INTERVIU VIDEO De la vis la o scenă care unește: Grivița 53 și Raiffeisen Bank fac posibilă întâlnirea românilor cu Eugenio Barba

Ce se întâmplă atunci când visul unui om reușește să adune o întreagă comunitate și să transforme un cartier într-un spațiu al întâlnirii și al artei? La Grivița 53, această misiune se concretizează prin microstagiunea BARBA 90, dedicată regizorului și teoreticianului Eugenio Barba, care are loc între 7 și 22 martie 2026. Evenimentul, susținut de Raiffeisen Bank România, nu este un simplu omagiu, ci un program activ de spectacole, ateliere și masterclass-uri, în care Barba și artiștii Odin Teatret, una dintre cele mai influente companii de teatru din lume, împărtășesc experiență și practică cu publicul și comunitatea locală.

Despre microstagiunea BARBA 90, despre construirea unei scene internaționale la Grivița 53, rolul comunității și modul în care mediul privat poate susține cultura, dar și despre emoția și energia care fac ca teatrul să fie mai mult decât un loc, am vorbit, în cadrul unui interviu, cu Chris Simion-Mercurian, regizoare, scriitoare și inițiatoarea Teatrului Grivița 53, și cu Laura Mihăilă, director de Marketing, Comunicare și Customer Experience la Raiffeisen Bank România.

Grivița 53 este un teatru construit de la zero, de fapt, primul teatru din București care a fost finanțat exclusiv prin donații și implicarea comunității. Care este povestea din spatele teatrului și cum a început totul?

Chris Simion-Mercurian: De fiecare dată când mi se pune această întrebare retrăiesc cei 9 ani în care s-a construit acest miracol, început în 2016 de la o inițiativă personală, respectiv vânzarea casei bunicii mele. Aceea a fost prima cărămidă. După acest gest pe care l-am făcut, am luat cu mine o întreagă comunitate de oameni care s-au întâlnit cu visul acesta: de a lăsa ceva în urmă generațiilor care vin după noi, pentru că de fapt despre asta este totul.

Am promis oamenilor că vom construi un teatru, că vom construi un spirit, că vom face educație, nu doar cultură, sau că vom face cultură la un alt nivel decât divertismentul. Povestea teatrului Grivița 53 este, de fapt, despre „împreună”, despre o energie pe care oamenii o aveau în ei, despre partea luminoasă pe care o avem în noi, doar că a trebuit cineva să vină să le reamintească că există acolo undeva și că este o opțiune să o pui în joc. 

Și iată că o întreagă comunitate a făcut să se nască acest vis, mai mult decât un exemplu cultural. Este un reper civic, revitalizează un cartier care, în perioada interbelică, era considerat un Montmartre al Bucureștiului. Astfel, a devenit o platformă pentru tânăra generație și țintește să creeze punți de legătură cu personalități marcante din teatrul mondial.

Dorința de a construi o scenă internațională

Luna aceasta Grivița 53 găzduiește microstagiunea BARBA 90 – un program cu spectacole, ateliere și masterclass-uri. Cum a luat naștere acest eveniment și de ce este mai mult decât o aniversare?

Chris Simion-Mercurian: Ne-am propus să facem din Grivița o scenă internațională de la bun început. Nu ne-am dat seama că, pentru asta, ai nevoie cu adevărat și de o stea care să te protejeze, dar și de parteneri care să-ți transforme nebuniile în realitate. Pentru că poți să visezi până la cer, dar dacă nu ai cu cine să le implementezi, rămân niște idei frumoase într-un PowerPoint.

S-au așezat, s-au aliniat planetele de la întâlnirea mea cu Eugenio Barba pentru doctoratul meu, care a avut loc anul trecut. A fost un dialog aparent neinfluențat de teatrul Grivița 53, pentru că nu acesta era tema discuției. El, impresionat de o întrebare pe care i-am adresat-o, m-a întrebat cu ce mă ocup, ce profesie am, iar eu am intrat în detalii. Când am ajuns la povestea Grivița, m-a încurajat, crezând că este doar un vis, să nu cedez, să merg mai departe și să-l împlinesc. Atunci i-am spus: nu, nu este un vis, este chiar o clădire, există deja și urmează să o însuflețim și să-i dăm viață.

