Sari direct la conținut

Încotro ne duce acest Referendum?

Contributors.ro
Alina Dobre, Foto: Contributors.ro
Alina Dobre, Foto: Contributors.ro

Mă număr printre cele 3 milioane de persoane care au semnat inițiativa civică legată de revizuirea Constituției pe tema redefinirii căsătoriei. Am semnat această inițiativă într-o zi din primavara lui 2016 gândindu-mă la o Românie modernă, cu valori însă clar definite, unde aveau un loc și persoanele cu alte opțiuni sexuale, minorități religioase sau etnice. În acel timp în care am semnat această petiție, animalul juridic din mine excludea, neavând vreun precedent concret atunci, vreo manipulare a Constituției prin intermediul Curții Constituționale, deși știa că teoretic ar exista posibilitatea.

Și în concepția mea cu privire la căsătorie, aceasta nu poate să fie decât o uniune între un bărbat și o femeie, deoarece am convingerea că monogamia este regula evoluției, în primul rând pe verticală, a unei societății (dar nu neapărat și regula înmulțirii membrilor ei). Nu doresc să-i supăr pe cei câțiva prieteni din cercul meu de cunoștințe, care au altă orientare sexuală decât cea ”preferată” de ortodocși, dar eu țin prea mult la evoluția și găsirea echilibrului în societate, ca să nu remarc faptul că ar fi o greșeală, de dragul modernismului, să acceptăm să extindem definirea căsătoriei, deoarece am schimba scopul ei principal, care constituie, printre altele, și procreerea de copii. De altfel, știu că există chiar homosexuali care nu sunt de acord cu schimbarea definiției clasice a căsătoriei, puțini, dar sunt.

Juridic însă, dacă dorim să fim onești cu publicul, nu pot să nu împărtășesc ideea celor care afirmă că actuala noastră Constituție, în forma în care reglementează căsătoria ca fiind legătura între soți, poate sta la baza unei modificări legislative, care să adauge la aria noțiunii de soți, și persoanele de același sex. Am văzut, după decembrie 2016, cât este de ușor să fie răstălmăcit un cuvânt, cât de simplu poate fi întors pe toate părțile de Curți Constituționale aservite și cât este de banal să se modifice chestiuni de bază ale organizării țării, prin OUG-uri, atunci când lucrurile lasă loc de interpretări. Astfel că nu ar fi imposibil să fie eludat sensul pluralului unui cuvânt (acela de soți), pentru a justifica o anumită intenție politică a cuiva. Nu că nu ar putea veni cineva și ne-ar rupe Constituția sub nas și ar face una nouă ”după cum vor mușchii lor”, prin referendum sau pur și simplu, doar ”fiindcă pot”. Teoretic, această din urmă ipoteză este improbabilă, dar nu imposibilă. În concluzie, nici o modificare a Constituției în acest sens (vizat de acest referendum), nu poate crea o situație de eternitate cu privire la definirea căsătoriei.

Pe de altă parte, situația creată de dreptul internațional (atentie, nu cel european) se poate rezolva foarte ușor prin crearea unei legi despre parteneriatul civil, ca alternativă la căsătoria între persoane de sex diferit. Dar trebuie cunoscut faptul că modificarea acestor termeni din Constituție nu va putea elimina recunoașterea efectelor căsătoriilor între persoane de același sex, căsătorii încheiate în alte țări. Așadar, juridic, și cu referendum validat și nevalidat, nu se prea rezolvă mare lucru. Dar da, pe teritoriul statului nostru nu se poate încheia o căsătorie între persoane de același sex,nici cu referendum, nici fără, dacă asta își doresc unii. Asta deci nu-i va împiedica pe homosexuali să meargă să se căsătorească în alte țări(dacă îndeplinesc condițiile) și să locuiască în România.

