Jacques Attali: A inceput sa se vada luminita de la capatul tunelului in criza europeana?

Dupa o metafora binecunoscuta, a carei origine dateaza probabil din perioada primelor tuneluri feroviare, la finalul secolului al 19-lea, am putem vedea, in curand, in Europa, luminita de la capatul tunelului, pentru ca ar fi posibil, cu un pic de optimism, sa credem ca in zona euro criza se apropie de o rezolvare si ca o solutie durabila va fi pusa in curand in aplicare, scrie, intr-un editorial publicat pe Slate.fr, Jacques Attali, cel care a fost consilierul fostului presedinte francez Francois Mitterand si primul presedinte al Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare.

Prin urmare, in cazul in care consiliul guvernatorilor Bancii Centrale Europene (BCE) decide, la urmatoarea sedinta de politica monetara, din 6 septembrie, sa adopte planul la care lucreaza expertii, la initiativa lui Mario Draghi, atunci BCE va interveni pentru a duce la scaderea ratelor de dobanda la obligatiunile tarilor periferice, achizitionand oricat ar fi necesar pentru a elimina speculatiile, spune acesta.

Acest nou instrument, revolutionar, ar permite apoi reducerea costului datoriilor suverane, asa cum instrumentul precedent creat de BCE, LTRO (Operatiunea de Rafinantare pe Termen Lung), introdus la sfarsitul lunii decembrie 2011, a redus costul imprumuturilor pentru bancile comerciale, si cum Mecanismul European de Stabilitate (MES), succesorul Facilitatii Europene de Stabilitate Financiara (FESF), va asigura o finantare durabila.

Cu aceste trei instrumente, o finantare la costuri reduse a economiei europene va fi garantata. Euroobligatiunile, cum era de asteptat, vor fi puse implicit in aplicare; si Europa va avea timpul necesar pentru a-si implementa reformele si pentru a reveni pe crestere economica, mentioneaza economistul.

Doua obstacole mentin insa acest scenariu foarte incert.

Pe de-o parte, nu este exclus ca BCE sa nu ia nicio decizie pe 6 septembrie, pentru a astepta validarea tratatului european si a Mecanismului European de Stabilitate, asupra caruia Curtea Constitutionala din Germania se va pronunta pe 12 septembrie.

In aceeasi zi au loc alegeri legislative in Olanda, iar mai tarziu, la inceputul lunii octombrie, in Franta, parlamentarii trebuie sa ratifice noul tratat european.

Pe de alta parte, BCE nu isi poate asuma riscul de a oferi tarilor aflate in dificultate sentimentul ca reformele lor nu sunt necesare, pentru ca toti banii din lume ar fi disponibili. Asadar, ea trebuie sa aiba, pentru a declansa acest mecanism pentru reducerea costurilor de imprumut ale statelor, certitudini ca reformele serioase vor avea loc.

Si acest lucru este cel mai dificil: cine poate defini aceste programe? Cine poate sa asigure ca ele vor fi aplicate si monitorizate? In Grecia, unde tara supravietuieste tiparind bani in asteptarea urmatorului imprumut? In Spania, unde guvernul refuza sa vada gravitatea situatiei sale? In Italia, unde recesiunea face putin credibila reusita eforturilor laudabile ale lui Mario Monti?

Nu exista niciun raspuns credibil la aceste intrebari; Comisia nu are puterea, Eurogrupul nu are legitimitatea; FMI nu este binevenit intr-o problema care ar trebui sa se regleze intre europeni. SI BCE nu-si poate asuma rolul de a controla politicile economice, care ar trebui sa ramana in mainile celor alesi.

Trebuie asadar, foarte rapid, creata, in sanul zonei euro, o instanta politica adevarata, cu un minister de finante al zonei, avand putere si legitimitate, sub controlul parlamentelor europene ale tarilor din eurozona, care sa defineasca si sa controleze implementarea programelor de reforme din fiecare tara. Programe economice eficace si juste din punct de vedere social.

Daca o astfel de instant nu va fi pusa rapid in aplicare, indrazneala si inovatiile recente ale BCE vor fi in zadar. Si crizele grecesti, spaniole, italiene, portugheze si altele se vor termina prin disparitia monedei euro.

Lumina care se crede ca se vede azi la capatul tunelului va fi atunci cea a locomotivei care vine peste noi.