-a spus ce am de făcut.”

De ce a ales să se trateze acasă: „La spital sunt două băi la 50 de pacienți”

Luni, pe 30 martie, „am discutat cu o asistentă de la spital care era dispusă să ne aducă tratamentul atât mie, cât și soției mele, care care avea cam aceleași simptome, dar le-a dus pe picioare. Eu nu puteam nici fizic și nici legal să ies din casă. Nu a reușit luni, așa că ne-a adus marți tratamentul cu Kaletra, un antiviral folosit în tratamentul HIV-SIDA. Am luat 5 doze de Kaletra, soția a luat 3, după care a urmat pauza, am renunțat la acel tratament pentru că două zile am avut diaree, dureri de cap, o slăbiciune mai mare, dureri de burtă. Eram ca două cadavre ambulante amândoi. Soția mea a avut dureri mai mari, i-a afectat probabil și fierea. Acel tratament afectează ficatul… Am simțit din plin lucrul ăsta. Ne-am alimentat doar așa, ca să nu spunem că nu mâncăm. Poftă de mâncare nu aveam. Rezistență la deplasare nu aveam, deci stăteam mai mult în pat.”

După ce au întrerupt tratamentul, „ușor-ușor ne-am revenit, în câteva zile ne-am revenit”.

Pe 10 aprilie, când s-au încheiat cele 14 zile de carantină, „ne-am prezentat la primul test, am fost testat. Atunci l-am cunoscut pe domnul general Ionel Oprea (secretar de stat în Ministerul Sănătății care a gestionat situația Spitalului din Suceava – n.red.), care era în curte.”

Anatol Burlacioc își amintește că „nu se schimbase nimic în modul de testare, în continuare era coadă în curte și i-am spus acest lucru generalului Oprea. Nu se găsise un spațiu mai bun pentru a se testa personalul medical, testarea se putea face în alte condiții.”

Anatol Burlacioc a fost testat pe 10 aprilie, la finalul celor 14 zile de carantină, dar nu a primit rezultatul imediat: „De pe 10 aprilie, de când a fost primul test, am primit răspuns oficial prin mesaj pe telefon, iar de pe 12 aprilie, după al doilea test, am primit rezultatul oficial pe 14 aprilie, tot pe telefon. Adică total neproductiv. Colegele mele m-au anunțat prin mesaj pe telefon care au fost rezultatele testelor.”

Spitalul Județean Suceava

După cele două teste negative, șeful de secție l-a întrebat dacă este bine. „Nu eram refăcut 100%, dar am preferat să merg la spital, să nu mai stau în concediu. Mi-am dorit să mă întorc cât mai repede la serviciu pentru că nu sunt o persoană care să stea acasă, nu îmi place.”

L-am întrebat pe Anatol Burlacioc de ce a ales să se trateze acasă: „Am avut o internare de zi, am fost întrebat de colegele de la triaj de la infecțioase cum mă simt și dacă vreau să rămân internat, dar am preferat să stau acasă și să mi se prescrie acel tratament. Pentru că în acel moment spitalul era plin, condițiile la Boli infecțioase erau așa cum erau – 50 de pacienți la două băi. După priza de Kaletra, între o oră și două ore apare diareea, iar acele reprize de diaree sunt câteva pe parcursul zilei. După tratamentul cu Kaletra m-am deshidratat cam 5 kilograme, am pierdut 5 litri de apă.”

„Dar starea mea generală nu a impus să mă internez – respiram bine, temperatura era sub 37, prima săptămână a fost cu transpirații, poate că în prima săptămână aș fi putut să mă internez. Dar deja, după ce am fost testat, boala era pe traseu descendent, și atunci am spus că nu are niciun rost să mă internez în spital. Atunci era posibil, acum am înțeles că nu mai există altă variantă, decât internarea, tocmai pentru a reduce contactul cu persoanele de acasă. Dar persoanele de acasă, soția, fusese deja infectată. Copiii au stat separat în camerele lor, iar noi, eu și soția mea, ne-am ajutat unul pe altul. Cel care era mai bine îl ajuta pe celălalt. Pentru că am fost mai bine ba unul, ba celălalt, nu am fost concomitent”, adaugă el.

„I se putea întâmpla oricui. Am luat boala ca atare”

Anatol Burlacioc spune despre el că este un luptător și a luat boala ca atare. „I se putea întâmpla oricui.”

S-a convins că, în cazul coronavirusului, nu te ajută nici practicarea sportului, nici alte măsuri. În plus, spune medicul sucevean, „trăim într-o lume în viteză, veșnic avem de făcut ceva, stresul este la cote alarmante, întâlnim diverse situații zilnic, aproape permanent, care ne pun la încercare sistemul imunitar, a fost o iarnă atipică, cu temperaturi peste tot ce a fost până acum. A fost cald-frig, cald-frig, iar un organism nu poate să se adapteze atât de rapid. Chiar acum, în aprilie, au fost zile când au fost 20 de grade, iar apoi la Suceava a nins, erau 2-3 grade. Nu ne putem adapta în câteva ore de la frig extrem la cald extrem.”