De asemenea, acuzele aduse Uniunii Europene care impune anularea acestui referendum sau afirmații prin care Uniunea Europeană ar impune nu știu ce conduită societății românești, toate acestea sunt false deoarece, conform tratatelor europene, organizarea instituției familiei-deci și a căsătoriei- ține de dreptul intern al fiecărei țări, Uniunea Europeană neavând competențe în acest domeniu. Pot exista recomandări politice din partea unor membri sau grupuri parlamentare europene, dar ele nu sunt, evident, obligatorii.

Cu toate acestea, atât referendum-ul în sine, cât și momentul ales de către cei care au majoritatea parlamentară pentru a-l promova, ridică semne mari de întrebare.

În primul rând, doresc să confirm faptul că, în formularul pe care l-am semnat, nu se menționa decât această inițiativă de a se modifica Constituția prin schimbarea termenului de ”soți” cu cel de ”femeie și bărbat”. Nu exista nici o informare suplimentară, nici o broșură sau vreo explicație legată de confuzia regretabilă care se face astăzi între noțiunea de familie și cea de căsătorie, ura sau repulsia față de homosexuali, minciunile sfruntate prin care se acuză homosexualii că ar fura copiii bărbaților și femeilor deja căsătoriți sau alte mizerii din acest spectru. Nu se făcea vorbire despre șantajul emoțional sau religios care străpunge urechile noastre pe toate căile de informare de câteva săptămâni încoace, legat de coborârea în iad sau înălțarea la rai a celor care spun ”nu”, respectiv a celor care spun ”da” la referendum. Nu îmi este cunoscut dacă toate aceste aspecte au fost ”argumentele” pro referendum, pro ”da” la referendum, din partea acestei asociații numită ”Inițiativa pentru familie”, care, așa cum se prezintă ea în internet, are o susținere serioasă, din partea unor personalități. În urmă cu câteva zile am audiat conferința de presă a acestei asociații și nu mare mi-a fost mirarea să găsesc un bărbat și o femeie, probabil căsătoriți cu o femeie și un bărbat, care nu doar că nu au răspuns concret, pe texte, cu argumente legale, cu trimiteri la legi, articole și hotărâri la întrebările iritabile ale jurnaliștilor, dar au și afișat o poză de victimă marginalizată a creștinismului. De asemenea, ambii mi s-au părut ”dotați” cu o autosuficiență deranjantă.

În al doilea rând, constat că în toată povestea asta nu este vorba despre homosexuali, ci despre ura între semeni. Homosexualii sunt o minoritate care a fost adesea tranzacționată politic, de grupurile de stânga sau de dreapta, ei fiind mulțumiți mereu cu resturile de la masa stăpânilor, ceea ce nu este corect, deoarece desconsiderăm dreptul la demnitate al oamenilor și abordăm steagul discriminării, care are consecințe foarte grave, pe termen lung, afectând omul și societatea în profunzime, lăsând urme în structura socială și chiar în infracționalitate. Nicidecum poveștile despre homosexuali nu sunt relevante și nu ar trebui folosite în această inițiativă cetățească. În această inițiativă, subiectul principal este căsătoria, constituirea unei societăți care să aibă un nucleu orientat spre dezvoltare umană. Se distrage atenția de pe instituția căsătoriei și se instigă la ură inter-umană.

În al treilea rând, remarc faptul că această ”Inițiativă pentru familie”, organizatoarea Referendumului, nu a primit dreptul să explice, pe posturile de radio și de televiziune, punctele sale de vedere, așa cum ar fi fost democratic, ba mai mult decât atât, nu au primit nici dreptul la replică pe anumite posturi tv, care instigă la boicotarea referendum-ului. Acest lucru nu trebuie permis, cel puțin nu de către cei care se laudă, că fac o mass media de calitate. Este o cerință a legii și a principiilor după care se conduce jurnalismul, anume aceea de a informa publicul, în mod obiectiv, cu privire la evenimente de interes public. De ce ne-ar fi frică de ei, dacă nu au argumente juridice solide?