Și atunci el, care este considerat părintele teatrului independent, nu doar unul dintre cei mai mari regizori ai acestei lumi, ci omul care a pus prima cărămidă în teatrul independent mondial, ne-a împărtășit că își dorește să facă parte din acest început al Griviței. Ne-a mărturisit că scena care i se pare cea mai potrivită pentru a sărbători 90 de ani este Grivița 53, pentru că este o scenă la început, care are nevoie de prezența lui acolo. Iar Laura a fost prima persoană căreia i-am împărtășit asta – nici nu pot să-i spun bucurie, pentru că nu știam cum să definesc ce ni se întâmplă nouă – „există posibilitatea de 1% ca Eugenio Barba să vină în București, la Grivița”. Și Laura, așa cum am început să o cunosc, în loc să-mi taie aripile, mi le-a pus și mi-a zis: „Ba da, o să facem”.

„Contează enorm de mult ca, atunci când ai un partener – pentru noi cel puțin, demersul Grivița înseamnă enorm de mult – să te întâlnești cu acel partener și în valorile tale umane, nu doar în valorile companiei. Pentru că, în momentul acela, știi că tot ceea ce sădești are rădăcinile atât de bine înfipte încât, în mod real, va rămâne peste toate generațiile. Când noi nu o să mai fim fizic și vor rămâne copiii, nepoții, și vor da acest exemplu, atunci ceea ce facem acum are sens.”

România, pe harta evenimentelor culturale mondiale

Raiffeisen este partener principal al microstagiunii. Ce v-a atras în povestea Grivița 53 și cum a început colaborarea pentru acest proiect?

Laura Mihăilă: Colaborarea strict pentru acest proiect a început la o cafea. Este foarte mundană, foarte comună sau familiară, dar întâlnirea a fost plină de sens. Noi, la Raiffeisen, am încercat să susținem de-a lungul anilor, cu o componentă – poate nu cea mai mare, dar în mod constant – construcția visului comunitar Grivița 53.

Am făcut asta cu perseverență și cu convingerea că Bucureștiul are nevoie de un spațiu în care reprezentația de teatru independent să-și găsească loc. Cartierul Grivița merită resuscitat, iar întregul demers comunitar trebuie salutat și susținut. Prin urmare, proiectul este un pas absolut firesc pentru noi să-l susținem, pentru că Grivița 53 oricum a început în forță. A venit cu o reprezentație extraordinară, pe care vă invit, dacă se mai joacă, să mergeți să o vedeți, care vorbește despre visul Grivița 53.

Ce se întâmplă în această microstagiune cu Eugenio Barba, în schimb, depășește orice tip de așteptare pentru mine și ridică standardul cultural al Bucureștiului și, cred, al României per ansamblu. Cred că este prima dată când o personalitate de o asemenea anvergură culturală vine în România, își prezintă creația în fața unui public, cred eu, nerăbdător să-l cunoască și pune România pe harta evenimentelor culturale mondiale. Noi, ca bancă, susținem evenimente culturale, evenimente sustenabile, evenimente de business și de antreprenoriat, însă în ultima vreme cred că, făcând parte din evoluția României, și la nivel de antreprenoriat susținem antreprenorii să meargă în afara României. La nivel de creativitate susținem conferințe care îi fac pe români să strălucească. 

„În zona culturală am găsit această bijuterie pe care ne-a oferit-o Chris, cadou, prin visul ei și în care ne-a spus: «Nu vreți să contribuiți ca România să fie pe o hartă mare, a teatrului mare?». Pentru mine este un cadou și un privilegiu că putem să susținem asta.”

„Ne dorim să construim un teatru viu”

Faptul că Eugenio Barba a ales să marcheze 90 de ani aici este un gest cu greutate. Ce poate învăța scena românească din această întâlnire cu marile practici teatrale internaționale?

Chris Simion-Mercurian: Este genul acela de întâlnire pe care cu siguranță o aștepți toată viața. Oamenii care vor alege să vină să își petreacă timp împreună cu noi în această perioadă, între 7 și 22 martie, cu siguranță vor fi îmbogățiți nu doar de o lecție culturală pe care o oferă Eugenio Barba prin ceea ce face de atâtea decenii. Vor avea ocazia să interacționeze cu o lume, cu artiști la care nu ai acces zilnic, cu autenticitatea pe care eu îmi doresc să o păstrăm în Grivița și cu o performanță reală. Pentru că teatrul antropologic pe care îl face Eugenio Barba nu este cel mai simplu teatru, dar, cum spune el, nu este nici acel tip de teatru care să te trimită la DEX.

