Ministerul Muncii critica dur masura luata de Ecaterina Andronescu in 2009: Desfiintarea Scolilor de Arte si Meserii a facut ca cel putin 10% dintre elevii care au terminat clasa a VIII-a sa abandoneze scoala
„Desfiintarea Scolilor de Arte si Meserii a condus la necontinuarea studiilor a cel putin 10% dintre elevii care au terminat clasa a VIII-a, in principal din cauza faptului ca familiile nu pot sa acopere costurile a 4 ani de scolarizare”, se arata in proiectul Strategiei nationale pentru protectia si promovarea drepturilor copilului 2014-2020, publicat de Ministerul Muncii. Amintim ca, in 2009, fostul ministru al Educatiei, Ecaterina Andronescu, a desfiintat scolile de arte si meserii, directionand locurile catre liceele tehnice. Strategia nationala precizeaza ca „un numar semnificativ de elevi” abandoneaza scoala in clasele a IX-a si a X-a, astfel incat „peste 55.000 de copii in varsta de 15 si 16 ani ajung sa fie in afara sistemului de educatie”.
Ministerul Muncii a pus in dezbatere publica proiectul de Hotarare privind aprobarea Strategiei nationale pentru protectia si promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 si a Planului operational pentru implementarea Strategiei nationale pentru protectia si promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2016. Acesta a fost publicat pe 3 februarie si este in dezbatere pana la data de 14 martie.
In Strategia nationala pentru protectia si promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020 se arata ca „desfiintarea Scolilor de Arte si Meserii a condus la necontinuarea studiilor a cel putin 10% dintre elevii care au terminat clasa a VIII-a, in principal din cauza faptului ca familiile nu pot sa acopere costurile a 4 ani de scolarizare. Acest fenomen a fost vizibil in special in cazul elevilor din mediul rural, in conditiile in care reteaua liceelor este mult mai slab dezvoltata aici in comparatie cu mediul urban„.
Desfiintarea Scolilor de Arte si Meserii in anul 2009/2010 „a reprezentat o importanta provocare in ceea ce priveste dreptul la educatie al copiilor care finalizasera 8 clase de studiu si care doreau sa urmeze un parcurs de profesionalizare de 2-3 ani, care sa-i ajute sa invete o meserie„, precizeaza documentul.
Amintim ca masura de desfiintare a scolilor de arte si meserii a fost luata in 2009 de ministrul de atunci al Educatiei, Ecaterina Andronescu (Sursa). Locurile destinate acestui tip de invatamant au fost transformate in locuri pentru liceele profesionale si tehnice, pentru a caror absolvire elevii trebuia sa sustina examenul de Bacalaureat.
„Masura din 2011 de reinfiintare a claselor de invatamant profesional, incepand cu clasa a X-a, in cadrul liceelor tehnologice a incercat sa sprijine si sa recredibilizeze aceasta alternativa, insa exista un deficit de incredere din partea elevilor si familiilor acestora pentru invatamantul profesional si tehnic. O problema care persista este cea legata de obligativitatea de a urma clasa a IX-a la un liceu tehnologic inainte de a intra in invatamantul profesional„, se mai arata in Strategia nationala pentru protectia si promovarea drepturilor copilului pentru perioada 2014-2020.
Precizam ca guvernul Ponta a modificat Legea Educatiei Nationale in decembrie 2013 printr-o ordonanta de urgenta, astfel incat clasa a IX-a ramane la liceu, iar invatamantul profesional de scurta durata incepe din clasa a IX-a si dureaza 3 ani, in loc de 2. Detalii aici
Anterior, Legea Educatiei Nationale prevedea ca din 2016 clasa a IX-a se duce in invatamantul gimnazial, pentru a combate astfel abandonul scolar. Unul dintre argumentele trecerii clasei a IX-a la gimnaziu a reprezentat-o rata abandonului scolar dupa absolvirea clasei a VIII-a. „La trecerea de la clasa a VIII-a la clasa a IX-a la liceu, circa 16% dintre absolventii clasei a VIII-a, in special din rural, renuntau la scoala pentru ca familiile lor nu aveau banii necesari pentru deplasarea si/sau cazarea la oras unde se afla liceele”, scria in urma cu un an Stefan Vlaston (Sursa). Din 2011, de cand invatamantul profesional de scurta durata a fost reintrodus, acesta s-a derulat de-a lungul a 2 ani – clasa a X-a si clasa a XI-a.
