Interviu Luiza Zan: Despre muzică și vise

1. Luiza, dacă cineva spune că ești poate cea mai iubită și mai importantă vocalistă de jazz din România care este primul tău gând? Ce înseamnă de fapt asta pentru tine după primul moment de ( poate ) vanitate și recunoștință?

Primul gând este că ar trebui să studiez mai mult, să nu mă ajungă altă vocalistă din urmă, să pot păstra “trofeul” acesta cât mai mult timp posibil. Imediat după aceea, m-aș gândi la faptul că iubirea necondiționată e doar în cazul mamei și al propriilor copii, iar restul iubirilor vin cu multă muncă pentru a nu pierde acea iubire nici de o parte, nici de cealaltă. Așa cum publicul iubește un artist, la fel, artistul își iubește publicul și dorește să îl mulțumească și să îl satisfacă la fiecare concert.

2. Au trecut aproape doi ani de când pentru artiști și cei din industria culturală a avut loc o apocalipsă. Cum ai traversat tu perioada asta? Cu ce concluzii trăiești azi și cu ce speranțe pentru viitor?

A fost o perioadă foarte grea pentru mine. Din chiar prima zi de lock down am pierdut un turneu important, care ar fi fost peste ocean. Am pierdut mai mult decât concerte, am pierdut oameni dragi. M-a ajutat faptul că în viața personală treceam printr-o schimbare majoră, iar lipsa concertelor mi-a dat timp pentru a mă ocupa de familie și de casă.

Am înțeles în toată perioada grea care a trecut că artiștii sunt extrem de vulnerabili, ca segment social, că punctul slab al nostru nu este faptul că lumea nu ne înțelege firea visătoare, ci că lumea în general nu prețuiește deloc munca noastră, se vede asta în prețul pe care un om simplu este dispus să îl dea pe un bilet de concert, de spectacol, un disc.

Cercul iubitorilor de cultură s-a dovedit a fi mult mai strâns decât credeam. Și principala învățătură trasă este necesitatea apropierii de public într-un mod diferit, pentru ca arta noastră să supraviețuiască. Va trebui să investim mai mult în noi, dacă vrem ca și publicul să o facă.

3. A murit zilele acestea Voicu Rădescu, un tip extraordinar, care a făcut multe pentru artiști și publicul din București la Green Hours. L-ai cunoscut, ați colaborat, ai o poveste frumoasă cu el?

Voicu Rădescu a fost creatorul platformei pe care jazz-ul românesc se expune publicului, iar Green Hours este sufletul care palpită în orice muzician de jazz din România. Voicu a creat cartea de vizită a jazz-ului românesc. Am multe povești cu Voicu, multe povești din Green, îmi e greu să aleg o singură amintire, dar o să aleg una care nu are legătură cu jazz-ul, ci cu omul Voicu Rădescu.

I-am mărturisit într-o zi la cafea, vorbind despre diverse frici, că nu știu să înot și că am coșmaruri din cauza asta. Voicu l-a sunat imediat pe un antrenor de înot care îi era prieten și m-a programat la o primă lecție, la stadionul Dinamo. Voicu nu doar că mi-a oferit spațiul din Green pentru toate nebuniile muzicale pe care le aveam în cap, Voicu mi-a șters una din marile mele frici, frica de apă. Asta e o chestie mare de tot.

4. Spune-mi te rog la ce proiecte lucrezi azi și cât de important e să ți se întâmple din când în când câte un mic miracol care să iți dea forță să continui?

În acest moment, pregătesc partituri pentru un concert de swing cu orchestră. Am multe lucruri în plan, însă e o perioadă cu multe concerte pe care o savurez din plin, fără să mă gândesc încă la lucruri neîncercate.

Forța de a continua vine din interior, micile miracole care se întâmplă fie la concerte, fie acasă, sunt doar bonus. A continua nu cere forță întotdeauna, uneori a continua înseamnă să renunți, sau doar să ai înțelepciunea de a spune “nu”. E multă filosofie în spatele verbului “a continua”. Am și o piesă scrisă pe tema asta, în care dezvolt fix această idee, că a continua înseamnă să te aduni de pe jos, dar și să te lași dus de rostogol. Se numește “Then we go on”.

5. Ce ți-ai dorit mult să faci ca artist și e încă nebifat pe wishlist?

Am multe lucruri nebifate. Vreau să fac un concert cu muzică de Bach, cu orchestră simfonică, vreau să scot următorul album, cu piese proprii, vreau să am curaj să propun publicului un program exclusiv de voce solo, proiect la care muncesc de mult, vreau să învăț să dansez swing, vreau să cânt măcar o piesă cu fetele mele… Sunt multe pe wish list.

6. Cum vezi tu scena jazz din România? Ce crezi că ar avea nevoie ca ea să se dezvolte și muzicienii să reușească să crească?

Nu știu dacă sunt cea mai în măsură să vorbească despre scena de jazz din România, pentru că ascult prea puțină muzică românească… Avem muzicieni buni, dar sunt puțini. Avem prea puțini basiști, prea puțini toboșari de jazz, prea puțini trompetiști. Poate la voci stăm mai bine, dar e foarte greu să îți faci un proiect nou, dacă ești la început de drum, pentru că toți basiștii sunt prea prinși, toți toboșarii au deja câteva proiecte în care activează.

Imaginați-vă că ați avea 100 de actori în toată țara și trebuie să faci piese de teatru peste tot, cu aceștia. Dintre ei, 25 stau în București și, inevitabil, îi vei vedea în tot felul de combinații, uneori în rol principal, alteori în rol secundar, în piese mai bune sau mai puțin bune. E greu să găsești oamenii “tăi” și, mai ales, să nu îi pierzi.

7. Trăiești un pic mai departe de București acum. Ce a schimbat asta pentru tine ca muzician?

Nu a fost ușor să plec din București. Constanța concertelor și a evenimentelor private clar a dispărut. Dar distanța asta m-a ajutat să fiu selectivă, să spun “nu” mai ușor acelor concerte care nu se justificau artistic, ci doar financiar, pentru că iluzia presiunii banilor a dispărut, odată cu plecarea din București. Stau într-un loc magic, în care zilnic descopăr cât de importantă este natura pentru ființa mea.

8. Vei cânta la Jazz în The Park alături de Jazzpar Trio. Ce să aștepte publicul de la acest concert? Ai aruncat un ochi pe line-up, ce te încântă?

Concertul cu Jazzpar Trio sper să aducă festivalului clujean puțin glamour, cântăm, totuși, muzica din perioada the roaring ‘20’s, puțin fast nu strică, zic eu. Vom avea surprize pe care le pregătim intens, vom cânta și piese în limba română, ceea ce cu Jazzpar Trio încă nu am bifat, deci abia aștept!

Este o ediție de senzație, am spicuit line-up-ul și mi se pare extraordinar că vine Jose James, unul din artiștii mei preferați!

Mai multe informații pe: www.jazzinthepark.ro Bilete: https://www.iabilet.ro/bilete-jazz-in-the-park-65701/