Necuratul blond (de Gabriela Vranceanu Firea)

Blonda de la Cotroceni, cum au alintat-o presa si presedintele, a iesit la atac in sezonul iarna-primavara 2007. Odata cu integrarea in Uniunea Europeana, nu doar tara noastra nu mai e ce-a fost, devenind europeana cu patalama la mana, ci si fosta sefa a Cancelariei Prezidentiale si-a schimbat stilul si tactica.

Ea nu mai insinueaza, nu-si mai pune intrebari, suav, catre camera de luat vederi, ci ataca pieptis anumite grupuri de afaceri, pe care le considera a fi de interese.

Pe scurt, doamna Elena Udrea vrea sa demonstreze ca faptele pentru care este ea incriminata – si anume contractele, in calitate de avocat, cu RA-APPS, pe vremea PSD-ului – sunt o nimica toata fata de afacerile care se deruleaza acum, cand Regia este condusa de liberali.

A adus si cateva foi pe care era trecuta o insiruire de firme, unele cu investitori romani, altele niste off-shore-uri, a venit si cu fotografii de la un botez, pentru a demonstra ca acele persoane despre care facea vorbire nu numai ca se cunosc, dar sunt legate si de prietenii stranse si chiar relatii de familie.

Cele trei personaje din povestea Seherezadei Udrea ar fi Calin Popescu-Tariceanu, Radu Stroe si omul de afaceri Razvan Petrovici. Legenda cu Tariceanu este ca iarasi a pierdut o scrisorica pe la Palatul Cotroceni, pe care doamna Udrea a desfacut-o si a prezentat-o presedintelui, care a aruncat cu ea in biata consiliera.

Personajul Radu Stroe pare balaurul din aceasta fictiune. Dupa descrierea doamnei Udrea, acesta e cu un picior la liberali, dar cu unul isi cauta sprijin si in barca domnului Basescu, printr-una din fostele consiliere favorite.

Cat despre omul de afaceri Petrovici, acesta nu e cel mai diafan personaj din lumea business-ului – asta neinsemnand neaparat ceva rau sau ilegal -, dar cert e ca se invarte in sferele puterii – probabil ale tuturor puterilor – si face parte din acea categorie de manageri de firme care au obtinut cifre mari de afaceri din diferite oportunitati si informatii aflate din preajma politicienilor. Nu este, deci, chiar strain de tentaculele mediului politiciano-afacerist.

Acum, ca a intrat in colimatorul doamnei Udrea, inseamna ca i-a deranjat acesteia, dar si grupului din preajma sa, anumite intentii. Sa nu ne grabim cu judecata. Demersul doamnei Udrea nu este neaparat unul politic. Din atitudinea sa razbate si o pricina financiara.

In sensul: nu m-ati lasat pe mine in pace cu RA-APPS – stiuta fiind mai mult decat apropierea doamnei Udrea de fostul director Vlaicu -, nici eu nu va las sa va faceti linistiti afacerile.

Pentru ca, sa fim bine intelesi, RA-APPS nu e al meu, nici al tau, cititorule, nici al urmasilor, urmasilor nostri, ci e al lor, al celor care se plimba prin budoarele puterii, vremelnic, iar noi asistam doar la latratul cainilor care nu pazesc democratia, ci propriile conturi si oportunitati de afaceri. Ce frumos suna!

Si e chiar legal sa faci afaceri in Romania, chiar si cu statul! Numai ca acestea nu sunt pentru catei, ci doar pentru dulai. Dulai ce-si aleg bine stapanul si stiu cum sa-l manipuleze si sa-i promita ca, din sumele frumoase obtinute, ii vor asigura si lui un buget consistent pentru campania electorala colorata, animata si bine mediatizata, mai ceva ca-n filmele americane.

„Daca voiam sa ajung la Dumnezeu, nu ma faceam frate cu Dracu’“ – a raspuns premierul acuzelor doamnei Udrea.

In traducere libera, Basescu ar fi Dumnezeu, iar Udrea – Necuratul! Cu asa Dracusor simpatic, mai ca-ti vine sa te duci, de bunavoie, in iad.

Vedeti ca avea dreptate cel mult mai destept decat noi care spunea ca drumul spre iad e pavat cu bune intentii? Si cu blonde, as adauga… dar si cu blonzi, ca sa fim corecti pana la capat.