Proiectul publicat de Ministerul Muncii arata si ca „serviciile de informare, consiliere si orientare la nivelul invatamantului preuniversitar sunt asigurate, in principal, de reteaua de consilieri coordonata de Centrele Judetene de Resurse si Asistenta Educationala. Numarul curent alocat (un consilier la 800 de elevi) face ca doar scolile mari sa aiba propriul consilier, astfel incat din pacate serviciile cel mai putin dezvoltate sunt cele de consiliere pentru categoriile dezavantajate socio-economic de elevi. Resursele aflate la dispozitia profesorilor in aria implicarii parintilor copiilor in situatie de risc sunt, de asemenea, putin dezvoltate„.
Ce spune Strategia nationala pentru protectia si promovarea drepturilor copilului 2014-2020 la capitolul Educatie
„Printre cele mai importante provocari legate de asigurarea dezvoltarii intregului potential al elevilor la nivelul sistemului actual de invatamant si formare profesionala initiala pot fi mentionate:
- Pregatirea insuficienta a cadrelor didactice, atat in formarea initiala, cat si in formarea continua in ceea ce priveste lucrul cu copiii in risc major de excluziune (de exemplu, cei din familii cu venituri reduse, din mediul rural, cu cerinte educationale speciale, de etnie roma) si adaptarea curriculumului actual la nevoile acestor categorii de elevi;
- Alocarile financiare insuficiente prin mecanismul actual; finantarea per-capita acopera nevoile de baza ale unitatilor scolare, dar nu reuseste sa ofere un sprijin suplimentar scolilor cu un numar ridicat de elevi in situatie de risc. O consecinta directa a acestui fapt este dificultatea de a asigura resursele necesare organizarii unor activitati de recuperare sau a unor activitati extra-curriculare prin care scoala sa exploateze talentele si abilitatile elevilor si sa asigure, astfel, dezvoltarea intregului potential al acestora;
- Dificultatile in identificarea copiilor care au abandonat scoala si sprijinul insuficient acordat in prezent pentru a preveni acest fenomen sau pentru a asigura reintegrarea in invatamantul de zi, cu frecventa redusa sau de tip A doua sansa.
- O abordare a educatiei centrata excesiv pe dimensiunea formala, cu o pondere inca redusa a activitatilor scolare bazate pe principiile educatiei non-formale si informale.
- Insuficienta recunoastere a importantei activitatii didactice cu copiii in risc de esec scolar, in evaluarea activitatii profesorilor in comparatie cu lucrul cu elevii care au performante inalte la diferite concursuri sau competitii scolare.
Implicarea parintilor continua sa fie o provocare pentru majoritatea scolilor, in special in ceea ce priveste implicarea parintilor copiilor aflati in situatie de risc. Valorizarea scazuta a educatiei, a scolii si a actorilor scolari fac de multe ori dificila comunicarea si colaborarea cu acestia. Totusi, practicile incluzive s-au extins in multe scoli si asupra parintilor si gasim astazi numeroase proiecte de succes in care parintii copiilor cu CES, a copiilor cu posibilitati materiale reduse sau a copiilor romi ajung sa se implice in mod direct in educatia copiilor si chiar in rezolvarea unor probleme ale scolii.”
„Conform datelor demografice si celor privind cuprinderea scolara, la nivelul anului scolar 2012/2013 un numar de aproximativ 56.000 copii de varsta invatamantului primar sunt in afara sistemului de educatie. Din aceasta estimare sunt exclusi copiii care urmeaza clasa pregatitoare, fiind in prezent intr-o etapa de tranzitie, ce marcheaza o indepartare de tendinta parintilor de a amana varsta debutului scolar la 7 ani, in special in mediul urban.
