Măsuri adoptate la nivelul UE pentru combaterea dezinformării ecologice în raporturile B2C

Uniunea Europeană a adoptat un set de măsuri împotriva afirmațiilor înșelătoare legate de mediu și împotriva obsolescenței premature ce ar putea fi utilizate în raporturile dintre profesioniști și consumatori. Aceste măsuri au fost incluse în Directiva 2024/825 a Parlamentului European și a Consiliului de modificare a Directivelor 2005/29/CE¹ și 2011/83/UE² în ceea ce privește consolidarea rolului consumatorilor în vederea tranziției verzi printr-o mai bună protecția împotriva practicilor neloiale și o mai bună informare (în continuare „Directiva 825”). Directiva 825 a fost publicată la data de 6 martie 2024, iar Statele Membre sunt obligate să adopte și să publice până la data de 27 martie 2026 actele normative naționale de transpunere a Directivei 825.

Prin Directiva 825 se introduce conceptul de dezinformare ecologică (în engleză „greenwashing”) care înseamnă utilizarea de afirmații înșelătoare legate de mediu pentru a induce în eroare consumatorii cu ocazia luării deciziilor de cumpărare. Această Directivă nu se oprește însă în acest punct ci are un domeniu mai extins și punctăm , fără a fi o enumerare exhaustivă, alte obiective ale acestui act normativ:

• urmărește să combată utilizarea de informații înșelătoare referitoare la caracteristicile sociale ale produselor sau ale întreprinderilor comercianților; este vorba de afirmații referitoare la calitatea și echitatea condițiilor de muncă, egalitatea de tratament, coduri etice, precum protecția animalelor;
• să interzică practicile neloiale privitoare la obsolescența prematură a bunurilor. Potrivit considerentului 16 al Directivei 825, această obsolescență prematură este înțeleasă drept o politică comercială care implică planificarea în mod deliberat sau conceperea unui produs cu o durată de viață limitat, astfel încât aceste devine caduc sau nefuncțional după o anumită perioadă sau intensitate a utilizării;
• să instituie un sistem cu privire la etichetele durabile bazat pe transparență și credibilitate.

Aceasta nu înseamnă că întreprinderile nu vor mai putea utiliza în comunicările lor comerciale afirmații legate de mediu sau de caracteristicile sociale ale produselor lor, dar acestea vor trebui să respecte cerințele instituite prin Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor comerciale incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii.

În primul rând, Directiva 825 prevede că vor deveni caracteristici principale ale produsului, printre altele, caracteristicile acestuia sociale sau de mediu, aspectele legate de circularitate, cum ar fi durabilitatea, posibilitatea de repare sau de reciclare. Consecința va fi că informațiile referitoare la acestea vor fi considerate a avea o înrâurire asupra deciziei consumatorului de a cumpăra produsul, astfel că profesioniștii vor fi nevoiți să acorde o atenție deosebită la redactarea afirmațiilor și a comunicărilor comerciale utilizate de către profesioniști. Sarcina probei exactității afirmațiilor aparține profesionistului și, în măsura în care acesta nu reușește să furnizeze dovezile sau dovezile sunt insuficiente, atunci afirmațiile utilizate vor fi considerate inexacte, iar utilizarea de afirmații inexacte reprezintă una dintre condițiile pentru a fi în prezenta unei practici comerciale incorecte.

În al doilea rând, practicile comerciale incorecte pot fi sancționate pe mai multe planuri. Pe plan contravențional Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorilor poate aplica sancțiunea amenzii contravenționale însoțită de sancțiunea complementară a suspendării prestării serviciului sau comercializării produsului în discuție. Apoi, pe plan civil consumatorul afectat poate solicita remedierea situației prin (i) înlocuirea, reducerea prețului sau încetarea contractului şi restituirea contravalorii produsului sau serviciului, după caz sau prin (ii) plata unor despăgubiri de către profesionistul culpabil.

În al treilea rând, Directiva 825 va considera anumite practici comerciale ca fiind incorecte în orice situație, astfel că nu va mai fi nevoie să se efectueze o analiză de la caz la caz, simpla constatare că practica este una dintre practicile regăsite pe lista neagră va fi suficientă pentru a se concluziona în sensul existenței unei practici incorecte. Afirmațiile generice legate de mediu în sensul că un produs are un impact pozitiv sau că nu are vreun impact asupra mediului sau că este mai puțin dăunător mediului decât alte produse vor fi interzise cât timp nu se va putea demonstra o performanță de mediu excelentă recunoscută. Aceste performanțe de mediu vor însemna performanțele de mediu în conformitate cu Regulamentul european nr. 66/2010 privind eticheta UE ecologică sau cu sisteme naționale ori regionale de etichetare ecologică.

O altă practică ce va fi întotdeauna considerată incorectă constă în utilizarea unei afirmații legate de mediu cu privire la întregul produs sau la toată activitatea comerciantului, deși această afirmație se referă, în concret, doar la un anumit aspect al produsului. Spre exemplu, dacă doar o parte din produs este fabricată din materiale reciclabile, afirmația nu se va utiliza în raport cu întregul produs.

Afirmațiile că un produs are un impact neutru, redus sau pozitiv asupra mediului bazată doar pe compensarea emisiilor de gaze cu efect de seră va fi o practică considerată incorectă în toate situațiile. Rațiunea interzicerii acestor afirmații este arătată în preambulul Directivei 825 și s-a considerat că astfel de afirmații induc în eroare consumatorii deoarece dau impresia falsă că produsul respectiv nu are niciun impact asupra mediului și nu se are în vedere impactul real al ciclului de viață al acestui produs.

În al patrulea rând, Directiva 825 impune condiții restrictive cu privire la aplicarea de către comercianți a unor etichete de durabilitate. Aceste etichete înseamnă în înțelesul Directivei 825 orice marcă de încredere voluntară, marcă de calitate sau echivalent al acestora, publică sau privată, care urmăreşte să distingă şi să promoveze un produs, un proces sau o întreprindere prin referire la caracteristicile sale de mediu sau sociale sau ambele, şi care exclude orice etichetă obligatorie necesară în temeiul dreptului Uniunii sau al dreptului intern.

Utilizarea de etichete de durabilitate va fi permisă doar în cazul în care este bazată pe un sistem de certificare sau este impusă de către autoritățile publice. În cazul în care nu sunt respectate aceste condiții, aplicarea de etichete de durabilitate va fi o practică comercială considerată incorectă în toate situațiile.

În concluzie, recomandarea este ca profesioniștii să își revizuiască în viitorul apropiat comunicările comerciale referitoare la produsele lor pentru a se asigura că acestea sunt conforme cu Directiva 825.

Un articol semnat de Daniel-Alexandru Aragea, Partner – daragea@stoica-asociatii.ro – STOICA & ASOCIAȚII

[1]Transpusă în dreptul intern prin Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor comerciale incorecte ale comercianților în relația cu consumatorii

[2] Transpusă în dreptul intern prin Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 34/2014 privind drepturile consumatorilor în cadrul contractelor încheiate cu profesioniştii, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative