INTERVIU We Singing Colors: "Banii pe care ii facem din muzica se intorc tot in muzica si eventual mai iesim la o bere"/ Termenul de hipster a luat-o razna"

​We Singing Colors este o trupa de indie-pop din Romania, ce a prins culoare in urma cu jumatate de deceniu, mai mult sub forma de joaca. O formatie „colorata” si diversa, numita de catre unii „altfel”. Membrii trupei se catalogheaza drept naivi visatori si spun ca n-au facut niciodata economii din muzica pentru a face altceva in afara de muzica. Cantecele lor sunt de cele mai multe ori vesele si iti dau starea pe care ti-o da un curcubeu dupa o ploaie de vara. Aceeasi stare reusesc s-o transmita si cei care alcatuiesc formatia. We Singing Colors inseamna Andrei Hategan, Roxana Niculae, Vlad Ionescu, Adrian Dupont si Narcis Axinte. Cand nu sunt pe scena ca We Singing Colors, Andrei – fost ziarist- e solist si in trupa The Amsterdams, Narcis mai are cel putin doua formatii, Vlad picteaza si se ocupa de o galerie de arta, Roxana e om de publicitate de mai bine de 8 ani, iar Dupont e analist media.

Cum v-ati gasit?

Andrei: Proiectul a plecat de la mine in urma cu vreo 5 ani, eram solo pe atunci, am dat drumul la treaba, am facut o prima piesa dimineata, seara am pus-o pe net, am gasit numele asta, We Singing Colors, initial era We Sing in Colors. Un an mai tarziu am dat peste Roxana, ne-am intalnit undeva la mare. Asa am ajuns sa fim doi in trupa, un an mai tarziu a venit Vlad la tobe. Am stat vreo trei ani in formula de trei. Iar acum ii mai avem si pe Dupont, zis Dupi si Narcis Axinte.

La inceput, toata ideea unei trupe a pornit din joaca. Cand v-ati dat seama ca e un proiect serios?

Cand au inceput sa apara concerte mai multe, sa ne bage lumea in seama, sa scrie despre noi. Dupa primul an de cand am infiintat trupa ,a inceput sa mearga treaba intr-o directie mai serioasa decat la inceput. Piesele noastre au prins la radio, iar reactiile oamenilor ne-au dat un „good vibe” (n.r- stare de bine).

Cum se inteleg patru baieti cu o fata?

Roxana: Eu sunt cea mai rea si ii mai cert. Sunt putin mai exigenta si fac mai multe planuri, iar cand nu se intampla, nu reusim sa punem in practica unele dintre ele, ma enervez, iar baietii sunt in preajma asa ca imi vars oful pe ei.

Cum era viata voastra inainte de We Singing Colors?

Roxana: Nu exista muzica in viata mea inainte de We Singing Colors, nu cantasem niciodata. Ma tineam de facultate, de job. Viata mea era, ce-i drept, mai plictisitoare decat acum pentru ca nu calatoream atat de des, nu stiam atat de multi oameni, dar in timp asta s-a rezolvat. E mult mai fain acum.

Vlad: Eu eram un fel de tobosar de sufragerie pana sa-i cunosc pe ei. Cantam in casa pana imi bateau vecinii in teava. Am vazut un anunt pe Facebook ca We Singing Colors cauta tobosar, am mers la proba, nu ma asteptam sa castig eu concursul, dar ne-am inteles bine. Am avut primul concert dupa doua saptamani.

Cu ce muzica ati crescut?

Andrei: Cand eram foarte mic ascultam Michael Jackson, Bon Jovi, dupa care Anathema, Cradle of Filth, REM.

Vlad– Reggae, Michael Jackson, dupa care m-am facut rocker, apoi am hotarat ca vreau sa descopar alta muzica si am inceput sa ies in cluburi, sa ascult foarte mult muzica electronica, techno. Am avut si o faza de Crowd Rock. Acum ascult orice, de la manele la muzica usoara.

Cat de indie pop sunteti cand nu va aflati pe scena ca We Singing Colors?

Roxana: Eu mereu sunt indie-pop, prin multe lucruri pe care le fac. Se poate spune ca sunt stilul „dandy relaxat”.

Dupont: Eu sunt mai mult cu anarhia, cu stanga radicala. Nu prea sunt indie-pop in timpul liber. Citesc ce apuc, si filosofie si literatura, teorie politica. Dar se poate spune ca sunt un naiv visator si sper ca intr-o buna zi toata lumea se va impaca cu toata lumea, nu vor mai exista granite, bani si vom trai intr-o lume minunata in care, iar totul va fi bunastare si fericire.