Majoritatea copiilor din grupa de varsta 7-10 ani care sunt in afara sistemului au fost scolarizati, dar au renuntat la scoala, iar majoritatea copiilor care abandoneaza scoala in invatamantul primar o fac fie pe parcursul primului an (datorita inadaptarii la mediul si cerintele scolare), fie ulterior, in multe cazuri datorita situatiilor de repetentie sau repetentie repetata”.
„O analiza comparativa a situatiei abandonului scolar in functie de mediul de provenienta al copiilor arata ca cei din mediul rural se confrunta mai des cu riscul de abandon in invatamantul primar, prin comparatie cu cei din mediul rural (sic!). Astfel, speranta de viata scolara a acestora este de 3,3 ani in comparatie cu 3,7 ani. De asemenea, abandonul scolar a crescut constant dupa momentul trecerii la 10 ani de scolaritate obligatorie, chiar daca situatia s-a ameliorat usor in ultimii trei ani. In anul scolar 2012/2013, valoarea indicatorului a fost de 1,6%. In cazul acestui indicator nu apar diferente semnificativ pe medii de rezidenta insa metoda de calcul (intrare/iesire) are o serie de limite. Este important de remarcat si faptul ca acest indicator inregistreaza un decalaj constant pe sexe: mai multi baieti din ciclul primar abandoneaza scoala, comparativ cu fetele.
O conditie pentru asigurarea cuprinderii tuturor copiilor in aceasta forma de educatie este si asigurarea unei experiente de frecventare a invatamantului prescolar. (Citeste aici despre planurile Ministerului Educatiei in aceasta directie) Numeroase studii demonstreaza faptul ca exista o legatura directa intre frecventarea gradinitei si parcurgerea cu succes a etapelor urmatoare de educatie. La nivelul anului 2011, Romania era cu peste 10 puncte procentuale sub tinta stabilita la nivel UE pentru 2020 in ceea ce priveste participarea la invatamantul prescolar (grupa de varsta 4-5 ani) de 95%. Masura de introducere a clasei pregatitoare ofera oportunitatea de a ameliora acest indicator, insa statisticile oficiale nu mai ofera date in prezent cu privire la ponderea copiilor inscrisi in aceasta clasa care au frecventat anterior gradinita. In anul scolar 2011/2012, 7% dintre elevii care au intrat pentru prima oara in clasa I nu au avut aceasta experienta si, implicit, au fost mai putin pregatiti pentru a avea un debut al scolaritatii de succes.
Scaderea drastica a capacitatii creselor ca unitati de educatie timpurie reprezinta un motiv de ingrijorare din perspectiva asigurarii respectarii dreptului la educatie pentru copiii de varsta mica-de la un numar total de 76.944 de paturi in anul 1990, la 19.718 in anul 2001 si ajungand la 14.880 in anul 2010. Pe de alta parte, nici sectorul privat nu a oferit o varianta alternativa, numarul total al copiilor care frecventau crese private in anul 2010 fiind de doar 62.
Desi numarul mediu de copii/clasa este mai ridicat in mediul rural (18 copii/clasa) in comparatie cu mediul urban (15 copii/clasa), ponderea copiilor care frecventeaza gradinita in totalul copiilor de varsta invatamantului prescolar este cu aproximativ 6 puncte procentuale mai redus in rural. Cea mai mare diferenta o intalnim in cazul copiilor de 3 ani (peste 86% dintre copiii de aceasta varsta din mediul urban merg la gradinita in comparatie cu aproximativ 70% in rural). Aceasta situatie se explica, in primul rand, prin distanta medie mai mare fata de gradinita si prin conditiile mai dificile de acces in mediul rural (drumuri, transport), in special in cazul unor conditii meteorologice nefavorabile.”
In ceea ce priveste invatamantul gimnazial, „comparand populatia de varsta corespunzatoare (11-14 ani) cu cea care este inscrisa oficial, constatam ca peste 60.000 de copii nu mai frecventeaza invatamantul gimnazial. Durata medie de frecventare este de 3,8 ani in cazul mediului urban si de doar 3,1 ani in cazul mediului rural. De asemenea, valoarea ratei abandonului este mai ridicata in mediul rural (2,1%) in comparatie cu mediul urban (1,8%), iar diferentele pe sexe devin mai accentuate in comparatie cu invatamantul primar. Astfel, fetele au o rata a abandonului de 1,7%, in timp ce baietii au 2,2%.