„Deși este o formulă dedicată în mare parte profesioniștilor, pentru că noi învățăm despre el la școală, în extrema cealaltă poate fi decriptată de orice spectator amator. Nu îți trebuie să fi citit enciclopedii sau să-l fi citit pe Platon integral ca să-l înțelegi pe Eugenio Barba.”

Pentru că ceea ce este fabulos la acest regizor este că îți propune să îți lași „de ce”-urile și rațiunea la intrarea în teatru și să ai curajul să simți. Să nu te întrebi de ce faci acel gest, de ce este îmbrăcat actorul așa, de ce nu este scena cum a scris autorul, ci pur și simplu să îți lași emoțiile să curgă, să te duci la originea ta de spectator. Și, cum spune el, în momentul acela teatrul nu mai este divertisment, teatrul devine ritual.

Da, este practic o poziționare a Teatrului Grivița 53 spre ceea ce ne dorim să facem. Nu ne dorim să facem spectacole somnifer sau spectacole care să fie inutile pentru timpul și banii oamenilor. Ne dorim să construim un teatru viu, un teatru care să lucreze cu publicul și după momentul în care oamenii au ieșit din sală și care să îi însoțească și acasă prin ceea ce le propunem.

Ce înseamnă pentru Raiffeisen să se implice intr-un proiect care aduce la București una dintre cele mai influente figuri ale teatrului contemporan? Cum definiți „investiția în cultură”?

Laura Mihăilă: Pentru noi este o șansă și un privilegiu și mă bucur foarte tare că avem posibilitatea să facem asta. Întoarcerea la umanitate sau capacitatea noastră de a susține teatrul ca ritual este, dincolo de noutate sau de avangardă, o chestiune care ține de valori.

Apropo de întoarcerea la valori, e foarte complicat să susții evenimente doar de dragul de a susține evenimente. Trebuie să te implici, să mergi un pic mai departe de atât și să reușești să înțelegi că echipa se leagă de valoare, de misiune, se atașează de ea și apoi încearcă să pună o altă cărămidă, de data aceasta metaforică, la construcție.

Pentru noi, faptul că putem să fim parte dintr-o echipă mare – noi fiind o parte mică din acest demers – este darul nostru pentru bucureșteni sau pentru români, dacă vor să vină. Pentru că face parte din demersul nostru de a susține valori importante în societate: umanitatea, unitatea, ideea de colaborare și, în general, curiozitatea și dorința de a fi deschis la lume și la ceea ce ți se întâmplă în ziua de astăzi.

Misiunea Grivița 53

Teatrul s-a construit cu sprijinul comunității, iar proiecte internaționale precum BARBA 90 sunt posibile și datorită parteneriatului cu Raiffeisen. Ce înseamnă pentru Grivița 53 această colaborare și cum contribuie la dezvoltarea proiectului pe termen lung?

Chris Simion-Mercurian: Are foarte mare legătură cu misiunea pe care noi ne-am ales-o și cred că, undeva, ne întâlnim cu misiunea noastră în misiunea companiei Raiffeisen Bank. Nu ne dorim succes cu orice preț. Succesul nu este un scop pentru noi. Succesul este un efect al ceea ce facem și, atâta timp cât ceea ce facem este necesar și implică nu doar un înot la suprafață, ci un drum pe care îl parcurgi împreună cu spectatorul, în momentul acela cred că ne-am atins obiectivul.

Deși teatrul este despre aici și acum, emoțiile pe care le construim în Grivița 53 rămân și mai departe de prezent. Suntem conștienți că această construcție culturală nu se poate produce peste noapte. Suntem conștienți că, așa cum a durat 9 ani construcția fizică, și aceasta va dura. Dar suntem dispuși să investim absolut tot – și timp, și suflet – necondiționat, astfel încât să merite tot acest efort. Și nu doar pentru generația noastră, noi, care suntem contemporani și beneficiem de asta acum, ci și pentru cei care vin. În momentul acela, Grivița 53 și-a îndeplinit misiunea.

Cât de important este ca România să fie prezentă pe harta marilor evenimente culturale și ce rol poate avea mediul privat în susținerea acestui tip de vizibilitate?

