Jurnalismul: Caile de salvare

Chioscurile de ziare sunt aproape goale sau pline cu altceva decat presa. Anunturile despre incetarea aparitiei unei publicatii sau televiziuni si radiouri care-si pierd licenta vin aproape saptamanal. Jurnalismul e, cu siguranta, pe duca. Ce se salveaza sau ce ramane din toate acestea?, se intreaba Iulian Comanescu, pe blogul lui.

Acum, cand se fac aproape 10 ani de cand Tim O’Reilly a pus in circulatie globala termenul de Web 2.0, schimbarile produse in comunicare de asa-numita social media pot fi contabilizate. Lucrurile se muta in mare masura pe Internet si o buna parte din continut este produs chiar de utilizatori, insa un lucru devine clar: principiile care stau la baza jurnalismului, ca metoda, nu dispar. Lucruri ca impartialitatea, completitudinea informatiei, stilul de redactare se modifica intr-o oarecare masura, dar raman fundamente ale comunicarii. In acest caz, despre ce vorbim atunci cand ne ingrijoram de moartea jurnalismului?

De disparut, dispare un model de business. E vorba de jurnalismul finantat din advertising, fiindca advertisingul e din ce in ce mai putin. In 2013, conform Intiative Media, presa va consuma in Romania doar 295 de milioane de euro din publicitate, adica 55% din cele 540 de milioane pe care le avea de impartit in 2008, anul de varf. In aceste conditii, supravietuirea jurnalismului se leaga in primul rand de tipurile de finantare disponibile.

1.TELEVIZIUNEA COMERCIALA. Posturile private importante continua sa faca o multime de bani, chiar daca in Romania, de exemplu, PRO TV a avut pierderi in 2012. Din cele 295 de milioane de euro care se vor cheltui in 2013 pe publicitate in media, 183 de milioane raman pe TV. Comparativ, presa scrisa a ajuns in schimb la un sfert din incasarile din 2008, adica 19 milioane fata de 82. E evident ca poti face mult mai multe cu cele 183 de milioane cheltuite pe TV, chiar daca televiziunea e un business mai costisitor.

2.BRANDED CONTENT. E unul dintre numele pentru show-urile TV, publicatiile si site-urile create in jurul unor branduri, care isi fac un gen de marketing creativ prin continut. Publicitatea clasica (pagini de reviste, spoturi TV) e din ce in ce mai putin eficienta, motiv pentru care business-urile incep sa cheltuiasca bani pentru crearea de continut in jurul brandurilor proprii. In varianta TV, i se spune branded entertainment: poate fi vorba, de pilda, de un fabricant de cosmetice ca Sephora, care creeaza un talent show pentru gasirea unui make-up artist talentat. In print, vorbim de custom publishing sau custom media, adica, de exemplu, de reviste create in jurul unui brand. Mall-ul din Baneasa are revista Styler, in 2011-2012 eu am facut o publicatie de media pentru Intact, numita The Industry si asa mai departe. Pe Internet, poate fi vorba de site-uri ca Experimentalist.ro, de la Grolsch, sau de forumuri ca Spunepebune.ro, pe care l-am administrat acum cativa ani pentru Sprite/Coca-Cola. Tuturor acestor lucruri li se mai spune si content marketing, cu un termen-umbrela.

Ce castigi, cu astfel de lucruri, e clar: bani. Acest gen de productie de continut e totusi departe de presa relevanta democratic, interesul public si altele asemenea. Brandurile vor in general un gen de continut neconflictual, mai aproape de de entertainment.

3. JURNALISMUL SPONSORIZAT. Suna asemanator cu branded content, dar e cu totul altceva. E vorba de burse si alte tipuri de finantari, de ordinul miilor sau zecilor de mii de euro, pe care le poti obtine pentru a face investigatii sau a crea proiecte jurnalistice complexe. In Romania, cu asa ceva se ocupa RISE Project, care, de pilda, a obtinut si publicat documente confidentiale ale afacerii Rosia Montana. Daca va uitati la Fracking.casajurnalistului.ro, gasiti o poveste despre Chevron si Barlad, realizata cu sprijinul New England Center for Investigative Reporting al Universitatii din Boston.

Fracking.Casajurnalisului.ro

[UPDATE:Vlad Ursulean imi atrage atentia ca „jurnalism sponsorizat” e o denumire ambigua si ca mai potrivit ar fi un termen gen „jurnalism pe granturi”. Asa e, dar terminologia e in momentul asta destul de fluida pe zona de care vorbesc. Peste cativa ani o sa stim mai bine cum se cheama si daca functioneaza ca solutie pe termen lung, institutionalizata.]

4. CROWDFUNDING/DONATII. Softurile open source au o versiune numita donationware, pe principiul ￢iti place programul, il folosesti, donezi cat vrei￢. Acest gen de finantare s-a extins, in ultima vreme, si la continut. Poate fi vorba de un buton de PayPal pe un blog sau de un site ca We-Are-Here.ro, care strange bani, de ordinul miilor de euro, pentru proiecte plastice, muzicale, dar si pentru idei de publishing, pornind de la ideea ￢finantat de multime￢. Saxofonistul de jazz Mihai Iordache stransese, la data la care am accesat site-ul, peste 1.000 de euro, de la 43 de finantatori, pentru viitorul lui album. In schimbul banilor, finantatorii primesc produsul rezultat si alte beneficii, in functie de suma oferita.

5. PAYWALL/ABONAMENTE. Daca cititi acest text pe Dilemaveche.ro, e foarte posibil sa fi platit un abonament la site. Dilema veche e, deocamdata, singurul exemplu de succes de acest tip din Romania, fiindca a adunat mii de abonati. Marile site-uri de afara tind sa introduca ￢zidul de plata￢ in diferite versiuni, de la aceea hard de la WSJ.com (cea mai mare parte a continutului cu plata), la variante poroase, ca la NYTimes.com, unde poti citi un numar de articole gratuite inainte de a ti se cere bani.

Abonamentele exista de cand lumea, e drept, insa in ultima vreme media tinde sa se bizuie mai mult pe cititori, din punct de vedere financiar. La inceputul acestui an, si PRO TV, si Antena Group au avut conflicte cu cablistii, legat de suma pe care acestia o platesc pentru retransmisia posturilor din aceste grupuri. Banii vin, in ultima instanta, de la abonatii de cablu. Traditional, acest gen de model de business functiona doar pe nisele internationale numite pay TV, adica filme, documentare, muzica si asa mai departe. Mai nou, tinde sa se extinda si la altele. Digi24, de exemplu, este o televiziune de stiri atipica, lansata si finantata de RCS & RDS, care nu are pauze de publicitate.

6.FREEMIUM. E mai mult o paradigma de business decat un gen punctual de finantare. Termenul a fost popularizat de Chris Anderson in cartea lui aparuta in 2009, Free. In principiu, e vorba de o oferta de baza gratuita, cu suplimente contra cost (free + premium). Poate fi vorba de accesul la arhiva de continut, de un numar mai mare de articole (din nou, cazul Dilemaveche.ro, care are o parte din continut gratuita) sau de altele.

7. SERVICII. Pe Internet, site-urile de continut locale scartaie, din punctul de vedere al veniturilor, in timp ce e-commerce-ul e intr-o crestere abrupta. De aceea, publisherii inovativi incearca sa genereze business-uri de servicii in jurul brandului de continut. HotNews.ro, un independent cu o vechime de 13 ani in piata, a pus pe roate Giftbooks.ro, un magazin de carti alese cu atentie, unele, disponibile cu autograf. Este numai una din multele posibilitati.

Comenteaza pe blogul lui Iulian Comanescu.