Voi alegeti muzica sau va alege ea pe voi?

Andrei: Suntem o suma a tuturor lucrurilor care ne trec prin cap, iar muzica poate sa vina de la orice.

Reusiti sa traiti din muzica?

Roxana: Banii pe care ii facem din muzica se intorc tot in muzica, eventual mai bei o bere la un moment dat. Nu am facut niciodata economii din muzica pe care o facem ca sa-i cheltui pe altceva in afara de muzica.

Ce faceti cand nu cantati?

Roxana: Lucrez in publicitate de aproape 8 ani, merg la job de luni pana vineri, la program, la birou, apoi seara la repetitii. Dupont: M-am angajat recent, dupa o lunga perioada in care nu am lucrat, o perioada fara program, cu libertate totala. Dar problemele financiare te ajung din urma.

Un concert care v-a ramas la suflet?

Roxana: Cel mai aproape de inima mi-a ramas un concert pe care l-am avut in India. Nici nu visam vreodata ca o sa ajung in India, am fost la un festival acolo. Pe langa faptul ca nu ma asteptam ca oamenii sa fie atat de prietenosi, nu ma asteptam sub nicio forma sa asculte muzica noastra, iar unii dintre ei sa cante, sa aplaude odata cu noi, sa fie foarte efervescenti.

Faceti muzica independent sau colaborati cu vreo casa de discuri?

Roxana: 100% independent, nici casa de discuri, nici nimic altceva si vrem sa ramanem in continuare independenti. Ne-ar placea in schimb sa avem alaturi de noi o echipa mai mare de PR si booking.

Desi cantati in engleza, ati scos si o piesa in romana „Cantec de seara„. Cum de?

Andrei: Pur si simplu a aparut, n-a fost nimic programat. S-au legat cuvintele in romana cu toate ca mi se pare mult mai greu sa cant in romana decat in engleza. Si parca nu e vocea mea.

Se pupa We Singing Colors cu The Amsterdams? (*Andrei este solist si in trupa The Amsterdams)

Merg la pachet de vreo 4, 5 ani. Mi se mai intampla sa-mi mai spuna oamenii ca o piesa We Singing Colors suna cu una de la The Amsterdams. Insa unele piese care nu se potrivesc aici, le fac cu baietii in The Amsterdams si invers.

Vreti sa va imbogatiti?

Andrei: Pentru mine asta nu e un scop.

Roxana: As vrea sa nu mai am grija banilor cand vine vorba de facut ceva. Daca ai o idee pentru o piesa si vrei sa mergi intr-un studio sa poti sa faci asta

Vlad: Pe mine nu m-ar deranja sa ma imbogatesc, dar nu-mi fac iluzii si nici macar eforturi in privinta asta. Sper sa fiu suficient de bogat incat sa fac ceea ce-mi place, sa cant.

Cum va distrati?

Ne gasiti prin Control, la petreceri de hipsteri.

Sunteti hipsteri?

Roxana: Eu imi doream sa fiu hipsterita acum vreo 4 ani cand inca nu era la moda sa fii hipster. Mi-ar fi placut sa-mi spuna cineva ca sunt hipsterita, apoi m-am imprietenit cu oameni mai seriosi si mai mari ca mine si am devenit hipsterita.

Cum credeti ca sunt vazuti hipsterii in Romania?

Roxana: Sper sa fie vazuti ca niste oameni interesati de cultura, care sunt educati.

Andrei: Mi se pare ca termenul asta a luat-o razna.

Vlad: Parca si media prea a pus accent pe termenul asta poate si de multe ori asta a dus la decredibilizarea unei anumite categorii sociale sau a unei generatii. Adica daca protestezi pentru Rosia Montana si impotriva gazelor de sist, inseamna ca esti un hipster care a auzit si el ceva si nu stie pentru ce se lupta, vine sa dea cu petul in asfalt, dar e un om care nu stie pe ce lume traieste. Asta e imaginea pe care media a promovat-o si e nedreapta fata de toti oamenii care fac asta.

Ati fost la proteste?

Da, ne-am implicat destul de mult, am dat si cu sticla in asfalt, am fost implicati si in alte miscari. Am iesit in strada si dupa Colectiv.

Unde erati cand s-a petrecut tragedia de la Colectiv?

Andrei: Eu aveam un concert in seara aceea, intr-un club de pe centrul vechi si la un moment dat a inceput panica, insa multi ne gandeam ca ar putea fi o gluma. Oamenii spuneau ca a fost o explozie, multi credeau ca e vorba despre un atac terorist. A fost un soc.