Anatol Burlacioc

„Au fost niște condiții parcă artificial create pentru ca această pandemie să evolueze conform celui mai prost scenariu. Și încă nu este gata, nu știm ce ne așteaptă în viitorul apropiat, în zilele și săptămânile următoare. Poate să fie în descreștere sau în ușoară creștere sau poate să crească brusc”, crede Anatol Burlacioc.

Acum sunt suficiente echipamente de protecție: „Ar fi trebuit să fie așa încă de acum o lună-două”

Anatol Burlacioc a revenit la spital pe 15 aprilie, după ce s-a vindecat de infecția cu coronavirus. A găsit aici conducerea militară, în locul vechii conduceri. A fost instruit pentru prima dată cum să se ferească de virus și cum să îngrijească pacienți infectați. Înainte ca el însuși să se îmbolnăvească, acest lucru nu s-a întâmplat.

I s-a explicat care este noul circuit din spital și a fost repartizat pe secția Ginecologie, „unde sunt internați pacienți infectați cu COVID-19 cu diverse alte patologii. Până acum am făcut ture, de dimineață, după-amiază sau de noapte.”

„La început, înainte să mă infectez, nu am fost instruiți, nu s-a emis niciun ordin în sensul ăsta, nu ni s-au eliberat materiale de protecție, nu am fost instruiți în privința felului în care se vor desfășura activitățile în acea perioadă. În afară de restricția privind tratarea cazurilor de pacienți cronici, care au fost amânate până la noi ordine și se acceptau doar urgențele”, își amintește medicul Anatol Burlacioc.

El povestește că, în acele zile, „a fost șeful de secție și ne-a rugat să avem pregătit un băgăjel pentru eventualitatea în care trebuie să rămânem la spital sau să fim cazați în altă parte, ca să nu ne mai întoarcem la familii, să nu le expunem. Dar în afară de acest ordin verbal, primit tot verbal, și nu scris, la o ședință, în rest nimic. Cu toate că ședințe făceam în fiecare zi. Normal ar fi fost ca la aceste ședințe să stabilim niște lucruri care să ajute în această situație. La ședințe, șefii de secție sunt chemați pentru a li se aduce la cunoștință o conduită sau o doleanță a conducerii, care se face și în scris. Iar dacă este necesară instruirea personalului, ea trebuie făcută imediat.”

Spitalul Județean Suceava

„Acest lucru nu s-a întâmplat. În prima sau a doua săptămână din martie, asistenta mea mi-a dat o singură mască FF2, cred. Atât. Nici măcar nu era cea mai performantă, FFP3”, spune medicul.

În momentul acesta sunt suficiente măști și echipamente în spital. „Mai sunt momente când este schimb de tură și se mai epuizează soluțiile, dar după aceea vin infirmierele, fac curățenie, aruncă echipamentul uzat, îl duc la un container special și se înlocuiesc apoi stocurile.”

Anatol Burlacioc subliniază însă că „Lucrurile ar fi trebuit să stea așa cum stau acum încă de acum o lună-două. Ar fi trebuit să se gândească la eventualitatea în care acea epidemie, care nu era încă declarată pandemie, putea scăpa de sub control. Tot timpul, prevenția costă mai puțin decât tratamentul, în orice boală. A preveni înseamnă mai ieftin.”

El mai spune că în magazia spitalului au existat încă de la început echipamente de protecție, dar personalul medical nu le-a primit: „Cum a declarat Râmbu, aveau tot ceea ce era necesar în magazia spitalului, cum s-a și demonstrat. De ce nu le-au folosit? Este o nebuloasă. Este adevărat că au mai venit materiale și după. Dar, pentru acel moment, era suficient să aplice niște măsuri de carantină severe. Mai bine să exagereze, să facă asta în scris și să instruiască personalul. Și să facă asta sub semnătură. Era bine ca atunci Râmbu, managerul, să fi fost la fel de dur cum era de obicei, în situații care nu impuneau duritatea, dimpotrivă.”

„Cu materialele și-au dat cu stângul în dreptul, adică nu i-am înțeles. Erau materiale, cum a spus și generalul Oprea. Erau materiale, trebuiau date. Era conform normelor, personalul are nevoie de protecție, și asistentele, și infirmierele. Să nu le dai materiale este criminal. Și tot ei sunt cei care susțin că nu li se respectă drepturile, că sunt acuzați pe nedrept, că nu este așa. Dar nu iese niciodată fum fără foc.”

„De câte ori mi-am exprimat indignarea, îmi spuneau că nu așa se face„

Pandemia la Suceava a intrat într-un platou ușor descendent, s-a potolit, nu mai este în ascensiune fulminantă, spune medicul Anatol Burlacioc.

