Inventarul televiziunilor-fantoma

Zilele trecute, emisia unui post pe nume Money TV s-a oprit pentru ca postul nu platise curentul. Fiindca emisia propriu-zisa se face dintr-un alt corp al Casei Presei decat cel debransat, Money si-a carpit grila cu reluari, care se pot da de pe caseta sau din calculator. Acum cateva saptamani, Realitatea TV a ramas fara machiaj, drept pentru care invitatii au inceput sa vina cu cosmeticele proprii de-acasa. Mai nou, pe licenta televiziunii fondate acum 12 ani de Silviu Prigoana se bat Cozmin Gusa si o firma despre care se presupune ca i-ar apartine lui Elan Schwartzenberg. Exista o morala sau macar un fir rosu al acestor povesti?, se intreaba Iulian Comanescu, pe blogul lui.

Ca veni vorba de Money TV, pe telecomanda n-o gasiti propriu-zis. Dar daca o cautati bine, o descoperiti sub sigla Giga TV, investitia audiovizuala a lui Gheorghe „Pinalti” Stefan, baronul local al PDL-ului. Money TV e de fapt redactia plecata de la Money Channel, televiziunea fondata acum cativa ani de Sorin Ovidiu Vintu, care este pe telecomanda, dar difuza pana nu demult doar reluari de la Realitatea TV. De curand, a fost preluata de Mohammad Murad, proprietarul hotelurilor Phoenicia, si a fost relansata cu o grila inepta si lipsita de sanse.

Telecomanda e plina, de altfel, de posturi asemanatoare. TV ￢Romania de Maine￢, aiureala unde si-a cantat cantecul de lebada raposatul George Marinescu, s-a relansat pe la inceputul lui 2012 sub numele de TV H 2.0 si sub obladuirea consilierului prezidential Sebastian Lazaroiu. Dupa ce acesta a renuntat la ambitii, postul a fost redenumit TV H, fara 2.0, ca sa difuzeze cam aceleasi spanacuri. Ramas fara OTV, Dan Diaconescu mai are ceva numit DDTV, unde da desene animate atat de vechi, incat au iesit de sub incidenta legilor privind drepturile de autor, deci nu costa nimic. Fostul protejat al lui Diaconescu, Luis Lazarus, a capatat licenta pentru ceva numit Zeus TV, care la un moment dat emitea dintr-un studio neincalzit, in care cativa amarati imbracati in paltoane incercau sa glumeasca. Dupa ce a pierdut mai multe randuri de alegeri si a intors cu susu-n jos Republica Moldova cu un exit poll in care nici macar ordinea primilor doi clasati nu era corecta, Vasile Dancu s-a facut manager de media, la alte doua posturi-fantoma, clujene dar cu ambitii nationale, pe nume Transilvania Life si Transilvania Look.

La ce folosesc toate televiziunile de mai sus? Din punctul de vedere al publicului, la nimic. Chiar si defunctele TVR Info sau TVR Cultural erau posturi cu o pozitionare mai clara si un sumar mai atractiv. De ce se zbat atunci patronii lor pentru licente si de ce cheltuiesc bani, atatia cat cheltuiesc, pentru emisie? Raspunsul se leaga de faptul ca toate aceste cartite audiovizuale au aparut anii trecuti, intre diferite tururi de alegeri. Din 2009, piata media a inceput sa scartaie serios, din motive de criza. Cheltuielile de publicitate s-au redus de pe la 500 de milioane de euro, la ceva mai putin de 300. Dar, desigur, asta nu i-a speriat nicidecum pe Sebastian Ghita, Cozmin Gusa sau Vasile Dancu. Ei si altii ca ei au inceput sa lanseze si sa sefuiasca moroi audiovizuali de felul celor de mai sus. Intre timp, a devenit destul de clar ca asa-numitele canale de stiri nu se ocupa cu stiri, ci cu datul cu parerea, o indeletnicire simpla si foarte ieftina, avand in plus avantajul ca iti permite sa faci o televiziune pro sau contra oricarui partid politic sau presedinte. Fiindca Realitatea TV se scindase in televiziunea cu acelasi nume si Romania TV, Antena 3 si B1 TV au devenit pastratoarele a doua gnoze ideologice de semn contrar, pro si contra PDL/a presedintelui Basescu. Ulterior, Romania TV s-a pozitionat mai aproape de PSD, pe fondul relatiei bune dintre patronul ei, Sebastian Ghita, si premierul Ponta. Ghita s-a facut, de altfel, deputat al social-democratilor, in timp ce Antena 3 se situeaza mai aproape de jumatatea liberala a coalitiei de guvernare.

Un fapt e frapant: asa, inregimentate politic cum sunt, Antena 3, B1 si Romania TV sunt tristele povesti de succes ale „pietei televiziunilor de stiri”, lucru care spune ceva despre rostul unui astfel de post. Realitatea TV, Money TV sau toate televiziunile-cartita enumerate mai sus au incertitudini in acelasi timp ideologice si financiare. Saracia de la unele posturi se pupa cu lipsa unei optiuni politice clare, oricat de prost suna asta. La un moment dat, televizunile autointitulate de stiri erau vreo zece, dar, intre timp, alegerile au cam trecut, iar banii s-au terminat. Care bani – reiese destul de limpede din cele de mai sus.

Asa ajungem acolo de unde am pornit, cu Money Channel rupt in doua si impartit pe doua licente, dar combinat cu Giga TV si, pana nu de mult, cu Realitatea. Desi 2014 va fi un an agitat, cu alegeri prezidentiale si europarlamentare, e greu de crezut ca toate giuvaierele audiovizuale de mai sus isi vor gasi finantatori. Spectrul politic e in linii mari impartit la trei, daca nu luam in calcul PPDD, partidul lansat ca televiziune, dar ramas intre timp fara OTV. Problemele cu curentul si machiajul nu sunt nici ultimele, nici cele mai rele. E plauzibil ca multe din ciudateniile amintite vor disparea pur si simplu – si, din nou, cu tristete trebuie spus, nu e vorba de cele evident inregimentate.

Un singur lucru ramane pe loc: oamenii care lucreaza la astfel de televiziuni. Ca si fratii lor de la cotidiene falimentare, care nu platesc salariile cu trimestrele, ei nu au unde pleca. Altadata exponenti ai unei meserii de la care se cerea un soi de verticalitate mai putin necesara in alte zone profesionale, jurnalistii romani isi pot dori, cel mult, sa o mai intinda cateva luni de zile, la o institutie care plateste cat de cat. Dupa, e greu de imaginat ce va urma.

Articol scris pentru editia de joi, 30 mai, a saptamanalului Dilema veche.

P.S. De cand am scris acest articol, piata media, dar si lumea politica au luat foc din cauza arestarii lui Sorin Alexandrescu, directorul executiv al Antena Group, sub acuzatia de santaj. Cat de important e acest caz se vede si dupa cat de usor s-a perimat textul de mai sus. O sa revin pe tema asta in zilele urmatoare.

Comenteaza pe blogul lui Iulian Comanescu.