Cum s-au resimtit cele petrecute de catre artistii din Romania?

Andrei: Oricum am intoarce-o e nedrept fata de unii sau de altii. Cu toate acestea e normal sa existe o perioada in care sa ne refacem, sa se traga niste linii, niste concluzii, sa vedem ce a fost gresit si ce putem face ca asemenea accidente sa nu se mai petreaca, niciodata. Nu cred ca vreun artist a avut o problema cu faptul ca s-a sistat activitatea, ca s-au inchis anumite locuri. Dar acum parca mergem spre niste masuri prea radicale in ceea ce priveste barurile. Trecem de la o extrema la alta, prea nemteste.

Roxana:Dupa toata tragedie, ca artist, s-a indus asa o stare incat nu mai aveai chef sa canti, nu mai puteai sa te afisezi vesel. Nu-ti venea, efectiv.

Ce s-a schimbat in Romania de atunci?

Dupont: Guvernul pe de o parte, si pe de alta parte, o intreaga generatie, cea de dinaintea noastra. Oarecum ii invinuiesc pe cei care nu ne-au lasat sa cantam nici la Sala Palatului, nici la salile ori casele de cultura, nicaieri. Si bineinteles ca noi am vrut sa cantam, asa ca ne bagam prin toate beciurile astea nenorocite. Dar acum nici acolo nu ne mai lasa.

Ce parere aveti despre alesii nostri?

Roxana: Eu tot ii astept pe oamenii aia care sa puna niste contre. Sa existe si niste incapatanati, suciti, niste „troli” care sa-i mai trezeasca la realitate pe ceilalti. Sau macar sa-i incomodeze. Cred ca e important ca politicienii sa vina si cu niste solutii, nu doar cu vorbe. Sunt foarte multe lucruri gresite in tara asta. Si oricare dintre noi, indiferent cu ce ne ocupam, fie ca suntem politicieni, publicitari sau artisti, sa nu mai fim atat de toleranti la prostie si la hotie. Am fost si eu la Parlament, se mananca bine, ce-i drept, mancarea e ieftina.

Care e locul vostru preferat din Bucuresti?

Andrei: Mie-mi place foarte mult in Cismigiu. Ies zilnic in parc, imi dau telefoanele pe care trebuie sa le dau, fac sport la aparate, mai cant, ma dau si cu barca uneori, ma vad cu oameni. Petrec destul de mult timp in parcul Cismigiu. Cand vreau sa ma mai reculeg merg la Lacul Crangasi.

Roxana: La mine e Calea Victoriei, desi poate parea nebunesc pentru ca e o zona foarte agitata, trec multe masini si e haos tot timpul.

Dupont: Am momente cand ma plimb prin tot orasul, merg din Drumul Taberei pana in Titan si e absolut oribil Bucurestiul, dar dinamica locului si oamenii sunt super faini.

Pe scena carui festival visati sa ajungeti?

Roxana: Glastonbury ar fi pe primul loc. Apoi Coachella, Primavera Sound. Dar si la noi sunt festivaluri faine, cum e SummerWell, Spellground e un festival nou care promite si la care o sa cantam si noi.

Mare sau munte?

Roxana: Mare tot timpul.

Andrei: Munte

Dupont: Daca s-ar putea o combinatie cu niste copaci in spate si niste valuri la picioare, ar fi super.

Vlad: Soarele nu-mi face bine, la munte trebuie sa faci efort, sa urci, sa faci trasee. Spre disperarea sotiei mele, mie nu prea-mi place sa ies. Nu simt fiorul marii sau al muntelui foarte tare, dar ma acomodez, le suport bine.

Cort sau rulota?

Roxana: Rulota, mie mi se umfla capul, la propriu, daca dorm in cort.

Dupont: Vila n-avem? Orice. Pot sa dorm si sub cerul liber, mai ales daca am o companie frumoasa.

Andrei: Cort.

Proza sau poezie?

Andrei: Poezie

Dupont: Proza, frate!

Vlad: Filme, muzica, internet

Roxana: Proza

Drama sau comedie?

Roxana: Imi place sa plang uneori, dar comedie

Vlad: Comedie dramatica

Dupont: Science Fiction

Andrei: Comedie

Imagine: Sebastian Rotaru | Montaj: Nitsch-Petioky Balázs

Arunca un ochi si pe cel mai recent videoclip We Singing Colors- „Destiny”, lansat la jumatatea lunii martie.