Livia David, unul dintre inițiatorii memoriului prin care se cere ca gărzile medicilor să fie recunoscute ca vechime în muncă: Ce poate determina un ministru să te cheme de la sute de kilometri și apoi sa nu te primească?

​Livia David, medic la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Craiova și unul dintre inițiatorii memoriului semnat de peste 2.000 de medici, în care se cere ca gărzile medicilor să fie recunoscute ca vechime în muncă, a povestit, pe pagina sa de Facebook, cum ea și încă două doctorițe – Laura Zarafin și Cristiana Oprița – care au mers la Ministerul Sănătății pentru a depune memoriul și aveau promisiunea că vor fi primite de Sorina Pintea au așteptat în zadar la ușa ministrului Sănătății. „Ce poate determina un ministru să te cheme de la câteva sute de kilometri și apoi sa nu te mai primească?” a scris Livia David.

Postarea integrală a medicului Livia David pe Facebook:

„Update la o zi ca o noapte..noaptea mintii.

E ceață și frig..pe fereastra trenului cumplit de aglomerat se succed luminitele vagi ale unor becuri înșirate pe drumul îndepărtat…

Sunt atât de obosită încât, pur si simplu, nu pot sa înlătur din capul meu întrebarea obsesiva”De ce?”

Ce poate determina un ministru sa ne cheme de la câteva sute de kilometri si apoi sa nu te mai primească?

Ce motivație interioara sau ce factor exterior poate declansa această reacție?Aceasta incalcare( fără precedent, zice-se) a protoolului si politetei?

Incerc sa gasesc o explicație în textul memoriului pe care din fericire, l-am înregistrat la secretariat prin bunăvoința domnilor secretari de acolo.

Niste tineri de toata isprava, care au făcut tot posibilul sa ne faca așteptarea mai plauzibilă.

Au încercat pana in cea din urmă clipă sa ne retina..sa ne explice ca Doamna Ministru a revenit la serviciu abia azi. Nu prea pricep ei ce e cu noi, căci memoriul are atașată lista de 2000 de aderenți.

Nu prea pot sa scrie in registru toate numele..ma intreaba daca nu suntem ceva..sindicat, ONG, asociație.. nu suntem, ii raspund . Suntem doar niste medici ce dorim ca Ministrul Sănătății sa ne sprijine un demers legal. Doar atât. Nu pensii speciale, nu fonduri pentru te miri ce cauza pseudostiintifica, nu ordonanța de urgență!

Doar un cuvant..atât!

După ora 17, ora stabilita de dumneaei pentru întâlnire, clipele au trecut cumplit de greu.

Dacă ar fi raspuns la mesaje, daca ar fi trimis pe cineva, daca ar fi dat macar un semn, cat de mic, probabil ar fi trecut mai usor!!

Si daca ar fi avut o anticameră în care sa putem astepta, nu holul ala absolut sinistru, nezugravit de zeci de ani, în care frigul te cuprinde dupa primele cinci minute de așteptare..e de fapt casa scărilor…nu e un hol.

Ni se spune ca trebuie sa avem răbdare.. alții bântuie pe aici de ore bune. Singura alinare sunt cele două colege ce au dorit să fie alături de mine, aici..deși amândouă ar fi avut, cu siguranță ceva mai bun de facut..ma uit la ele cum tremura, din solidaritate,lângă mine..e prima dată când le vad în realitate ..ne-am intalnit doar în spațiu virtual si in eter atunci când am vorbit la telefon).

După prima jumătate de oră de așteptare si de tăcere din partea Cabinetului, vor sa plecam. Le inteleg..e absolut umilitor ce se intampla..

Dar avem o datorie…fata de cei 2000 de medici ce au semnat ca garzile sa fie vechime..

Eu una nu vreau sa plec..chiar nu vreau..de va fi sa stau pana la 12 in minister, tot o sa vreau sa o vad pe Doamna Ministru.

Din solidaritate, accepta..iar minutele trec greu, căci afara s-a întunecat iar frigul e din ce in ce mai intens..deja a trecut o oră.. niciun mesaj, nicio vorba! Nici macar nu pot gândi.. as fi vrut să o vad în alte condiții.

Nu asa, aproape în șoc hipotermic si cu simptome clare de hipoglicemie!

Le gonesc acum eu pe fete..dar nu vor sa plece. Au rămas pentru mine si pentru cei 2000 de colegi.

Mai trece o jumătate de oră.. ca un fulger, imi trece prin cap ca ultimul tren nu stiu cand pleaca..nu pot ramane..pacienții sunt programați de vreo 3 luni!!

As rezista..am găsit prin poșetă o cutiuță de dropsuri de vreo 10 grame..cand o deschid, fetele imi multumesc ca si cum le-ar fi dăruit un adevărat festin..probabil le este foame..eu nu simt decat frigul.

Mai am o ora pana la tren..trebuie să plec! Sa plecam!! Secretarului nu ii vine sa creada ca o facem..dar chiar nu imi bat joc de pacienții mei!!

Dragi colegi, noi atât am putut!

Acum vom vedea..pe 15 decembrie vom face public răspunsul Ministerului.

După aceea, vedem!

PS. Multumesc Laura Zarafin si Cristiana Adi Oprita..pentru ca sunteti oameni cu inima si coloana vertebrală!!

A fost o onoare sa va cunosc!!”

Peste 2.000 de medici cer ca orele de gardă să fie considerate vechime în muncă

Peste 2.000 de medici cer ca orele de gardă să fie considerate vechime în muncă, după ce 43 de medici români au murit în timpul gărzilor, în ultimii ani. Memoriul în care se cere modificarea legislației în acest sens a fost depus săptămâna trecută și la Parlament.

​43 de medici români au murit subit, în ultimii ani, în timpul gărzilor sau al orelor de lucru, potrivit unei liste postate pe Facebook de Livia David, medic la Spitalul Clinic Județean de Urgență din Craiova.

Livia David a lansat un apel ca legea să fie modificată în așa fel încât orele de gardă ale medicilor să fie considerate vechime în muncă, lucru care nu se întâmplă în prezent: „Nu cerem favoruri, nu cerem pensii speciale la 45-50 de ani.”