În al patrulea rând, remarc cel puțin alte două efecte grave (plus instigarea la ură) ale acestui referendum și anume: unul referitor la calitatea de creștin, respectiv celălalt referitor la crearea unei falii certe și sigure între cetățenii români: în primul rând între cei convinși să spună ”Da” și cei care vor spune ”Nu” sau nu vor participa deloc la vot.

Referitor la primul efect: calitatea de creștin, din câte îmi este mie cunoscut, constă în ”a iubi pe Aproapele tău ca pe tine însuți”și aceasta indiferent cine este acest Aproape. Apoi creștin mai înseamnă să fii tolerant, smerit, iertător, dus la Biserică, spovedit permanent, trăind cu scopul mântuirii. Respectul față de celălalt și devotamentul unui creștin adevărat față de ceilalți semeni ai săi, indiferent dacă sunt sau nu creștini, trebuie să fie exemplare și să înnobileze personalitatea acestui om. Mulți dintre ”creștinii” pe care i-am văzut dezlănțuindu-se cu ocazia acestui referendum, acuzând, șantajând, mințind și lovind cu blesteme și cuvinte urâte semenii lor, care nu le împărtășesc opiniile sau care au incertitudini sau care sunt de altă orientare sexuală cu ei, m-au făcut să am o imagine foarte sumbră asupra creștinismului românesc, care decade și decade invers proporțional cu înălțarea noii catedrale. Vom avea o catedrală în care vor încăpea doar orgoliile și ambițiile unor ființe umane. Dumnezeu și doi, trei credincioși mai smeriți, nu vor mai avea loc.

În plus, credinta este o chestiune de optiune individuala și nu colectivă, Dumnezeu cred că este o noțiune vie, Care (și nu ce) ține de fiecare individ și nu are legătură nici cu familia, nici cu căsătoria, nici cu copiii, nici cu bogația sau sărăcia, nici cu sexul, nici cu Europa sau cu Rusia. Dar Biserica nu are aceste însușiri. Biserica are dimensiuni sociale și este ”utilizatoarea” sau ”folositoarea” noțiunii de Dumnezeu. Astfel că optiunea de a merge sau nu la referendum nu este despre Dumnezeu, despre credință, ci despre o opțiune strict legată de organizarea societății.

Cel de-al doilea efect este însă mult mai îngrijorător decât primul. Și anume prăpastia care se naște sau se construiește, bucată cu bucată, între cetățenii României, indiferent unde s-ar afla aceștia. Acum nu mai suntem împărțiți între cei care țin cu Piața Victoriei și cei care țin cu Cotroceni-ul, între românii care trăiesc în țară și cei care trăiesc dincolo de graniță, acum, fiecare tabără s-a împărțit în alte câteva părți. Astfel, avem o multitudine de combinații: cei care tin cu Johannis, dar merg la referendum și spun ”da”, sau primii și cei care spun ”nu” la referendum sau cei care pur și simplu nu merg la vot. Și tot așa, cei care țin cu Guvernul, dar se duc la vot împotriva celor care nu se duc la vot. Combinații de x luate câte y. ”Divide et impera” este regulă. Această lipsă de coeziune la nivelul societății nu mai este despre Dragnea, Firea, Kovesi, Johannis, ci este despre noi, despre mica noastră răscoală interioară pentru sau împotriva unor valori de bază ale societății, despre lipsa noastră de toleranță, de respect, de integritate interioară. Nu este despre familie, căsătorie sau ”copiii noștri”, ci este despre manipulare. Și iarăși ajungem să ne punem întrebarea: în ce lume am vrea să trăim, cum să arate lumea în care noi dorim să ne dezvoltăm și să fim fericiți? Și aceasta nici măcar nu este despre o opțiune liberă, ci este despre respectul opiniei celuilalt, despre a fi cu el într-o barcă sau de a înota spre țărmuri diferite, dar în același timp a-l respecta, în opinia, credința sau necredința lui, în apartenența lui la o minoritate sau alta. Iar acestea țin de educație.