El susține însă că nimic din ceea ce s-a întâmplat la Suceava în ultimele aproape două luni nu este întâmplător: „Ce se întâmplă la Suceava are niște rădăcini adânci și vechi. Nu este întâmplător deloc. Aici au fost cultivate niște relații interumane de o anumită factură. Unii am fost apropiați și consiliați, introduși în bucătăria internă a spitalului. Alții au fost folosiți doar pentru a-și face treaba și supravegheați, în caz că mai calcă strâmb, să fie penalizați, pentru a fi ușor de controlat, ca să nu comenteze. Cum este cazul meu.”

Medicul Anatol Burlacioc spune că în spitalul în care lucrează de 13 ani au mai fost probleme pe care le-a semnalat în ultimii ani, dar „De câte ori mi-am exprimat indignarea, îmi spuneau că ‘Nu așa se face’. Mi-o spuneau chiar asistentele mele. Le spuneam că așa se face, că adevărul nu poate fi ascuns după deget, iar funia ajunge la par de fiecare dată. Mulți colegi mi-au spus că nu au curajul ăsta. Nu e vorba neapărat de curaj, e vorba de a fi onest și sincer cu tine însuți.”

„Ce știți dumneavoastră? Eu sunt pacient și dumneavoastră doctor”

Anatol Burlacioc vede acum partea bună din această experiență și spune că l-a ajutat: „Este foarte importantă experiența asta de pacient, pentru că sunt pacienți care îți mai zic, din când în când, ei sigur, suferă, și trebuie să încerci să te transpui în acea suferință a lor, îți mai zic: ‘Ce știți dumneavoastră? Eu sunt pacient și dumneavoastră doctor.’ Dar când treci prin experiența asta ca pacient, înveți să înțelegi mai bine pacientul, nu ești arogant, nu mai ești atât de doctor, ci înveți să îl înțelegi ca de la om la om. Adică să îi faci bine din punct de vedere profesional, dar și să îl tratezi ca pe un om. Să nu se simtă mai rău decât se simte deja. Și fizic, și moral. Moralul dacă îl susții, boala e 50% ameliorată. Și asta mi-au spus-o foarte mulți pacienți.”

Cînd are timp, obișnuiește să stea de vorbă cu pacienții săi, „chit că unii vorbesc lucruri care nu țin de relația noastră. Dar e foarte important ca omul să se exprime, să se știe apreciat, înțeles și ascultat. Până la urmă, omul îți spune orice, doar să vadă interesul în ochii tăi”.

„Din păcate, cum mi-a spus o profesoară de-a mea de germană, această meserie ne dezumanizează. Din păcate, tind să cred că are dreptate. Dar, în același timp, este una dintre cele mai umane meserii, din toate punctele de vedere. Îți oferă posibilitatea să faci bine. Odată ce tratezi un pacient, devine ca o rudă a ta. Și o bucățică din tine rămâne la el. O bucățică din sănătatea medicului rămâne la pacient. Dând sănătate, fiecare pacient ne lasă o cicatrice acolo, un semn, o amintire. Răsplata pentru acea amintire e atunci când ne întâlnim cu pacientul pe care l-am tratat acum mulți ani, ne salută și ne mulțumește. Lucrul ăsta este extraordinar și îți recompensează tot efortul și toată suferința de care ai avut parte în actul medical și în pregătirea pentru meserie”, mărturisește Anatol Burlacioc.

„Noi nu eram pregătiți. M-au sunat mulți oameni să le dau un sfat”

Medicul Anatol Burlacioc povestește că în această perioadă l-au sunat mulți oameni care i-au cerut sfatul – cum să se protejeze de virus.

Crede cu tărie că „Trebuie să învățăm din experiența asta ceva, iar cel mai important lucru învățat este educația sanitară, care ni s-a făcut forțat acum. Vorbim despre prevenție. Dacă se făcea, nu eram aici. Sau chiar dacă făceau mulți boala, nu o făceau toți odată. Nu s-ar fi întâmplat ceea ce s-a întâmplat la Suceava și în alte locuri. Nu numai Suceava este afectată, și alte zone sunt, dar au știut să se organizeze mult mai bine.”

Suceava, focar de coronavirus

Medicul sucevean spune că „Trebuie să învățăm ceva din asta. Medicii de familie ar trebui să facă educație sanitară. Toți specialiștii la care apelăm ar trebui să facă educație sanitară. Și eu fac cât pot și cât îmi permite timpul. Lucrurile astea ar trebui poate și mediatizate puțin mai mult, în afară de ce să mâncăm și cum să ne îmbrăcăm.”

„Igiena, prevenirea bolilor, e importantă. Poate că ar trebui introdusă de televiziuni să atragă publicul, pe internet sau în reclame. Educația sanitară contează. Noi nu eram pregătiți. Spălatul pe mâini, ăla este esențial, să nu punem mâna la gură, pentru că mâna o pui peste tot. Să nu mai dăm mâna, să găsim o altă soluție pentru a ne saluta. Asta toate le-am învățat acum. Toate astea se învață, la nevoie, omul învață foarte bine. Și învață repede, acum important este să nu uite ceea ce a învățat”, este concluzia lui Anatol Burlacioc.