Laura Mihăilă: Eu cred că, în România, în multe domenii, continuăm să suferim de provincialismul care ne-a caracterizat decenii la rând. Și o spun pentru că mă uit în multe domenii, nu doar în zona culturală, în care fie clienții noștri ne vorbesc despre anumite temeri, fie există diverse încercări prin care ambiția și talentul nostru caută validare. Tot timpul căutăm această validare, pentru că suntem suficient de buni. 

„Noi, la Raiffeisen, am încercat prin multiple alte inițiative să spunem că credem că românii sunt excepționali. Noi chiar credem asta și, dacă putem să susținem această formă de sclipire, ar trebui să o facem.”

Prin urmare, când e vorba de un subiect atât de interesant și de plin de semnificație cum este spațiul cultural, nu puteam să nu fim acolo. Trebuia să spunem: „Dacă ai suficientă nebunie să crezi că poți să-l aduci pe Eugenio Barba în România, Chris, bazează-te pe noi!”.

De ce? Pentru că știți că oamenii plâng și râd la fel în orice parte a lumii, și eu cred asta cu tărie. Iar experiența nemediată a unui teatru mare, a unui regizor mare, pentru un public bucureștean, cred că va face exact ceea ce povestea Chris: Va crea un Big Bang pe moment, va lăsa urme după ce se va termina reprezentația și, în mod cert, va pune o primă cărămidă pentru formarea unor generații diferite, mult mai receptive, mult mai împăcate cu apartenența noastră globală, europeană și mondială la spațiul cultural mare.

„Să facem Fiesta!”

BARBA 90 aduce împreună artiști internaționali și oameni din comunitatea locală. Ce impact vă doriți să aibă proiectul asupra publicului, artiștilor și comunității din cartierul Grivița Veche?

Chris Simion-Mercurian: Un impact transformator, pentru că este prima dată când Eugenio Barba vine în spațiul teatral și propune acest tip de performance, care se numește Fiesta, și cu care va încheia microstagiunea pe 21 martie. El și-a propus să întâlnească artiștii din Odin Teatret cu locuitorii cartierului Grivița Veche, respectiv cu locuitorii sectorului 1, pentru că a specificat că vrea să interacționeze cu oamenii din sectorul unde s-a născut acest teatru.

Din acest motiv, noi am început să căutăm talente în sectorul 1: oameni buni, dacă aveți talente artistice și doriți să faceți performanță în fața lui Eugenio Barba, scena Grivița 53 vă așteaptă. Așa că, în momentul acesta, suntem în casting și primim propuneri.

„Este o altă modalitate prin care teatrul vine și îți reamintește că miza lui nu este să salveze planeta, ci să-ți atingă sufletul, să te emoționeze și să te ducă în zona aceea în care, ca spectator, te simți mai bun, mai luminos, mai solidar cu cel de pe scenă. O zonă în care ai curaj, în care începi să uiți de toate limitele și tabu-urile cu care ai fost educat și crescut.”

Eugenio Barba are această deschidere și invitație către comunitate: de a veni și de a testa pe propria piele, împreună cu actorii lui, cu care lucrează de 60-70 de ani, aceste mecanisme teatrale și de a crea împreună o Fiesta, o sărbătoare. El repetă într-una că teatrul nu este alpinism, teatrul nu este maraton, teatrul este bucurie – și aceasta încearcă să ofere prin tot ceea ce face. Iar noi vom învăța de la el și, după 21 martie, avem această misiune față de spectatori: să le oferim bucurie prin ceea ce vom face în Grivița 53.

Aș vrea să încheiem acest interviu cu un mesaj pentru publicul bucureștean. Ce le-ați transmite?

Laura Mihăilă: Mesajul meu, în primul rând, este: Veniți la teatru! Abia aștept! Bucurați-vă de această propunere, de intimitatea artistică și, cred că acesta este cuvântul: veniți la teatru și vă bucurați, să facem Fiesta!

Chris Simion-Mercurian: Iar mesajul meu este să intrați pe grivita53.ro, pentru că acolo găsiți programul întregii microstagiuni Barba 90, cu personalități iconice, și toate detaliile despre ceea ce face Eugenio Barba în Grivița 53. Sper că v-am convins să fiți cu noi în această perioadă… și după!

Articol susținut de Raiffeisen Bank