Din perspectiva evolutiei pe clase, clasa a V-a inregistreaza valorile cele mai ridicate, ceea ce demonstreaza, in egala masura, dificultatile de adaptare ale unor copii la cerintele noului nivel de invatamant, cat si lipsa de sprijin pentru acestia din partea familiei, scolii sau comunitatii. Este important de remarcat si faptul ca numarul total de copii care au abandonat scoala in cursul anului scolar 2011/2012 per total in invatamantul primar si gimnazial a fost de peste 28.000 de elevi”.
„Tranzitia si participarea la educatie in nivelul secundar superior reprezinta o provocare pentru asigurarea dreptului la educatie”, se arata in strategie. „Exista un numar semnificativ de elevi care abandoneaza scoala pe parcursul primilor ani de studiu in invatamantul secundar superior (clasa a IX-a si a X-a). Astfel, peste 55.000 de copii in varsta de 15 si 16 ani ajung sa fie in afara sistemului de educatie, ceea ce demonstreaza faptul ca acest fenomen nu este specific unui anumit nivel de invatamant, ci afecteaza intreg sistemul.
Per total, la nivelul anului 2012, peste 170.000 de copii de varsta invatamantului obligatoriu nu mergeau la scoala (excluzand clasa pregatitoare), multi dintre acestia avand in prezent perspectiva de a nu se mai intoarce niciodata la scoala.”
Romania se afla inca printre tarile cu scorurile cele mai slabe din UE inregistrate de elevii de 15 ani la testarile internationale cu privire la competente de scris si lectura, matematica si stiinte. De exemplu, la testarea PISA 2012, 40,8% dintre elevi au obtinut rezultate slabe, de doua ori mai multi in comparatie cu media tarilor UE participante (22,1%). Ponderi la fel de ridicate ale elevilor cu rezultate slabe sunt inregistrate si la lectura si stiinte (peste 37%). Acest deficit afecteaza intr-o masura mai mare elevii care provin din familii dezavantajate socio-economic, baietii in comparatie cu fetele (in special in cazul competentelor la lectura si la stiinte) si elevii din mediul rural.”
„In prezent, aproape unul din cinci tineri nu reuseste sa finalizeze invatamantul obligatoriu si nici sa obtina o calificare in sistemul de formare continua, fiind privat, astfel, de competente de baza care sa-i asigure integrarea in societatea de astazi. Dupa ce anul 2008 a marcat cea mai scazuta valoare inregistrata in Romania a indicatorului parasirea timpurie a sistemului de educatie, ajungand la 15,9% (la un singur punct procentual de media UE), in 2012 acesta a ajuns la 17,4%, la peste 4 puncte procentuale in comparatie cu media UE. Aceasta valoare plaseaza Romania in topul primelor cinci state europene cu ratele cele mai ridicate ale parasirii timpurii a scolii. Comparativ cu obiectivul UE de a reduce procentul persoanelor care parasesc timpuriu scoala la mai putin de 10% pana in 2020, obiectivul Romaniei este de a atinge o rata de 1,3% (Strategia Europa 2020).”
„Romania se afla inca printre tarile cu scorurile cele mai slabe din UE inregistrate de elevii de 15 ani la testarile internationale cu privire la competente de scris si lectura, matematica si stiinte. De exemplu, la testarea PISA 2012, 40,8% dintre elevi au obtinut rezultate slabe, de doua ori mai multi in comparatie cu media tarilor UE participante (22,1%). Ponderi la fel de ridicate ale elevilor cu rezultate slabe sunt inregistrate si la lectura si stiinte (peste 37%). Acest deficit afecteaza intr-o masura mai mare elevii care provin din familii dezavantajate socio-economic, baietii in comparatie cu fetele (in special in cazul competentelor la lectura si la stiinte) si elevii din mediul rural.”
INTERVIURILE HotNews.ro