Faptul de a decide cu ”da” sau ”nu” la definirea căsătoriei nu înseamnă că de a doua zi după referendumul validat vor începe tinerii să-și întemeieze căsătorii mai repede, nu înseamnă că vor face copii, că nu vor mai emigra, că nu vor mai divorța. Oamenii vor trăi după 7 octombrie cum au trăit și până acum: cinstit sau necinstit.

Al cincilea motiv pentru care mă contrariază acest referendum este implicarea copiilor ca argument pentru votul ”da”. Dincolo de manipularea copiilor prin școli, folosirea lor în spoturi publicitare sau prin fotografii, rămâne întrebarea ce lume pregătim noi copiilor noștri în viitor. Oare nu cumva le pregătim lumea aceea în care am trăit noi în copilărie, neștiind că există nimic altceva în afara României socialiste, neavând nici o opțiune de a cunoaște altceva decât micul nostru univers înconjurător gri și trist? Nu le oferim noi oare copiilor o lume intolerantă-și asta nu pentru redefinirea căsătoriei, ci pentru ura pe care am sădit-o cu acest demers, în rândul oamenilor lângă care vor crește și ei? Nu cumva le pregătim o lume unde oameni ca ei, cu idealuri sau fără idealuri, vor trebui exmatriculați din rândul societății, doar pentru că aceștia au alte opțiuni sexuale? Nu cumva deschidem o cutie a pandorei în care ura va cuprinde și alte dimensiuni? Suntem gata oare să dăm opțiunea unei societăți tolerante contra unei societăți tradiționaliste? Ce se întâmplă cu națiunea noastră română, cu mitul acela despre bunătatea sufletului românesc?

Dar oare nu cumva acest referendum este despre frica noastră ca nu vom fi capabili să le oferim copiilor noștri educație suficientă pentru ca ei să fie puternici atunci când aleg care le va fi drumul lor propriu în viață? Vrem să-i creștem pe copii într-un bol de cristal, să-i ferim de tot ceea ce este rău. Preferăm să le pescuim noi copiilor ceea ce este greu de pescuit și să trimitem niște handicapați civic, social, emoțional în vâltoarea vieții. Chiar crede cineva că acești copii nu se vor confrunta ei înșiși cu homosexuali, chiar credem că acești oameni după 7 octombrie vor dispărea din România, de pe suprafața pământului, din biserici și de prin mănăstiri?

Un ultim motiv pentru care acest referendum ridică un mare semn de întrebare este acela că apare în această perioadă de timp tulbure și complexă socio-politic. Privind de undeva de la depărtare, pare că România răspunde la întrebarea: ”ce fel de țară ai vrea să fii” că își dorește să fie o țară profund tradiționalistă, dar în același timp, superficial creștină (sau să spunem că dezvoltăm un creștinism aparte și departe de adevărata învățătură a lui Iisus Hristos), unde statul de drept este ”drept” doar pentru cei care au majoritatea parlamentară, unde minciuna, impostura, șantajul și ticăloșiile sunt la mare respect, unde siguranța fizică a cetățenilor nu o va mai putea garanta nimeni în curând, unde logica nu va mai avea nimic în comun cu exprimarea coerentă a unor indivizi, unde corupția va deveni virtute, iar cinstea defect. Despre drepturile și libertățile omului, despre statul de drept, nici nu mai poate fi vorba. În Evul Mediu nu există așa ceva. Este o schimbare profundă a societății care se întâmplă, așa cum s-a petrecut și în 1990, într-o perioadă extrem de scurtă de timp, realmente sub ochii noștri. Nici atunci, nici acum nu cred că schimbarea era/este în direcția în care trebuie să mergem.

Citeste intreg articolul si comenteaza pecontributors.ro

ARHIVĂ COMENTARII
INTERVIURILE HotNews.ro